Am vazut azi filmul lui Puiu, nu pot sa nu recunosc oboseala produsa de o vizionare atat de lunga.Da, filmul e interesant, de ce o fi vorbit in franceza aceea oribila, limba nobilimii ruse.
Nu l-aș vedea a doua oara.Are anumite parti bune, lungimea filmului e greu de suportat.
sabinalin
pe 14 Decembrie 2020 18:19
Cinci personaje in cautarea unui autor. Si cu servitorul sase pentru ca servitorul nu poate fi ignorat, miscarile sale devin la un moment dat obsesive, din cate am inteles nu e in textul lui Soloviov, el izvoraste din mintea regizorului si poate ca tot acesta ne-ar putea explica simbolistica sa, bineinteles daca exista vreuna. Cinci personaje din inalta societate aflate intr-un loc parca uitat de lume, cinci oameni care nu fac altceva decat sa vorbeasca, sa discute vreme de trei ore si douazeci de minute punand la grea incercare rabdarea omeului modern traitor intr-o lume din ce in ce mai superficiala care se grabeste dinspre niciunde si nicaieri. Despre razboi si despre cum era acesta perceput in lumea de ieri si in lumea in care isi duc viata personajele. Despre Dumnezeu si diavol, despre Bine si rau, despre cine conduce lumea in care traim, despre ceea ce avea sa devina peste timp Uniunea Europeana si despre succesul sau esecul unei constructiii de o asemenea anvergura. Un spectacol total al ideilor, confruntari intelectuale la cel mai inalt nivel, trei ore si douazeci de minute care mi s-au parut la fel de captivante ca un thriller de mare forta. Avea dreptate marele regizor: cum sa vezi un astfel de film cu masca pe fata, fie si in aer liber?
O intalnire foarte importanta pentru istoria cinematografului: un mare regizor roman, Cristi Puiu, si un mare ganditor est-european, Vladimir Soloviov, intemeietorul liniei existential-crestine din literatura rusa din a doua jumatate a secolului XIX, recunoscut in zilele noastre drept cel mai de seama ganditor al Rusiei, ganditor al carui nume e adesea asociat lui Dostoievski, de care l-a legat o nedezmintita prietenie, si lui Tolstoi, de care s-a despartit in felul de a interpreta crestinismul. S-a vorbit excesiv de mult despre asa-zisul tupeu al lui Cristi Puiu de a gandi liber intr-o societate care prefera sa tina ochii inchisi si mult prea putin despre acest al cincilea sau lungmetraj, o adevarata bijuterie cinematografica la care si-au adus contributia sase actori aproape necunoscuti: Frederic Schulz-Richard, Agathe Bosch, Diana Sakalauskaite, Ugo Brussot, Marina Palii si Istvan Teglas. Dintre ei ma mai ,,intalnisem,, pana acum doar cu Istvan pe care am avut ocazia de a-l admira alaturi de Marius Manole in excelentul spectacol ,,In ploaie,, la Teatrul Avangardia intr-o vreme in care nimic nu prevestea catastrofa ce avea sa urmeze. Si o descoperire ce poate deveni importanta in timp: actrita romana Marina Palii, nascuta la Bucuresti in urma cu 29 de ani, total necunoscuta pentru subsemnatul in momentul vizionarii filmului, absolut cuceritoare in rolul Olgai, personajul menit sa tina in picioare credinta crestina de la inceput si pana la sfarsit.
lavvw
pe 24 Februarie 2020 22:23
in sfarsit un film facut de un roman care arata cat de cat. doamne ajuta sa vedem o schimbare de acum...numai mizerii lansate in ultimii ani
Nu l-aș vedea a doua oara.Are anumite parti bune, lungimea filmului e greu de suportat.
O intalnire foarte importanta pentru istoria cinematografului: un mare regizor roman, Cristi Puiu, si un mare ganditor est-european, Vladimir Soloviov, intemeietorul liniei existential-crestine din literatura rusa din a doua jumatate a secolului XIX, recunoscut in zilele noastre drept cel mai de seama ganditor al Rusiei, ganditor al carui nume e adesea asociat lui Dostoievski, de care l-a legat o nedezmintita prietenie, si lui Tolstoi, de care s-a despartit in felul de a interpreta crestinismul. S-a vorbit excesiv de mult despre asa-zisul tupeu al lui Cristi Puiu de a gandi liber intr-o societate care prefera sa tina ochii inchisi si mult prea putin despre acest al cincilea sau lungmetraj, o adevarata bijuterie cinematografica la care si-au adus contributia sase actori aproape necunoscuti: Frederic Schulz-Richard, Agathe Bosch, Diana Sakalauskaite, Ugo Brussot, Marina Palii si Istvan Teglas. Dintre ei ma mai ,,intalnisem,, pana acum doar cu Istvan pe care am avut ocazia de a-l admira alaturi de Marius Manole in excelentul spectacol ,,In ploaie,, la Teatrul Avangardia intr-o vreme in care nimic nu prevestea catastrofa ce avea sa urmeze. Si o descoperire ce poate deveni importanta in timp: actrita romana Marina Palii, nascuta la Bucuresti in urma cu 29 de ani, total necunoscuta pentru subsemnatul in momentul vizionarii filmului, absolut cuceritoare in rolul Olgai, personajul menit sa tina in picioare credinta crestina de la inceput si pana la sfarsit.