Manhattan (1979)

"Manhattan" este un portret ciudat, înduioșător și excelent construit al unei relații moderne, prezentate pe fundalul alienării urbane. Cu o imagine somptuos realizată în alb-negru (fiind primul film al lui Allen în acest format) și acompaniat de splendida partitură a lui Gershwin, acest triumf estetic al lui Woody Allen este "un portret prismatic al unui loc și timp care ar putea fi studiat decenii întregi după aceea".

După ce ajunsese cu "Annie Hall" în topul regizorilor americani, Woody Aleen dă încă o dată lovitura cu "Manhattan", o comedie neagră realizată în stilul său unic. De acestă data, el este Isaac Davis, un bărbat de 42 de ani, care are o slujbă pe care o urăște, o iubită de 17 ani, Tracy (Mariel Hemingway) și o fostă nevastă, pe Jill (Meryl Streep), acum lesbiană, care tocmai scrie o carte despre căsnicia lor și pe care Isaac și-ar dori să o strângă de gât. Credeți că asta este tot? Greșit! Povestea se complică din momentul în care Isaac o întâlnește pe iubita celui mai bun prieten al său căsătorit, Yale (Michael Murphy). Este vorba despre Mary (Diane Keaton), o intelectuală răpitoare, care îi ia mințile lui Davis. Înnebunit, el o părăsește pe Tracy, își abandonează slujba și se dedică scrierii unui roman. Treptat, el și Mary se îndrăgostesc unul de celălalt și așa începe povestea de dragoste al lui Isaac, într-un oraș în care sexul este un gest la fel de intim precum strângerile de mână, iar poarta spre dragostea adevărată este o ușă securizată, de netrecut.