Manchester by the Sea (2016)

Nu cred că merita atâta atenție din partea Academiei, dar având în vedere problematica de familie, probabil merită...

56 ani Tate Donovan = .

cred ca multe persoane care l au comentat nu l au inteles
,un film profund despre viata .

Este o drama ce uimeste prin jocul actoricesc al lui Casey Aflleck care a meritat oscarul pe deplin pentru acest rol ce a prezentat viata unui om bantuit de greselile pe care le-a facut in trecut.

Dintr-un oras ca asta in care nu se intampla nimic, personajele lui Tennessee William ar fi fugit mancand pamantul, dar personajele acestui film, nu numai ca raman, dar nici nu vor sa plece! orizontul e limitat, o barca, echipa de hochei, doua prietene. Actorii...pe Lucas Hedges l-am mai vazut in roluri de copil...mai altfel si in Ben Is Back si in Boy Erased. Si daca in Lady Birds mi se parea ingenios, cand am vazut ca aceeasi "fata" o plimba in toate filmele, m-am edificat. Cat despre Casey Affleck, asta ca si fratele sau, au participat la un concurs de faraoni (pt a fi un bun faraon trebuia sa ai o fata imobila) si probabil l-au castigat ex aequo. Pe fata lor nu se citeste nici o emotie. Casey aici, frate'su in Argo. Nu m-a impresionat!

Meritul filmului: o situatie de viata prezentata firesc, natural, fara stridenţe hollywoodiene.
Casey Affleck, din nou intr-un rol la limita dintre cool guy si unul dus cu capul (in timp ce ma uitam la film, imi reveneau in memorie scene din “Asasinarea lui Jesse James de catre lasul Robert Ford” sau “The Killer Inside Me”).

Tensiunea nemanifestată și frica apăsătoare, de asemenea neverbalizată, sunt însă elementele hotărâtoare, cele care au puterea de a ne convinge ireversibil că Manchester by the Sea cuprinde o poveste ce ne va rămâne în suflet.

Mie mi-a placut surprinzator de mult acest film, povestea foarte bine conturata si Casey Affleck, pe cat de urat in industrie pentru scandalurile pe care cu siguranta toata lumea le cunoaste, pe atat este de apreciat in acest film.

Cel mai bun film american din 2016?
Probabil ca manchester by the sea e ce ofera hollywood ul cel mai calitativ,tema filmului inca mai ma bantuie!

Dureros si trist, tragic, cu momente de umor, exact ca in viata! Da, asteptam alt final, dar filmul nu a fost facut pentru un alt fel de final, fiindca nici viata nu se termina cand vrem noi!

Cam plictisitor filmul, serios, chiar e film de Oscar?Se putea si mai bine, mai ales la capitolul
interpretare.

Filmul lui Kenneth Lonergan nu este lipsit de comentariu social, dar nu despre schița acestui orășel este vorba. Manchester by the Sea analizează, aproape intim, pierderea, imposibilitatea de a lupta și înfrângerea totală.

Citește întreaga recenzie aici - https://uberkino.ro/reviews/review-manchester-by-the-sea-2016/

Nu stiu ce sa zic, vad multe pareri pozitive pe aici care m-au si indemnat sa-l vad. Totusi,mie personal n-a reusit sa-mi atraga interesul si m-a plictisit groaznic. De obicei imi plac si filmele de genul, dialog, monotonie, dar asta chiar nu m-a atras cu nimic. Nici atmosfera. nici joc actoricesc, absolut nimic.

Inca o drama cu aspecte tragice pe alocuri, rupta din realitate, in care amintirile care se deruleaza sunt de o tristete greu de suportat, vezi aspectul in care copiii mor in incendiu.

Un film in care actiunea se invarte in jurul unei drame psihologice si a unui chin sufletesc. M-a surprins jocul actoricesc al lui Casey, ramanand placut impresionat de el. Filmul prezinta un cerc vicios de probleme, care parca nu vor sa se sfarseasca. Il recomand.

