Părerea criticului
Festivalul de Film de la Berlin s-a încheiat pe 1 martie 2020, iar Cristi Puiu a revenit în țară cu premiul de regie al secțiunii nou înființate Encounters, pentru filmul Malmkrog. Premiul a fost înmânat actorului Frédéric Schulz-Richard, în lipsa realizatorului deja plecat, în cadrul ceremoniei de sâmbăta seara din Berlinale-Palast. Cinemagia a văzut filmul și vă spune la ce să vă așteptați de la această producție de epocă.
Inspirat din lucrarea „Trois Entretiens” scrisă de Vladimir Soloviov la începutul secolului XX, Malmkrog este în mod straniu plasat în aceeași epocă, dar în sudul Transilvaniei, în satul omonim (Malmkrog = Mălâncrav). Ni s-a părut nu un anacronism, dar o stranie eroare geografică mutarea acțiunii din lumea slavă în spațiul multicultural de influență austriacă din preajma Sibiului. Fidele sursei, personajele din filmul-piesă de teatru sunt ruși, dar exponenți ale unor curente culturale diferite, probabil tipic pentru mediul cultural de la sfârșitul secolului XIX-începutul secolului XX.
„Pe lângă aceasta regie curajoasă, la obiect și atât de elegantă, regizorul ne prezintă o altă dimensiune care - deși se întâmplă în urmă cu 100 de ani - este atât de contemporană...”, a motivat juriul secțiunii Encounters premiul acordat lui Cristi Puiu
Ne așteptam ca figurile să fie oameni în vârstă, zaharisiți, exponenți ai prototipului „omului de prisos” din literatura rusă, care - indiferent de inteligența proprie - este incapabil să influențeze cumva în bine lumea din jur, însă unele dintre punctele de vedere sunt surprinzător de actuale.
Plasat într-un conac luxos, într-o zi de iarnă, filmul pune la un loc personaje aristocratice dar cu vederi politice diferite: Ingrida este o femeie trecută de prima tinerețe care glorifică imperialismul rus și pune egal între război și civilizație (explicabil social prin aceea că statutul ei social superior, de soție de general, se datorează războiului). Nikolai, poate cel mai profund dintre toți, dar și tanăra Olga au vederi anarhiste (de nuanțe diferite) - și anarhismul era popular în epocă. Edouard, poate cel mai actual, este și cel mai european: afirmă cauza pro-europeană, vede o Europă unită din care Rusia va face parte, afirmând superioritatea culturii bătranului continent asupra întregii lumi. Nu, nu sunt oameni de prisos, dar pluralitatea vederilor și optimismul acestora va fi cu siguranță dezamăgită de ororile secolului XX.
La două ore din cele 3 ore și 20 de minute ale filmului, singura scenă de acțiune își face apariția și anticipează probabil tragedia Primului Război Mondial, sau poate lanțul de tragedii derulat la începutul secolului XX - totalitarism, războaie - ce va pune capăt brutal acelei lumi. Haos total, nimic nu mai funcționează: servitorii nu reacționează când sunt sunați cu clopoțelul, o muzică ciudată se face auzită, sursa fiind necunoscută, această find urmată de țipetele înfricoșate. Antihristul însăși sau un simplu revoluționar?
Malmkrog este un omagiu unei lumi apuse dar reia și niște idei actuale. Pariul este ca spectatorul să suporte un film static și niște discursuri filosofice poate prea austere și prea vetuste pentru omul de astăzi.
Inspirat din lucrarea „Trois Entretiens” scrisă de Vladimir Soloviov la începutul secolului XX, Malmkrog este în mod straniu plasat în aceeași epocă, dar în sudul Transilvaniei, în satul omonim (Malmkrog = Mălâncrav). Ni s-a părut nu un anacronism, dar o stranie eroare geografică mutarea acțiunii din lumea slavă în spațiul multicultural de influență austriacă din preajma Sibiului. Fidele sursei, personajele din filmul-piesă de teatru sunt ruși, dar exponenți ale unor curente culturale diferite, probabil tipic pentru mediul cultural de la sfârșitul secolului XIX-începutul secolului XX.
„Pe lângă aceasta regie curajoasă, la obiect și atât de elegantă, regizorul ne prezintă o altă dimensiune care - deși se întâmplă în urmă cu 100 de ani - este atât de contemporană...”, a motivat juriul secțiunii Encounters premiul acordat lui Cristi Puiu
Ne așteptam ca figurile să fie oameni în vârstă, zaharisiți, exponenți ai prototipului „omului de prisos” din literatura rusă, care - indiferent de inteligența proprie - este incapabil să influențeze cumva în bine lumea din jur, însă unele dintre punctele de vedere sunt surprinzător de actuale.
Plasat într-un conac luxos, într-o zi de iarnă, filmul pune la un loc personaje aristocratice dar cu vederi politice diferite: Ingrida este o femeie trecută de prima tinerețe care glorifică imperialismul rus și pune egal între război și civilizație (explicabil social prin aceea că statutul ei social superior, de soție de general, se datorează războiului). Nikolai, poate cel mai profund dintre toți, dar și tanăra Olga au vederi anarhiste (de nuanțe diferite) - și anarhismul era popular în epocă. Edouard, poate cel mai actual, este și cel mai european: afirmă cauza pro-europeană, vede o Europă unită din care Rusia va face parte, afirmând superioritatea culturii bătranului continent asupra întregii lumi. Nu, nu sunt oameni de prisos, dar pluralitatea vederilor și optimismul acestora va fi cu siguranță dezamăgită de ororile secolului XX.
La două ore din cele 3 ore și 20 de minute ale filmului, singura scenă de acțiune își face apariția și anticipează probabil tragedia Primului Război Mondial, sau poate lanțul de tragedii derulat la începutul secolului XX - totalitarism, războaie - ce va pune capăt brutal acelei lumi. Haos total, nimic nu mai funcționează: servitorii nu reacționează când sunt sunați cu clopoțelul, o muzică ciudată se face auzită, sursa fiind necunoscută, această find urmată de țipetele înfricoșate. Antihristul însăși sau un simplu revoluționar?
Malmkrog este un omagiu unei lumi apuse dar reia și niște idei actuale. Pariul este ca spectatorul să suporte un film static și niște discursuri filosofice poate prea austere și prea vetuste pentru omul de astăzi.
