Marea sfidare (1989)

un film necesar in primul rand istoric, chiar bine realizat

Istoria cu tezaurul Poloniei e incurcata.Este vorba de doua,trei sau chiar patru tezaure...Toate au legatura cu Romania....1.Primul tezaur este cel format din Rezerva de Aur a Băncii Poloniei,cca 80 de tone de aur în lingouri,incarcat la bordul micului tanc petrolier britanic înarmat „Eocene“, care a ajuns la Istanbul și apoi la Beirut, aflat sub mandat francez.Evenimentele,reale,au fost descrise in filmul Trenul de aur (1986)..În seara de 15 septembrie 1939, la bordul ei sunt încărcate 1200 de lăzi conţinând 80 de tone de aur, în lingouri. Nava nu pleacă încă. Există mari probleme: Germania prin ministrul Fabricius protestează oficial la Bucureşti dar ministrul afacerilor străine Grigore Gafencu îi spune că România nu se opune unui tranzit de simplă marfă. Cei de pe „Eocene” se aşteaptă la tot ce e mai rău dar riscul a fost deja asumat. Nava ridică ancora pe 17 septembrie din Portul Constanţa şi ajunge în Bosfor. Stă în radă două zile, apoi marfa e descărcată şi dusă prin Turcia până în Beirut (Liban) unde e preluată de nave franceze („Emile Bertin”, „Vauban” şi „Epervier”). Aurul Băncii Poloniei va fi dus la Toulon. Aventura sa nu se va încheia aici ci va continua ani buni (Tezaurul se va întoarce în Polonia în 1947). Ne întoarcem însă la nava care a transportat Tezaurul. Vasul a fost scufundat pe 20 mai 1942 în Mediterană, în largul coastelor egiptene, din zona oraşului Alexandria. „Eocene” făcea parte dintr-un convoi şi a fost lovită de torpila unui submarin german. Din fericire, toţi cei 43 de marinari de la bordul ei au reuşit să scape cu viaţă şi au fost „pescuiţi” de alte vase. Cam atât despre primul tezaur al Poloniei...2.Un al doilea tezaur salvat prin România şi prin Portul Constanţa a fost cel al Fondului Apărării Naţionale (FAN) „rezultat din sume încasate prin vânzarea imobilelor proprietate de stat şi din fonduri alocate prin lege. Conţinea obiecte de argint, ceasuri, potire, verighete, piese de valoare” (conform sursei M. Moldoveanu). În total vorbim despre piese de argint în greutate de peste 2, 3 tone (2303 kg), ambalate în 61 de lăzi. De data asta, statul român este el cel care pune la dispoziţie transportul. Marfa este încărcată pe nava Suceava şi părăseşte Portul Constanţa tot în a doua jumătate a lunii septembrie 1939 (va fi escortat până în Bosfor tot de vase româneşti). „Suceava” va ajunge în februarie 1940 la Marsilia, unde Tezaurul FAN va fi descărcat. Să rămânem puţin însă la vasul Suceava şi la soarta lui… Navă creată în 1922, în Germania, sub numele Albert Vogler (şi nu Albert Feigler cum a mai apărut), ea fusese cumpărată în 1933 de Guvernul nostru. Pe 20 aprilie 1943, Suceava face parte dintr-un convoi ce merge de la Constanţa la Sulina şi care este escortat de distrugătorul Regina Maria. Sunt atacaţi de ruşi iar Suceava este lovită de trei torpile lansate de pe un submarin S 33. S-a scufundat iar toţi cei 28 de marinari de la bord şi-au pierdut viaţa… Tragedia a avut loc la aproximativ 15 mile marine Est de Sulina iar epava s-a scufundat la 90 de metri adâncime....3.Am ajuns şi la cel de al treilea Tezaur polonez, care a fost salvat prin Portul Constanţa… Este Tezaurul Muzeului Wawel din Cracovia, edificiu istoric reprezentativ al Poloniei, fostă reşedinţă regală şi apoi palat prezidenţial. Aici se aflau obiecte de valoare inestimabilă, emblematice pentru istoria statului. Pentru a nu cădea în mâinile naziştilor s-a decis mutarea acestui tezaur. I s-au alăturat imediat şi alte piese de mare preţ, aduse de la Castelul Regal din Varşovia. Pentru a înţelege importanţa acestui Tezaur Regal menţionăm doar câteva dintre piesele deosebite: spada folosită în 1320 la încoronarea regelui Wladislaw I Lokietec (Ladislau cel Scurt 1320-1333); Colanul de Aur al lui Sigismund III (sec XVI), rege al Poloniei, Mare Duce al Lituaniei şi rege al Suediei; obiecte aparţinând celebrului Ian III Sobieski, regele federaţiei polono-lituaniene între 1674-1696). „O spadă regală sfinţită, o coroană de aur din 1792 şi steaguri turceşti capturate la asediul Vienei (n.a. al doilea asediu al Vienei, din 1683, când acelaşi Sobieski a apărat cu succes cetatea)” erau doar alte piese ale acestui inestimabil tezaur. Acest al treilea tezaur polonez a fost depozitat în Bucureşti până în noiembrie 1939. Este apoi transportat la Constanţa şi urcat la bordul navei „Ardealul”. În ianuarie 1940 a ajuns la Marsilia şi apoi la Aubusson. În vară va ajunge în Marea Britanie tezaurul regal va fi urcat pe nava de linie Bathory iar aventura sa va continua…4.Rezerva lăsată în România
Autoritățile militare poloneze au hotărât la București că patru tone de aur din întregul tezaur vor rămâne în România, din acestea o tonă fiind vândută, iar trei predate Băncii Naționale a României, la 10 octombrie 1939, spre păstrare. Era vorba despre 51 de lăzi de peste trei tone greutate, care conțineau lingouri de aur de peste 2,7 tone. Lăzile au fost cântărite cu atenție, sigilate cu câte două sigilii de ceară din partea fiecărei părți și depuse în subsolul clădirii fostei bănci Marmorosch–Blank, clădire care aparținea BNR.Despre acest tezaur este vorba in filmul "Marea sfidare" (1989).Depozitul polonez a urmat îndeaproape soarta tezaurului României – a rămas în București până în iulie 1944, când peste 4.000 de lăzi, conținând aproape 200 de tone de aur, plus lăzile poloneze, au fost transportate în mare secret la mănăstirea Tismana, renovată de BNR în acest scop. Exista un mare pericol de a fi capturate de trupele germane în retragere sau de cele sovietice (sovieticii pătrunseseră deja în România), astfel că, în 14–16 august, toate lăzile au fost mutate într-o grotă a cărei intrare a fost zidită.
Tezaurul româno-polon a stat în această ascunzătoare până în februarie 1947, când s-a întors în deplină siguranță la București. La 17 septembrie 1947, BNR și reprezentanții Băncii Poloniei semnau o chitanță prin care cele 51 de lăzi erau retrocedate Poloniei, fără să mai existe vreo pretenție reciprocă. În aceeași zi, două avioane militare poloneze au dus cele 51 de lăzi în Polonia.
...historia.ro,Wiki etc...

