Părerea criticului
Man of Tai Chi se concentrează pe un tânăr cunoscător al artelor marţiale inocent, care se luptă să-şi păstreze valorile în mijlocul presiunilor societăţii contemporane. Tiger Chen, o nouă figură în peisajul filmelor cu arte marţiale, joacă rolul tânărului care este atras în lumea luptelor subterane, unde Keanu Reeves este manipulatorul organizator de competiţii.
Personajul principal este naiv, la fel şi scenariul scris de Keanu Reeves pe parcursul a cinci ani, cu o desfăşurare previzibilă de la un capăt la altul, şi cam schematic. Dar totul păleşte în faţa scenelor propriu-zise de luptă. Pe care Reeves le filmează preponderent „observaţional”, din afară, punându-ne şi pe noi în postura personajuliu său şi a celor pentru care organizează în film lupte pe viaţă şi pe moarte. Ne-au captivat de la un capăt la celălalt scenele de luptă. Poate şi pentru că Tai Chi are o filozofie aparte (Tiger se foloseşte de energia interioară şi luptă parând loviturile adversarului, nu este ofensiv), iar coregrafia are o fluiditate apropiată dansului. Tiger Chen, iniţial cascador (şi în Matrix), a primit acum rolul principal, Reeves fiind inspirat cu această alegere, pentru că Tiger este o prezenţă plăcută pe ecran, o figură nouă, binevenită. Reeves luptă şi el, arătând că este în formă pentru următorul său film din acest an, 47 Ronin. Dar dacă Tiger parcă dansează, Reeves atacă sălbatic, tehnica lui fiind mai apropiată Kickboxing-ului. Finalul aduce o mişcare de maestru, despre care nu spunem mai multe, lăsându-vă pe voi să o descoperiţi, chiar merită!
Urmărind filmul ne-am decis să ne înscriem şi noi la cursuri de Tai Chi, iar asta înseamnă ceva, nu-i aşa?
Personajul principal este naiv, la fel şi scenariul scris de Keanu Reeves pe parcursul a cinci ani, cu o desfăşurare previzibilă de la un capăt la altul, şi cam schematic. Dar totul păleşte în faţa scenelor propriu-zise de luptă. Pe care Reeves le filmează preponderent „observaţional”, din afară, punându-ne şi pe noi în postura personajuliu său şi a celor pentru care organizează în film lupte pe viaţă şi pe moarte. Ne-au captivat de la un capăt la celălalt scenele de luptă. Poate şi pentru că Tai Chi are o filozofie aparte (Tiger se foloseşte de energia interioară şi luptă parând loviturile adversarului, nu este ofensiv), iar coregrafia are o fluiditate apropiată dansului. Tiger Chen, iniţial cascador (şi în Matrix), a primit acum rolul principal, Reeves fiind inspirat cu această alegere, pentru că Tiger este o prezenţă plăcută pe ecran, o figură nouă, binevenită. Reeves luptă şi el, arătând că este în formă pentru următorul său film din acest an, 47 Ronin. Dar dacă Tiger parcă dansează, Reeves atacă sălbatic, tehnica lui fiind mai apropiată Kickboxing-ului. Finalul aduce o mişcare de maestru, despre care nu spunem mai multe, lăsându-vă pe voi să o descoperiţi, chiar merită!
Urmărind filmul ne-am decis să ne înscriem şi noi la cursuri de Tai Chi, iar asta înseamnă ceva, nu-i aşa?
