Intrebre de trivia: siati ca in acelasi an au fost zamislite doua filme cu acelasi nume?... Raspuns: nici eu habar n-aveam, dar nici ca asta va fi atat de tampit. Oricum in program (sau sa ii spun pogrom?) ca e filmul din '64, o alta ecranizare a nuvelei cu acelasi nume. In fine, sa nu va plictisesc cu povesti serioase.
Pe scurt, iata cum stau lucrurile: exact ca in povestea celor zece afro-americani mititei (adica in buna traditie a filmelor de groaza) personajele mor rapuse nu de dizenterie sau sifilis, ci asa cum ne dorim cu totii, anume in mod violent. Hallelujah to another low budget slasher! Gurile rele spun ca a folosi termenul de "cliseu" este in sine... un cliseu. Nu si in cazul acestei mascarade rosii, care oscileaza echidistant intre o ofensa involuntara adusa lui E. A. Poe si un omagiu sincer dedicat filmelor de categorie B.
Daca faci abstractie de distributia anonima a unor cabotini care au participat cel mult in productii din divizia judeteana, sfarsitul nu foarte creativ al fiecaruia dintre personaje e o binecuvantare si o bucurie (sau asa ar trebui sa fie cel putin). De ce? Pai simplu: cu cat raman mai putini suspecti, cu atat spectatorul se va afla mai aproape de finalul previzibil, chiar daca lasa in urma o ora jumatate de timp pierdut in mod amuzant.
Pe scurt, iata cum stau lucrurile: exact ca in povestea celor zece afro-americani mititei (adica in buna traditie a filmelor de groaza) personajele mor rapuse nu de dizenterie sau sifilis, ci asa cum ne dorim cu totii, anume in mod violent. Hallelujah to another low budget slasher! Gurile rele spun ca a folosi termenul de "cliseu" este in sine... un cliseu. Nu si in cazul acestei mascarade rosii, care oscileaza echidistant intre o ofensa involuntara adusa lui E. A. Poe si un omagiu sincer dedicat filmelor de categorie B.
Daca faci abstractie de distributia anonima a unor cabotini care au participat cel mult in productii din divizia judeteana, sfarsitul nu foarte creativ al fiecaruia dintre personaje e o binecuvantare si o bucurie (sau asa ar trebui sa fie cel putin). De ce? Pai simplu: cu cat raman mai putini suspecti, cu atat spectatorul se va afla mai aproape de finalul previzibil, chiar daca lasa in urma o ora jumatate de timp pierdut in mod amuzant.