”Marea sfidare” continuă, într-un fel, acțiunea coproducției ”Trenul de aur” (1986), urmărind odiseea refugiaților polonezi din calea ocupanților naziști și a unei părți a aurului polonez, ce fusese rechiziționat anterior de armată. Urmărim un „spectacol al lumii” (relatat după scenariul aceluiași Ioan Grigorescu) ce oglindește o perioadă critică a istoriei umanității, dominată de ură, de lăcomie și de dispreț față de valorile morale.

Spre deosebire de predecesorul său, ”Marea sfidare” mizează prea mult pe senzaționalism, introducând complicații narative puțin credibile precum povestea de dragoste dintre un ziarist român și o ziaristă poloneză, căutarea unei fetițe pierdută în convoiul de refugiați și eterna conspirație nazistă, sprijinită de legionari și terminată cu atrocități tipice (rețineri ilegale, torturi sadice și crimă). Singurele momente ce redau dramatismul evenimentelor sunt doar momentele de început ce reconstituie în stil jurnalistic exodul refugiaților polonezi în toamna anului 1939 într-un amestec autentic și emoționant de imagini cinematografice și imagini de arhivă.

Previzibil și mult prea demonstrativ, cu dezvăluirea clară a amestecului sovieticilor în dezmembrarea teritorială a Poloniei prin înțelegerea nazisto-sovietică cunoscută ca Pactul Ribbentrop-Molotov, filmul ”Marea sfidare” nu convinge sub aspect cinematografic, în ciuda faptului că spune în mare parte adevărul. Rămân doar cu imaginea dramatică a exodului polonez și cu lacrimile din ochii personajului interpretat de Valentin Uritescu, victimă a barbariei fasciste.

Un film romenesc foarte bun despre operațiunea de salvare și depozitare în România a unui tezaur al Bancii Poloneze.