Părerea criticului
M-am dus la "Margo" cu toata nadejdea si nevoia sa fie un film bun; si multe premise ii dadeau aceasta sansa; si asta pentru ca filmul romanesc e mai aproape de forma genuina, "curata" a cinematografiei decat productiile hollywoodiene; desi un subiect "comercial", scenariul si punerea in scena il apropie de un film de calitate prin ideea de film in film (din pacate neexploatata suficient), prin grotescul de situatie - inmormantarea devenita petrecere - si unele personaje. Salutare pentru film au fost intreg episodul naturalist din satul natal al lui Margo si personajele implicate in acest episod. Salutare daca nu facem asocierea cu stilul lui Kusturica.
La Soraca se ajunge facand alpinism, dar exista retea de telefonie mobila...; acolo se fumeaza in copaci si inca gasesti case acoperite cu sindrila...; n-am inteles nici care a fost poanta cu camera video daca nu ni s-au aratat intr-o masura relevanta secventele filmate de Margo, secvente care ar fi dat savoare tocmai prin ideea de "recit de vie"/ "life story" filmata?
Cum as fi facut eu "Margo"
As fi optat pentru prezentarea personajului prin derularea a ceea ce a filmat – cu explicatia rememorarii vietii ei: secventele cu barbati, intalnirile cu prietenele, aranjarea ei in oglinda; secventele filmate sa fie chiar sirul gandurilor ei si prin aceste imagini in miscare sa o cunoastem pe Margo. De ce nu-si priveste inregistrarea cu marturisirea propriei drame in fata ei insasi? De ce nu se confeseaza in fata propriei camere de filmat daca aceasta e singurul confident de care nu se ascunde? Personajul Margo e superficial construit tocmai prin nesurprinderea trairilor ei. Nu exista voce din off care sa completeze o mimica a neputintei in fata propriei drame - aceea de a fi fortata sa devina prostituata. Nu exista close-up-uri pe trasaturi ale fetei (care sa arate a fi) marcate de o viata promiscua.
In schimb, ati retinut cum a fost filmata Maia Morgenstern?
As fi renuntat la casa "natala" din Soraca, fantastic-utopica (aduce a casa din Stapanul Inelelor) si mai ales la scena in care Margo fumeaza in copac, filmata din profil, in toiul noptii; travestiul lui Constantin Cojocaru in batrana cobe malefica este savuros; l-as pastra cu siguranta; si ghicitul in carti, intre fete, la camin, care da cheia interpretarii finalului. Filmatul de sus al drumului spre groapa, jeluirea, noroiul, contraplonjeul filmarii personajelor la inmormantare, personajele insele de la Soraca sunt de zece.
De partea cealalta, din zona urbana a filmului, foarte expresiva este atmosfera creata in camera studenteasca: dansul provocator al fetelor in fata camerei de luat vederi si limbajul licentios dar pitoresc in acelasi timp; n-am inteles insa, pana la sfarsitul filmului si nici dupa aceea, daca acest episod contribuie in vreun fel la sublinierea dramei lui Margo sau se doreste doar motivarea vizuala a replicii date de personajul Ana: "lasa draga, toate suntem curve".
Am sa renunt la tendinta maniheista pe care mi-o descopar uneori si n-am sa dau verdicte: "Margo e un film bun" sau viceversa. Spun doar ca "Margo" e un film care merita vazut; are un ritm care atunci cand te prinde il simti in toti muschii fetei.
La Soraca se ajunge facand alpinism, dar exista retea de telefonie mobila...; acolo se fumeaza in copaci si inca gasesti case acoperite cu sindrila...; n-am inteles nici care a fost poanta cu camera video daca nu ni s-au aratat intr-o masura relevanta secventele filmate de Margo, secvente care ar fi dat savoare tocmai prin ideea de "recit de vie"/ "life story" filmata?
Cum as fi facut eu "Margo"
As fi optat pentru prezentarea personajului prin derularea a ceea ce a filmat – cu explicatia rememorarii vietii ei: secventele cu barbati, intalnirile cu prietenele, aranjarea ei in oglinda; secventele filmate sa fie chiar sirul gandurilor ei si prin aceste imagini in miscare sa o cunoastem pe Margo. De ce nu-si priveste inregistrarea cu marturisirea propriei drame in fata ei insasi? De ce nu se confeseaza in fata propriei camere de filmat daca aceasta e singurul confident de care nu se ascunde? Personajul Margo e superficial construit tocmai prin nesurprinderea trairilor ei. Nu exista voce din off care sa completeze o mimica a neputintei in fata propriei drame - aceea de a fi fortata sa devina prostituata. Nu exista close-up-uri pe trasaturi ale fetei (care sa arate a fi) marcate de o viata promiscua.
In schimb, ati retinut cum a fost filmata Maia Morgenstern?
As fi renuntat la casa "natala" din Soraca, fantastic-utopica (aduce a casa din Stapanul Inelelor) si mai ales la scena in care Margo fumeaza in copac, filmata din profil, in toiul noptii; travestiul lui Constantin Cojocaru in batrana cobe malefica este savuros; l-as pastra cu siguranta; si ghicitul in carti, intre fete, la camin, care da cheia interpretarii finalului. Filmatul de sus al drumului spre groapa, jeluirea, noroiul, contraplonjeul filmarii personajelor la inmormantare, personajele insele de la Soraca sunt de zece.
De partea cealalta, din zona urbana a filmului, foarte expresiva este atmosfera creata in camera studenteasca: dansul provocator al fetelor in fata camerei de luat vederi si limbajul licentios dar pitoresc in acelasi timp; n-am inteles insa, pana la sfarsitul filmului si nici dupa aceea, daca acest episod contribuie in vreun fel la sublinierea dramei lui Margo sau se doreste doar motivarea vizuala a replicii date de personajul Ana: "lasa draga, toate suntem curve".
Am sa renunt la tendinta maniheista pe care mi-o descopar uneori si n-am sa dau verdicte: "Margo e un film bun" sau viceversa. Spun doar ca "Margo" e un film care merita vazut; are un ritm care atunci cand te prinde il simti in toti muschii fetei.
