Initial am vrut doar sa dau o nota filmului (undeva intre “Bunicel” si “Asa-si-asa”). Dupa ce am citit comentariul lui R_Afc, am decis sa scriu si eu unul.
In primul rand, sunt intru-totul de acord cu R_Afc, mai ales in partile referitoare la ideea (neverosimila) a filmului de transformare totala a unui discipol radical al KKK intr-un gradinar iubitor de negrii, respectiv la dialogurile idioate dintre Roth si Norma (Sigourney Weaver).
Sigur, cand spui Paul Schraeder si te gandesti la “Taxi Driver”, “Raging Bull”, “American Gigolo” sau “The Last Temptation of Christ”, e clar ca vrei sa vezi si ce filme a mai regizat sau “scenarizat” in ultimul timp. “The card counter” si “Master Gardener” sunt printre acestea.
“The card counter” mi-a placut. Mi s-a parut consistent, subtil si percutant. Filmul exploreaza cu totul altceva decat lasa sa se inteleaga titlul. N-are (aproape) nimic de-a face cu abilitatile iesite din comun ale personajului principal in ale jocului de carti. Dupa perdeaua de fum cu poker-ul, se afla de fapt ideea filmului: montruozitatile pe care este capabila sa le faca o fiinta umana altei fiinte umane, atunci cand detine o putere discretionara si are siguranta impunitatii. Si hăul care se naste in sufletul unui astfel de călău.
“Master Gardener”, din pacate, nu reuseste sa transmita mai nimic. Prestatiile lui Joel Edgerton si ale lui Sigourney Weaver sunt bune, dar… povestea nu convinge.
Apropo de poveste (scenariu): de-unde-pana-unde zavasticile desenate de cei doi luzări drogalăi pe peretii casei lui Roth, dupa episodul vandalizarii? Nu era Roth un tip inclus in programul de protectie a martorilor, al carui trecut era – se intelege –bine ferecat?
lili22
pe 18 Septembrie 2023 14:40
Am citit intr-un ziar ca Obama nu ar recomanda acest film.Nu am idee despre gusturile fostului presedinte, dar nu cred ca e cel mai mare cinefil.
In ceea ce ma priveste l-as baga in categoria filme deprimante.Nu ii neg anumite calitati dar scenariul este cel putin ciudat.Nici interpretarea nu m-a impresionat.
savudragos
pe 09 Septembrie 2023 11:45
Un film superb. Nu cititi comentariile lungi de aici pt ca sunt spoliere.
R_Afc
pe 08 Septembrie 2023 14:35
El maestro jardinero, prefer traducerea titlului în spaniolă, Mastăr Gardnăr sună ca și cum ai arunca un firez într-o mașină de spălat, este cel mai dezlînat film din trilogia ușuratică, unde bărbatul singur se confruntă cu păcatele trecutului. Primele două sunt First Reformed și The Card Counter.
Aici avem de a face Roth (Joel Edgerton), un nazist reformat, care ajunge să se atașeze și să aibă sentimente contradictorii față de Maya (Quintessa Swindell), o negresă pe care naziștii ar fi iubit-o la fel de mult cum ucrainenii respectă minoritațile naționale.
Casa în care locuiește Roth este elegantă și ordonată. În unele zile, mai participă la cină cu angajatoarea lui, Norma Haverhill (Sigourney Weaver), însă existența sa modestă de bărbat alb singuratic este bulversată cînd apare Maya, strănepoata risipitoare a Normei. Aici Roth este mandatat să o ia sub aripa sa, o aripă pe al cărui piept este tatuată svastica. Maya este orfană, dependentă de droguri și fără nimeni altcineva la care să apeleze, așa că trebuie să se mulțumească cu nazistul spilcuit.
Un film bunicel, bunicuț, conform criteriilor stelelor de pe CineMagia, un film de nota șase. De la nota opt intrăm într-un aer rarefiat al unor producții cu adevărat excepționale, nu este cazul aici, dar Paul Schrader își propune un pariu îndrăzneț care se bazează pe o premisă falsă, aceea că oamenii se pot schimba fundamental. Priviți acest nazist simpatic care acum cultivă fructe, legume, nuci, semințe, ierburi, ciuperci, alge și flori. Dacă era în zilele noastre sigur apărea în emisiuni cu bucătari și mergea la podcastul lui Mihai Morar, unde ne explica tuturor că a greșit și că acum l-a găsit pe Iisus în oglindirea cucurbetei. A furat, dar a și făcut, naziștii au incinerat, dar au și interzis fumatul, erau bine îmbrăcați de la Hugo Boss, bărbați adevărați, tatuați și fabricați conform criteriilor Danei Budeanu.
Paul Schrader intră într-un teritoriu pe care nu-l stapînește, cel al scrierii personajelor feminine. Cînd o ai în distribuție pe Susan Alexandra "Sigourney" Weaver, care ar putea fi epustuflantă în astfel de ipostaze, nu poți să o limitezi la niște dialoguri idioate și conflicte lipsite de consistență. Au fost cîteva scene unde talentul lui Weaver a fost sechestrat de un regizor mic și fără viziune, scene care îi puteau aduce actriței primul Oscar al carierei.
