Părerea criticului
Cu un trailer care ne-a făcut cu ochiul acum câteva luni, chiar eram curioşi să vedem Magic Mike, film regizat de Steven Soderbergh şi inspirat de primii ani de carieră în showbiz ai lui Channing Tatum. Poate că acum şi-a diversificat proiectele, cu apariţii şi în excelentul 21 Jump Street sau amânatul G.I. Joe: Răzbunarea, dar la începuturi Tatum făcea furori pe scenele de striptease masculin.
Dacă eşti spectator şi te gândeşti că ar trebui să aştepţi Total Recall pentru a face o vizită la cinema, mai bine te-ai mai gândi puţin: Magic Mike nu este doar un pretext pentru a-i arăta pe Tatum şi colegii săi de distribuţie destrăbălându-se pe marele ecran, ci este o incursiune în showbiz, cu toate atracţiile, dar şi găurile sale negre, cu tentaţii, provocări şi pericole sondate de un regizor cât se poate de potrivit. Nu uita că la doar 26 de ani Soderbergh devenea cel mai tânăr câştigător de Palme d'Or, cel mai important trofeu al celui mai important festival al lumii, cu Sex, Lies, and Videotape, recunoscând atunci, în 1989, că pe viitor îi va fi imposibil să depăşească acest succes.
Cu ajutorul unei distribuţii pline de potenţial, Soderbergh discută despre succes, dar şi maturizare: Tatum este Mike, un stripper celebru pentru dansurile sale neconvenţionale, în stare să le facă pe spectatoare să-l acopere în bancnote. Este vedeta localului condus de Dallas (Matthew McConaughey) şi visează la ziua când trupa de stripperi va fi putea să plece din orăşelul Tampa pentru mult mai ofertantul Miami. Nu este singurul vis al lui Mike, care încearcă să pună şi bazele unei companii producătoare de mobilă la comandă, doar că meseria sa principală nu prea se bucură de aprecierea băncilor de la care vrea să obţină un împrumut. Întâlnirea cu Adam (Alex Pettyfer) îl va face pe Mike să-l introducă pe acesta în lumea striptease-ului masculin şi în acelaşi timp să-l facă să înţeleagă mirajul lumii showbiz-ului.
Magic Mike e departe de a fi un film perfect şi poate că la sfârşit îţi vei fi dorit să vezi mai mult. În acelaşi timp Soderbergh reuşeşte să combine tonuri diferite, iar rezultatul este sincer şi captivant. Şi nu ne referim doar la momentele de dans, care ar putea fi mai pe gustul spectatoarelor, mai ales când în distribuţie se mai află nume precum Matt Bomer şi Joe Manganiello, cei doi formând alături de McConaughey, Pettyfer şi Tatum un cvintuplet la care reprezentantele sexului frumos nu prea au cum să rămână indiferente.
Pentru amatorii de dramă, filmul lansează iţe în mai multe direcţii şi de obicei acestea se întorc la ghem, astfel încât totul ajunge să se lege, mai ales datorită unei interpretări convingătoare din partea lui Channing Tatum, aflat aproape încontinuu în centrul atenţiei. Apropierea lui de Brooke (Cody Horn), sora lui Adam, îl face să înţeleagă că poate lumea (şi viaţa) înseamnă mult mai mult decât dansuri lascive, iar din acest punct de vedere Magic Mike ar putea fi asemănat, păstrând proporţiile, cu The Wrestler al lui Darren Aronofsky. Nu te aştepta nici ca incursiunea în lumea striptease-ului să fie sumbră: până la urmă vorbim de Steven Soderbergh, creatorul seriei Ocean's 11, în care hoţi la patru ace, interpretaţi de unii dintre cei mai hot actori ai momentului, pun la cale jafuri în stil mare...
Fără prejudecăţi şi complexe, filmul se mulţumeşte să exploreze şi nu să judece. Până la urmă nici nu ar putea, pentru că este de ajuns să te gândeşti la cariera lui Tatum (a devenit popular datorită primelor două filme Step Up, dar ulterior a reuşit să evadeze din muzicalul despre dansuri, extinzându-se spre alte genuri). Până la urmă, Magic Mike îţi spune că nimic nu-i imposibil atâta vreme cât îţi aţinteşti privirea spre un ţel îndepărtat şi-ţi spui zilnic unde vrei să ajungi. Iar de aici oricine, indiferent de sex, are ceva de învăţat...