O desfasurare seaca a urmarilor unor drame, care s-au petrecut inainte de actiunea filmului si sunt redate treptat pe parcurs, dar fara vreun punct culminant sau vreun moment interesant. Exista si aspecte pozitive, cum ar fi diferenta dintre liniile temporale data de prezenta iernii vs vara in micul orasel, sau de comportamentul foarte realist al unor oameni de provincie neinstariti, cu glumele, vorbele, tachinarile si dezordinea lor casnica specifica. Casey Affleck si mai ales Michelle Williams joaca excelent rolurile acestor tipuri de oameni simpli. Atmosfera si muzica sunt destul de transcedentale, artistice.

L-am amânat ceva timp pentru că, din ce am aflat despre el, îl clasasem ca și o dramă ușoară.
Din punctul meu de vedere filmul se târăște efectiv către finalul său mulțumitor (aș putea spune), iar acest lucru nu face decât să amplifice sentimentul de greutate sufletească pe care, până la urmă, se vrea a fi creat. M-a luat prin surprindere undeva pe la mijloc și mi-a schimbat un pic felul în care l-am privit până la final.
Vina este laitmotivul filmului, aș spune, personajul nostru reușind să se ”încarcereze” într-o viață anosta, o cămăruță cu ferestre mici, un pat și o masă, astfel ”ispășindu-și” pedeapsa auto-impusă.
Un film pe care l-am vizionat cu greutate. Casey Affleck și-a făcut foarte bine treaba, reușind să mă frustreze prin reprimarea sentimentelor personajului.
Deși la suprafață ar putea trece ca și un film destul de lung și plictisitor prin statornicia evenimentelor, dacă i se acordă o șansă și se privește mai în profunzime, ”Manchester by the Sea” este un film demn se urmărit.

Am privit filmul cu foarte mare atentie si mi-a placut chiar pana la final

Un film apasator despre un om cu o viata presarata cu drama si apasare interioara care ii omoara sufletul, existenta lui ramanand doar sub semnul inertiei. Interpretarea foarte buna a rolului principal contribuie in mod categoric la reusita filmului.

Ce complexitate de emotii retinute, de cuvinte nespuse, dar comportamente traite la intensitate maxima.

Un film foarte bun. Nu am văzut încă Moonlight și nici La La Land, dar pot spune că oscarul pentru cel mai bun actor masculin în rol principal este deplin meritat.
Încă un aspect de remarcat, cred că este un film care arată că muzica de operă poate servi drept soundtrack pentru o palieră foarte mare de filme.

Recunosc : o muzică divină, imagini elaborate, cu albastru neguros, glacial. Dar filmul e prea lung pentru a demonstra încremenirea într-un trecut tragic obsedant. Multe scene repetitive, banale, salvate imediat de invazia sublimă a muzicii. Multe scene lapidare, fără vorbe, doar cu tovărășia muzicii. Filmul creează o stare tensionată și empatică, iar Casey Affleck e bun, deși figura lui rămâne în aceeași tonalitate a nedepășirii dramei.

Din punctul meu de vedere,Manchester by the sea,este un film realizat special pentru a primii "n" nominalizari la Oscar sau alte premii..este facut dupa un sablon bine pus la punct,pentru ca publicul sa empatizeze foarte mult cu personajele,dar in acelasi timp fara a le oferi motive reale de a empatiza.....ca sa fac asa o comparatie...Manchester by the sea se aseamana cu cantaretii romani care fac muzica comerciala....fac o muzica fada si lipsita de sens,pentru bani si doar pentru a atrage publicul dornic de a le fredona muzica retarda deoarece este prea simpla si cu versuri tampe si usor de retinut.(Totul pentru bani,asta ar trebui sa scrie pe fruntea lor,da-o incolo de calitate,pe noi banii ne intereseaza atat,),asta pare sa fie mesajul cantaretilor romani,care canta cu mult drag versuri puerile pentru copii de gradinita..
E...cam asa e si cu Manchester by the sea..exact la fel,diferenta e ca filmul e facut doar pentru a strange premii...pur si simplu...nu transmite nimic,ne arata un barbat cu multe probleme intors in orasul natal unde se reintalneste cu vechi cunostinte si isi aduce aminte de motivele care l-au facut sa paraseasca orasul...atat????...cu subiectul asta vor sa castige premii Oscar?...poate la inceput cand le-a venit ideea pentru film,nu,dar au apelat la cineva priceput care le-a transformat broasca in printesa,aplicand toate trucurile posibile special pentru a obtine efectul de empatie din partea publicului....dar din pacate publicul cateodata simte cand produsul livrat nu e facut cu atentie si implicare afectiva.
Oricum in comparatie cu alte filme nominalizate la Oscar,Manchester by the sea e mult in spate...Hidden Figures cu al sau mesaj motivational superb,are 10 clase peste...Fences la fel,Hacksaw Ridge...
Pe lista pentru Oscar as fi pus si American Pastoral sau Elle,filme mult mai bune decat Manchester by the sea,filme care transmit ceva,filme care au un mesaj,o drama bine conturata,personaje cu personalitate,chestii pe care Manchester by the sea nu le are....repet este un film facut doar dupa tiparul ....hai sa facem un produs ultracomercial pentru a putea strange multe nominalizari la Oscar...punct...