Ideea unui ucigaș rasist care jonglează visător cu o negresă vulnerabilă, care are jumătatea vîrstei lui, este o idee provocatoare, dar simpla prezentare a unui nazist care găsește o cale spre mîntuire este aproape imposibil de realizat dacă nu este nuanțată la milimetru, iar aici nu ne sunt prezentate motivele pentru care Roth era atît de dedicat supremației albilor. Ar exista unele indicii și insinuări, că într-un final el a renunțat la ideologie și convingeri în urma unei arestări, ceea ce face ca relația sa înfloritoare cu Maya să nu fie deloc plauzibilă.
In primul rand, sunt intru-totul de acord cu R_Afc, mai ales in partile referitoare la ideea (neverosimila) a filmului de transformare totala a unui discipol radical al KKK intr-un gradinar iubitor de negrii, respectiv la dialogurile idioate dintre Roth si Norma (Sigourney Weaver).
Sigur, cand spui Paul Schraeder si te gandesti la “Taxi Driver”, “Raging Bull”, “American Gigolo” sau “The Last Temptation of Christ”, e clar ca vrei sa vezi si ce filme a mai regizat sau “scenarizat” in ultimul timp. “The card counter” si “Master Gardener” sunt printre acestea.
“The card counter” mi-a placut. Mi s-a parut consistent, subtil si percutant. Filmul exploreaza cu totul altceva decat lasa sa se inteleaga titlul. N-are (aproape) nimic de-a face cu abilitatile iesite din comun ale personajului principal in ale jocului de carti. Dupa perdeaua de fum cu poker-ul, se afla de fapt ideea filmului: montruozitatile pe care este capabila sa le faca o fiinta umana altei fiinte umane, atunci cand detine o putere discretionara si are siguranta impunitatii. Si hăul care se naste in sufletul unui astfel de călău.
“Master Gardener”, din pacate, nu reuseste sa transmita mai nimic. Prestatiile lui Joel Edgerton si ale lui Sigourney Weaver sunt bune, dar… povestea nu convinge.
Apropo de poveste (scenariu): de-unde-pana-unde zavasticile desenate de cei doi luzări drogalăi pe peretii casei lui Roth, dupa episodul vandalizarii? Nu era Roth un tip inclus in programul de protectie a martorilor, al carui trecut era – se intelege –bine ferecat?
In ceea ce ma priveste l-as baga in categoria filme deprimante.Nu ii neg anumite calitati dar scenariul este cel putin ciudat.Nici interpretarea nu m-a impresionat.
Aici avem de a face Roth (Joel Edgerton), un nazist reformat, care ajunge să se atașeze și să aibă sentimente contradictorii față de Maya (Quintessa Swindell), o negresă pe care naziștii ar fi iubit-o la fel de mult cum ucrainenii respectă minoritațile naționale.
Casa în care locuiește Roth este elegantă și ordonată. În unele zile, mai participă la cină cu angajatoarea lui, Norma Haverhill (Sigourney Weaver), însă existența sa modestă de bărbat alb singuratic este bulversată cînd apare Maya, strănepoata risipitoare a Normei. Aici Roth este mandatat să o ia sub aripa sa, o aripă pe al cărui piept este tatuată svastica. Maya este orfană, dependentă de droguri și fără nimeni altcineva la care să apeleze, așa că trebuie să se mulțumească cu nazistul spilcuit.
Un film bunicel, bunicuț, conform criteriilor stelelor de pe CineMagia, un film de nota șase. De la nota opt intrăm într-un aer rarefiat al unor producții cu adevărat excepționale, nu este cazul aici, dar Paul Schrader își propune un pariu îndrăzneț care se bazează pe o premisă falsă, aceea că oamenii se pot schimba fundamental. Priviți acest nazist simpatic care acum cultivă fructe, legume, nuci, semințe, ierburi, ciuperci, alge și flori. Dacă era în zilele noastre sigur apărea în emisiuni cu bucătari și mergea la podcastul lui Mihai Morar, unde ne explica tuturor că a greșit și că acum l-a găsit pe Iisus în oglindirea cucurbetei. A furat, dar a și făcut, naziștii au incinerat, dar au și interzis fumatul, erau bine îmbrăcați de la Hugo Boss, bărbați adevărați, tatuați și fabricați conform criteriilor Danei Budeanu.
Paul Schrader intră într-un teritoriu pe care nu-l stapînește, cel al scrierii personajelor feminine. Cînd o ai în distribuție pe Susan Alexandra "Sigourney" Weaver, care ar putea fi epustuflantă în astfel de ipostaze, nu poți să o limitezi la niște dialoguri idioate și conflicte lipsite de consistență. Au fost cîteva scene unde talentul lui Weaver a fost sechestrat de un regizor mic și fără viziune, scene care îi puteau aduce actriței primul Oscar al carierei.
Ideea unui ucigaș rasist care jonglează visător cu o negresă vulnerabilă, care are jumătatea vîrstei lui, este o idee provocatoare, dar simpla prezentare a unui nazist care găsește o cale spre mîntuire este aproape imposibil de realizat dacă nu este nuanțată la milimetru, iar aici nu ne sunt prezentate motivele pentru care Roth era atît de dedicat supremației albilor. Ar exista unele indicii și insinuări, că într-un final el a renunțat la ideologie și convingeri în urma unei arestări, ceea ce face ca relația sa înfloritoare cu Maya să nu fie deloc plauzibilă.