Părerea criticului
Zach Galifianakis, Kristen Wiig şi Jason Sudeikis sunt punctele tari ale acestei comedii inspirate din realitate (avertisment adesea irelevant), despre angajatul tembel al unei companii ce transportă banii băncilor, care, stârnit de nurii unei colege, se implică în jefuirea uneia dintre cele mai mari sume din istoria Statelor Unite. Producătorii merg pe mâna "filmului cu proşti", iar talentul actorilor face ca un număr de scene, pe lângă premisa cu totul ieşită din comun, să fie chiar amuzante.
Galifianakis este David, un individ a cărui prostie este miezul principalelor situaţii amuzante ale filmului. Este inexplicabil cum acest ins inadaptat social, gata să scoată pe gură cele mai bizare comentarii şi în stare să se împuşte singur în posterior a putut deveni angajatul unei companii care transportă milioane peste milioane de dolari săptămânal. Ba, mai mult, a devenit favoritul şefului şi singurul care are cheia de la seiful unde în fiecare weekend sunt depozitate grămezi de bancnote. Cine ştie, poate explicaţia vine de la faptul că acţiunea are loc în anii '90, de unde şi bretonul hilar al "eroului", în Carolina de Nord, stat unde religia era mult mai importantă decât educaţia. Trecem peste...
Hoţi de geniu eşuează atâta vreme atunci când crezi măcar o secundă că lucrurile s-au întâmplat în realitate întocmai ca în film. Funcţionează atunci când ignori acest detaliu şi te uiţi la Zach Galifianakis cum se scufundă în personajul său sărac cu duhul şi se aruncă apoi plin de aplomb în cele mai trăsnite şi uneori scârboase (îngurgitarea unei tarantule moarte, de exemplu) activităţi, împins de la spate de fosta lui colegă de la compania de automobile blindate, Kelly (Wiig). Kristen Wiig dovedeşte încă o dată că este unul dintre cele mai mari nume ale comediei americane din prezent, dar Kate McKinnon (colegă cu Wiig în Vânătorii de fantome) este foarte previzibilă şi banală în rolul lui Jandice, logodnica semi-autistă a lui David.
Dar cea mai uimitoare interpretare a filmului îi aparţile lui Jason Sudeikis. Acesta este Mike McKinney, un asasin plătit de "mastermind"-ul Steve (Owen Wilson, acelaşi rol de 20 de ani încoace) ca să-l lichideze pe David. Cu părul gelat, trei nasturi deschişi la cămaşă, voce baritonală şi mimică de psihopat, Sudeikis recroşetează ultra-amuzant clişeele tipului său de personaj şi devine un spectacol în sine, căci pasiunea pentru adrenalina luării de vieţi este doar pe măsura lipsei sale de inteligenţă. Interacţiunile dintre el şi Zach Galifianakis funcţionează excelent pe ecran şi cu siguranţă te vor face să râzi în hohote.
Cu toate problemele sale, Hoţi de geniu are toate şansele să te facă să-ţi uiţi problemele financiare pentru că personajele filmului, cu toate milioanele lor ascunse în butoaie albastre, sunt atât de nefericit de proaste, încât te întrebi cum de-au supravieţuit copilăriei. Prostia e ca aerul în Hoţi de geniu, iar de ea suferă până şi agenţii FBI care investighează cazul (colosala Leslie Jones interpretează unul dintre cele două roluri). Probabil că mulţi locuitori din North Carolina se vor enerva la vizionarea filmului, pentru că acesta lasă impresia că întregul stat e o gaură neagră a inteligenţei.
Hoţi de geniu este probabil filmul care îl va forţa pe Zach Galifianakis să se reinventeze: după cele trei Marea Mahmureală, Due Date şi alte titluri asemănătoare, actorul are disperată nevoie de o schimbare de direcţie. Este fără îndoială un actor bun, dar puţine nume de la Hollywood s-au dovedit mai repetitive de-a lungul ultimului deceniu de carieră.
Galifianakis este David, un individ a cărui prostie este miezul principalelor situaţii amuzante ale filmului. Este inexplicabil cum acest ins inadaptat social, gata să scoată pe gură cele mai bizare comentarii şi în stare să se împuşte singur în posterior a putut deveni angajatul unei companii care transportă milioane peste milioane de dolari săptămânal. Ba, mai mult, a devenit favoritul şefului şi singurul care are cheia de la seiful unde în fiecare weekend sunt depozitate grămezi de bancnote. Cine ştie, poate explicaţia vine de la faptul că acţiunea are loc în anii '90, de unde şi bretonul hilar al "eroului", în Carolina de Nord, stat unde religia era mult mai importantă decât educaţia. Trecem peste...
Hoţi de geniu eşuează atâta vreme atunci când crezi măcar o secundă că lucrurile s-au întâmplat în realitate întocmai ca în film. Funcţionează atunci când ignori acest detaliu şi te uiţi la Zach Galifianakis cum se scufundă în personajul său sărac cu duhul şi se aruncă apoi plin de aplomb în cele mai trăsnite şi uneori scârboase (îngurgitarea unei tarantule moarte, de exemplu) activităţi, împins de la spate de fosta lui colegă de la compania de automobile blindate, Kelly (Wiig). Kristen Wiig dovedeşte încă o dată că este unul dintre cele mai mari nume ale comediei americane din prezent, dar Kate McKinnon (colegă cu Wiig în Vânătorii de fantome) este foarte previzibilă şi banală în rolul lui Jandice, logodnica semi-autistă a lui David.
Dar cea mai uimitoare interpretare a filmului îi aparţile lui Jason Sudeikis. Acesta este Mike McKinney, un asasin plătit de "mastermind"-ul Steve (Owen Wilson, acelaşi rol de 20 de ani încoace) ca să-l lichideze pe David. Cu părul gelat, trei nasturi deschişi la cămaşă, voce baritonală şi mimică de psihopat, Sudeikis recroşetează ultra-amuzant clişeele tipului său de personaj şi devine un spectacol în sine, căci pasiunea pentru adrenalina luării de vieţi este doar pe măsura lipsei sale de inteligenţă. Interacţiunile dintre el şi Zach Galifianakis funcţionează excelent pe ecran şi cu siguranţă te vor face să râzi în hohote.
Cu toate problemele sale, Hoţi de geniu are toate şansele să te facă să-ţi uiţi problemele financiare pentru că personajele filmului, cu toate milioanele lor ascunse în butoaie albastre, sunt atât de nefericit de proaste, încât te întrebi cum de-au supravieţuit copilăriei. Prostia e ca aerul în Hoţi de geniu, iar de ea suferă până şi agenţii FBI care investighează cazul (colosala Leslie Jones interpretează unul dintre cele două roluri). Probabil că mulţi locuitori din North Carolina se vor enerva la vizionarea filmului, pentru că acesta lasă impresia că întregul stat e o gaură neagră a inteligenţei.
Hoţi de geniu este probabil filmul care îl va forţa pe Zach Galifianakis să se reinventeze: după cele trei Marea Mahmureală, Due Date şi alte titluri asemănătoare, actorul are disperată nevoie de o schimbare de direcţie. Este fără îndoială un actor bun, dar puţine nume de la Hollywood s-au dovedit mai repetitive de-a lungul ultimului deceniu de carieră.