Fara cuvinte... mi-a placut incredibil de mult. Rar am vazut ca intr-un film muzica cu imaginea si povestea atat de trista (de la Grave of the Fireflies nu am mai vazut o poveste asa de trista) sa seimpleteasca atat de bine.

Un film bun, o drama impresionanta. Dar mie mi-a lasat sentimentul ca a fost un film facut anume pentru Casey Affleck, pentru a-l pune pe acest actor in valoare.

6 nominalizari pentru ce? incerca cineva sa-mi explice ca e o drama psihologica, dar ca de obicei ii ascult pe anumiti indivizi iar apoi imi iese pe alta ureche, oare acest Cassey Affleck crede ca un Oscar se ia cu o aceeasi fata plouata tipica pt. toate filmele in care l-am vazut, sper ca pe 26 februarie Academia americana de film sa nu faca aceeasi greseala ca Hollywoodu cand i-a decernat Globu de Aur, scenariu penibil si prestatie actoriceasca de toata jena, ne-am dus taica pe p.w.l.a si cu filmele, aruncati un ochi la Fences sa vedeti un actor genial, dar eu i-as acorda marele premiu lui Andrew GARFIELD, ce rol a facut baiatu asta in regia lui Mel Gibson, un film care a intrat in istoria filmelor deja- drept cele mai bune facute vreodata, acum poate nu, dar peste ani veti vorbi de acest film cu placere, o sa vedeti !

...atâtea nominalizări? e realizat pe același șablon tipic filmelor americane...cineva bolnav sau mort,o familie cu necazuri și nevoi,o meserie care nu-i tocmai bună da na este ,actori stângaci dar buni pentru genul ăsta de rol.subțire aproape comun cu sute de alte titluri...

Baiatul asta care este in rolul principal este printre cei mai inexpresivi actori din cati stiu! Indiferent ca joaca in Interstellar sau The Finest Hours, are exact aceeasi figura tampa, fara nicio licarire de inteligenta sau mesaj de transmis!
Se afla pe exact aceeasi treapta cu Johnny Deep sau Joseph Fiennes, alti actorasi penibili, care manaca banii degeaba!
Despre film, am asteptat doua ore sa se intample ceva, un schimb de idei intre copil si unchiul sau..nimic, scenariu lungit fara sens, drame inghesuite pe metru patrat, scapa cine poate!

Sa nu-i dea Domnul omului mai mult decat poate duce... Nu putem sa le evitam, exista momente de mare durere in viata, momente peste care poti trece sau pe care nu le poti depasi niciodata definitiv. E aproape imposibil de consolat un om care a pierdut pe cineva drag, el poate depasi cat de cat momentul numai daca are suficienta forta interioara iar pentru un barbat e intotdeauna mai complicat pentru ca, nu-i asa, barbatii n-au voie sa planga niciodata. Teribil de emotionant acest "Manchester by the sea", genul de film care merge direct la suflet, genul de film care poate sa emotioneze si pietrele. Daca Oscarul din acest an la categoria "Cel mai bun actor" ar fi castigat de Casey Affleck m-as bucura, aici el are parte de un rol foarte dificil de care se achita exemplar, unul dintre acele roluri pentru care merita sa te faci actor.