Dacă eşti spectator şi te gândeşti că ar trebui să aştepţi Total Recall pentru a face o vizită la cinema, mai bine te-ai mai gândi puţin: Magic Mike nu este doar un pretext pentru a-i arăta pe Tatum şi colegii săi de distribuţie destrăbălându-se pe marele ecran, ci este o incursiune în showbiz, cu toate atracţiile, dar şi găurile sale negre, cu tentaţii, provocări şi pericole sondate de un regizor cât se poate de potrivit. Nu uita că la doar 26 de ani Soderbergh devenea cel mai tânăr câştigător de Palme d'Or, cel mai important trofeu al celui mai important festival al lumii, cu Sex, Lies, and Videotape, recunoscând atunci, în 1989, că pe viitor îi va fi imposibil să depăşească acest succes.
Cu ajutorul unei distribuţii pline de potenţial, Soderbergh discută despre succes, dar şi maturizare: Tatum este Mike, un stripper celebru pentru dansurile sale neconvenţionale, în stare să le facă pe spectatoare să-l acopere în bancnote. Este vedeta localului condus de Dallas (Matthew McConaughey) şi visează la ziua când trupa de stripperi va fi putea să plece din orăşelul Tampa pentru mult mai ofertantul Miami. Nu este singurul vis al lui Mike, care încearcă să pună şi bazele unei companii producătoare de mobilă la comandă, doar că meseria sa principală nu prea se bucură de aprecierea băncilor de la care vrea să obţină un împrumut. Întâlnirea cu Adam (Alex Pettyfer) îl va face pe Mike să-l introducă pe acesta în lumea striptease-ului masculin şi în acelaşi timp să-l facă să înţeleagă mirajul lumii showbiz-ului.
Magic Mike e departe de a fi un film perfect şi poate că la sfârşit îţi vei fi dorit să vezi mai mult. În acelaşi timp Soderbergh reuşeşte să combine tonuri diferite, iar rezultatul este sincer şi captivant. Şi nu ne referim doar la momentele de dans, care ar putea fi mai pe gustul spectatoarelor, mai ales când în distribuţie se mai află nume precum Matt Bomer şi Joe Manganiello, cei doi formând alături de McConaughey, Pettyfer şi Tatum un cvintuplet la care reprezentantele sexului frumos nu prea au cum să rămână indiferente.
Pentru amatorii de dramă, filmul lansează iţe în mai multe direcţii şi de obicei acestea se întorc la ghem, astfel încât totul ajunge să se lege, mai ales datorită unei interpretări convingătoare din partea lui Channing Tatum, aflat aproape încontinuu în centrul atenţiei. Apropierea lui de Brooke (Cody Horn), sora lui Adam, îl face să înţeleagă că poate lumea (şi viaţa) înseamnă mult mai mult decât dansuri lascive, iar din acest punct de vedere Magic Mike ar putea fi asemănat, păstrând proporţiile, cu The Wrestler al lui Darren Aronofsky. Nu te aştepta nici ca incursiunea în lumea striptease-ului să fie sumbră: până la urmă vorbim de Steven Soderbergh, creatorul seriei Ocean's 11, în care hoţi la patru ace, interpretaţi de unii dintre cei mai hot actori ai momentului, pun la cale jafuri în stil mare...
Fără prejudecăţi şi complexe, filmul se mulţumeşte să exploreze şi nu să judece. Până la urmă nici nu ar putea, pentru că este de ajuns să te gândeşti la cariera lui Tatum (a devenit popular datorită primelor două filme Step Up, dar ulterior a reuşit să evadeze din muzicalul despre dansuri, extinzându-se spre alte genuri). Până la urmă, Magic Mike îţi spune că nimic nu-i imposibil atâta vreme cât îţi aţinteşti privirea spre un ţel îndepărtat şi-ţi spui zilnic unde vrei să ajungi. Iar de aici oricine, indiferent de sex, are ceva de învăţat...
