Părerea criticului
Maiorul aduce pe marele ecran un extraordinar joc cu lumini şi umbre în construirea personajelor. Filmul este regizat şi scris de rusul Iuri Bîkov, care joacă şi rolul lui Paşa, colegul şi prietenul maiorului din titlu. The Major a fost selecţionat în „Semaine de la Critique” la Cannes 2013, şi în secţiunea „Horizons” a Festivalului de Film de la Karlovy Vary.
Este impresionant cum reuşeşte acest Iuri Bîkov, aflat cu The Major abia la al doilea lungmetraj, să pună alături în personjele sale brutalitatea şi grija pentru apropiaţi. Personajele evoluează după o schemă imprevizibilă. E un proces de conştiinţă, ca în Poliţist, adjectiv al lui Corneliu Porumboiu, apoi o dezminţire totală de principii. Jocul de lumină şi întuneric continuă, surpinzând mereu spectatorul. Deşi pare un studiu de personaje, filmul funcţionează foarte bine şi ca thriller. Poliţiştii din film au comportamentul membrilor unei reţele de crimă organizată, iar asta vine în filmul lui Iuri Bîkov la un an de la reorganizarea acestei instituţii a statului în Rusia (până în 2011 se numea Miliţia, la 20 de ani de la căderea comunismului...).
Deşi poliţiştii din filmul său au ceva din trăsăturile lumii mafiote, Iuri Bîkov e prudent în a incrimina întregul sistem - vedem în biroul şefului poliţiei, Pankratov, un portret de preşedinte, dar camera lui Bîkov se opreşte la bărbia figurii din tablou - ne dăm seama că e cea a lui Putin. Muzica house-rave, compusă tot de regizor, accentuează tensiunea ce macină personajele.
Povestea din The Major este următoarea: într-o zi friguroasă de iarnă, maiorul Serghei Sobolev (actorul de teatru Denis Shvedov) se îndreaptă către spitalul unde soţia sa urmează să nască. Fiind extrem de fericit, conduce cu viteză prea mare şi loveşte un băiat la trecerea de pietoni. Băiatul moare, astfel încât maiorul are - dintr-o dată - două opţiuni să se autodenunţe sau să-şi ascundă crima. Sobolev alege a doua varinată şi sună un coleg pentru a-l ajuta. Cazul devine, însă, destul de complicat, iar când Sobolev se răzgândeşte şi încearcă să-şi corecteze faptele, este deja mult prea târziu...
O dramă poliţistă electrizantă, acest film rus îi consolidează reputaţia regizorului Iuri Bîkov: arătând cum lucrurile pot evolua de la rău la mai rău atunci când o mână de poliţişti corupţi încearcă să muşamalizeze un accident rutier, acest film poliţist face din filmul de gen o variantă particulară pentru Rusia, una cinică...
Este impresionant cum reuşeşte acest Iuri Bîkov, aflat cu The Major abia la al doilea lungmetraj, să pună alături în personjele sale brutalitatea şi grija pentru apropiaţi. Personajele evoluează după o schemă imprevizibilă. E un proces de conştiinţă, ca în Poliţist, adjectiv al lui Corneliu Porumboiu, apoi o dezminţire totală de principii. Jocul de lumină şi întuneric continuă, surpinzând mereu spectatorul. Deşi pare un studiu de personaje, filmul funcţionează foarte bine şi ca thriller. Poliţiştii din film au comportamentul membrilor unei reţele de crimă organizată, iar asta vine în filmul lui Iuri Bîkov la un an de la reorganizarea acestei instituţii a statului în Rusia (până în 2011 se numea Miliţia, la 20 de ani de la căderea comunismului...).
Deşi poliţiştii din filmul său au ceva din trăsăturile lumii mafiote, Iuri Bîkov e prudent în a incrimina întregul sistem - vedem în biroul şefului poliţiei, Pankratov, un portret de preşedinte, dar camera lui Bîkov se opreşte la bărbia figurii din tablou - ne dăm seama că e cea a lui Putin. Muzica house-rave, compusă tot de regizor, accentuează tensiunea ce macină personajele.
Povestea din The Major este următoarea: într-o zi friguroasă de iarnă, maiorul Serghei Sobolev (actorul de teatru Denis Shvedov) se îndreaptă către spitalul unde soţia sa urmează să nască. Fiind extrem de fericit, conduce cu viteză prea mare şi loveşte un băiat la trecerea de pietoni. Băiatul moare, astfel încât maiorul are - dintr-o dată - două opţiuni să se autodenunţe sau să-şi ascundă crima. Sobolev alege a doua varinată şi sună un coleg pentru a-l ajuta. Cazul devine, însă, destul de complicat, iar când Sobolev se răzgândeşte şi încearcă să-şi corecteze faptele, este deja mult prea târziu...
O dramă poliţistă electrizantă, acest film rus îi consolidează reputaţia regizorului Iuri Bîkov: arătând cum lucrurile pot evolua de la rău la mai rău atunci când o mână de poliţişti corupţi încearcă să muşamalizeze un accident rutier, acest film poliţist face din filmul de gen o variantă particulară pentru Rusia, una cinică...