Un film bun,dar nu extraordinar,sub asteptari ca sa spun asa,doar rolul foarte bun facut de Casey,poate castiga primul sa oscar,cine stie,dar dupa inceputul filmului,chiar credeam ca va fi ceva extraordinar,este un film pe care il uiti repede !

Mie chiar mi-a placut filmul...Eram curios sa-l vizionez de ceva vreme datorita recenziilor pozitive pe care le-a avut...Nu aveam asteptari, dar speram sa fie bun...si pentru mine a fost un film bun...Casey Affleck, face un rol care ii demostreaza inca o data talentul...un rol care mi s-a parut ca ''i s-a potrivit ca o manusa''...o performanta demna de Globul De Aur pe care l-a primit...Nu stiu de ce, dar pe masura ce avansam in poveste gandul imi zbura la istorioara biblica a lui Iov...chiar daca singurul lucru asemanator intre acest film si acea istorioara ar fii aceasta ''oda a durerii'' care aproape ca inunda intreaga poveste...Mi-a placut ideea asta a complexitatii iertarii...si nu atat a iertarii celor ce iti gresesc....cat a iertarii tale personale pentru raul pe care il provoci sau l-ai provocat altora...Filmul are o durata de peste 2 ore si desi nu e genul care sa cuprinda actiune in genul exploziilor, efectelor speciale din abundenta, scenelor de suspans sau aventura (asa cum publicul larg ar dori sa vada)...vine totusi cu o poveste impresionanta, sensibila si profunda...care te va face sa uiti de notiunea timpului...O poveste care daca va reusi sa te absoarba de la inceput, te va face sa simti nevoia de ''mai mult''...Oameni buni sunt filme pe care doar le vizionezi...si e ok pentru ca de asta sunt facute...dar mai sunt si filme pe care le ''simti''...sau mai bine zis ''prin care simti''...Asta este pentru mine ''Manchester by the Sea''...un film ''prin care simti''...Celor ce-l contesta nu stiu ce sa le spun...dar mie mi-a placut...pentru ca m-a pus pe ganduri, a reusit sa-mi stoarca o lacrima ici colo si pentru ca a fost extrem de real si personal...asa cum putine filme sunt facute in ziua de azi...Nu am nici o autoritate sa va pot recomanda acest film...dar eu zic ca merita sa-l incercati daca apreciati o drama buna...

Orasele mici au propria lor viata. Indiscrete sau melacolice, dupa caz, ele traiesc prin locuitorii lor. Isi cunoscu oamenii, isi amintesc trecutul lor si ii urmaresc pretitundeni. Nu exista loc unde sa poti sa te retragi si sa fii uitat intr-un asemenea orasel. Manchester by the Sea e un astfel de exemplu. Iar atunci cand vina iti conduce destinul si viata alaturi de tine insuti devine insuportabila, trebuit sa incerci sa te ascunzi, sa uiti cine esti, sa te pierzi chiar si de tine ca persoana. Bostonul reprezinta alternativa. Mare, incapator, aglomerat, aici nimeni nu te poate gasi daca tu nu vrei asta. Chiar si propria ta constiinta are drum lung si sanse mari sa se abata de la calea spre casa, spre sufletul tau si astfel sa nu va intalniti deloc, mult timp, poate chiar niciodata.
Filmul este superb realizat. Imagini impecabile, nuante cromatice spalacite in care personaje tulburi se dilueaza si se amesteca pana la disparitia totala. Coloana sonora vine si ea sa contribuie la aceasta uitare de sine. Cu o tonalitate melancolica, parca venita de departe, adusa de pe mare odata cu valurile, muzica reuseste sa te intristeze in asa masura incat sa devii ... nu neaparat una cu personajul central, dar macar la fel de indurerat si de confuz ca el. Casey Affleck este probabil unicul actor care putea, literalmente, sa devina Lee Chandler. De altfel, insasi ascensiunea acestui actor este incredibila. In 1999 aparea in American Pie; si sa ajungi dupa muuulte roluri secundare, fie ele chiar si in filme mari ( The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford (2007) - film care i-a adus si prima nominalizare la Oscar, seria Ocean, Gone Baby Gone (2007) sau Interstellar (2014) ), sa oferi o astfel de reprezentatie,... fara cuvinte. L-a ajutat foarte mult si tipul de personaj pe care il intruchipeaza, (poveste a lui Lee pe care daca ar fi fost sa o citesti, cu siguranta ca in minte ti s-ar fi conturat exact portretul lui Casey din acest film, aceeasi infatisare pana la cel mai mic detaliu, pana la cel mai inperceptibil rid pe care nici nu ai stiut ca l-ai remarcat in timpul vizionarii.).
Scenariul este: viata si incercarile ei. Si aici am ajuns la acel neajuns care nu ma lasa sa asez acest film, remarcabil realizat altminteri, in lista extrem de scurta a capodoperelor. Sa fie doar necunoastere, sa fie superficialitate din partea mea, nu stiu sa spun exact, dar asta simt in acest moment, cand dupa 2 vizionari, intr-o sala de cinema dezolanta, cvasi goala, aidoma camerei in care locuia Lee, am ramas cu o stranie senzatie de neimplinire, de dezamagire sau mai exact, de lipsa de finalitate a... ceva ce nu poate fi numit anume. Parca simti ca povestii ii lipseste revelatia dintru incheiere, descatusarea ori acel mic amanunt care sa faca actiunea speciala, remarcabila, memorabila si geniala. Prea e ca in viata acest epilog. Una e ca personajele sa fie atat de plauzibile incat sa ai impresia ca mergi pe strada printre ele si nu ca le privesti intr-un film, si alta e sa ecranizezi viata unor astfel de personaje, vecini de-ai oricui, oameni din cartier, de pretutindeni sau de nicaieri. Pacat de acest sfarsit care e in aceleasi tonuri ca si imaginea, fad, sters si estompat. Doar ca in cazul imaginii, monocromia albastrului marin surprinde in cea mai pura forma atmosfera trista - tehnica demna de maiestria unui pictor; incheierea povestii insa nu produce acelasi efect. E prea fireasca pentru asa o situatie ca cea relatata in film, pentru asa o imagine artistica, pentru asa o coloana sonora sau pentru asa un montaj; pentru asa un tablou per ansamblul lui.
Regrete si iarasi regrete...
Orcium, chiar si daca mie imi lipseste esentialul, adica un sfarsit demn de povestea in cauza, paradoxal, filmul este unul foarte bun. Atat de bine descris si editat incat nu exista moment in care sa nu empatizezi, sa nu te revolti, sa nu intelegi si sa nu suferi alaturi de personaje; cu ele, prin ele si pentru ele. Pelicula are si umor, unul foarte elitist si foarte bine camuflat sub vălul straveziu al dramatismului si asta chiar daca subiectul multor glume e unul cu conotatii sexuale. El, hilarul, vine oarecum natural si e firesc; un exemplu ca se poate si calitate nu doar grosolanie doar de dragul hăhăitului.
Concluzie: O superba realizare, cu un montaj si o imagine impecabila, o muzica aidoma si o regie la fel de speciala ca si in cazul lui You Can Count On Me (2000). Abia astept urmatorul proiect al regizorului Kenneth Lonergan in care tot el sa fie si scenaristul, ca in cazul filmului de fata dar si al celui din 2000 de care tocmai am pomenit. Nu-l ratati, nu le ratati ... ambele, merita din plin! Nota 8,19 pentru acesta!

O drama profunda, chiar cu accente care uneori ating tragicul, foarte bine conceputa scenaristico-regizoral, printr-o foarte buna si inspirata inlantuire extrem de adecvata si deci perfect la obiect a unor aspecte-eveniment de tip flash-back petrecute in momente temporale diferite, pe care le inlantuiesc intr-un mod foarte profesionist realizatorii filmului, si care desi nu este asociata deloc cu elemente de actiune de efect de tip spectaculos-comercial, are marele merit de a-l mentine permanent conectat si inca cu mare interes pe spectator la modul de derulare pana in final al acestei drame profunde, cu implicatii psihologice deosebite si de mare profunzime in special pentru Lee Chandler, personajul principal surprinzator de bine interpretat de actorul Cassey Afleck, caruia acest rol i-s-a potrivit perfect ca si o manusa, dar si pentru nepotul sau din film Patrick, interpretat de actorul Lucas Hedges. Filmul ne arata intr-un mod foarte profesionist cat de mult l-a putut lasa marcat psihic pe Lee Chandler o adevarata tragedie petrecuta in familia lui, astfel incat sa ramana mai tarziu cu o teama imensa de situatia in care imprejurarile in continuare dramatice l-au adus tot pe el in situatia de a deveni tutorele oficial al propriului sau nepot. Filmul are meritul de a oglindi deasemenea foarte bine si marcarea psihica foarte profunda, din aceleasi considerente tragice, cu care personajul Lee Chandler a ramas si in ceea ce priveste teama lui de neinvins chiar si in imprejurarile in care ar fi avut mari sanse de a-si reface si propria lui viata sentimental-erotica si poate chiar familiala, ramanand o victima psihica a tragediei petrecute mai 'nainte in viata lui. Acestea reprezinta punctele tari si de o mare sensibilitate emotionala ale acestui film de calitate, care poate fi notat cu nota 7,7-7,9 si deci cu 8 stele.

Nu ştiu dacă toţi au fost induşi în eroare, dar eu în primă fază am fost (mai ales că, observi "afişul oficial" şi involuntar te duce cu gândul la englezi, "Manchester pe lângă mare" :)). Acesta e ultimul film văzut de mine pe luna IANUARIE şi primul pe care-l vizionez fără trailere sau clip-uri promoţionale (chiar, îl vezi cu alţi ochi aşa, FOARTE FAIN) .

Şi, că am scăpat de această situaţie jenantă voi trece la filmul în cauză. În primele 15 să zic 20 de minute nu prea se întâmplă mai nimic interesant, părând la prima vedere un film anost, "pointless" / fără sens. Nu dau spoiler (că oricum scrie în SINOPSIS), dar după ce moare fratele lui Lee Chandler din cauza insuficienţei cardiace congestive, se schimbă lucrurile spre mulţumirea mea. Toţi actorii, după acel eveniment neplăcut şi-au jucat bine partiturile *fie că vorbim de protagonist (actorul în rol principal), actori secundari sau cei "ultrasecundari" - aici, fiind în marea majoritate prietenii lui Patrick Chandler, nepotul lui Lee*.
FUN-FACT: Pură coincidenţă sau nu, actorul Kyle Chandler are numele de familie în film tot Chandler.......................................:)

Din cele ŞASE nominalizări la Oscar, prevăd ca va lua doar un premiu (acela fiind Best Actor - Casey Affleck, ori "Cel mai bun scenariu original", sau chiar va primi mult-râvnita statuetă pentru ambele categorii). Pe de-a-ntregul, un lungmetraj foarte bun care merită toate laudele criticilor şi pasionaţilor de DRAME MODERNE. Pot spune, că s-a asemănat unui film britanic (cu toate că regizorul este american. Totuşi, am făcut o inspecţie şi numele Kenneth Lonergan îl dă de "gol", el având origini irlandeze şi evreieşti).

Un film de mare sensibilitate. Desi filmul este trist, impactul este unul profund pozitiv. Recomand!

Casey Affleck este un actor special! De fiecare data cand i-am vazut, mi-am spus ca este mai bun decat mai celebrul sau frate, Ben Affleck.

De ce nu are inca o data de lansare in Romania?!?! Un film cu 6 nominalizari la Oscar. Daca era o comedie penibila, de duzina, probabil se lansa in aceeasi zi ca si in Statele Unite. Filmele profunde, sensibile, care te pun pe ganduri nu umplu salile de cinema, dar totusi. Daca nu-i oferi spectatorului roman o doza de sex, limbaj vulgar, glume deocheate, nu-l atragi.
In unele momente urasc atat de mult tara asta.

Are cineva idee cand se lanseaza si la noi filmul asta??