Ioan 15:13 "Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi. " Doar atat pot spune si de aici se intelege totul. Asta ar tre' sa fie pe locul 2 in top IMDB nu porcaria de Goodfather...
Utube
pe 02 August 2015 19:57
Film realizat de cinematografia franceză cu un subiect principal foarte utilizat de cinematografia de pe mapamond, respectiv capul familiei îşi protejează membrii familiei de banda de răufăcători, mai în detaliu, copilul este cel ameninţat şi necesită protecţie deoarece asistă la o acţiune a nelegiuiţilor, această nuanţare a scenariului fiind de natură să atenueze din banalitatea sau desuetudinea în care zace o astfel de „idee” de scenariu, în acest context fiind de amintit două mai vechi realizări cinematografice, „Witness” – 1985 şi poate nu chiar aşa de elocventa „The Client” – 1994.
Scenariul este simplu, cu mai multe sub-planuri care gravitează în jurul acţiunii principale şi, lucru destul de inteligent, o influenţează determinând cursul acţiunii. Totuşi ideea de bază, urmărirea copilului, este destul de puerilă, fiind puţin probabil ca un cartel al crimei organizate să angajeze atât de multe resurse pentru o misiune atât de simplă şi fără sens dar tocmai acest artificiu de scenariu „dă viaţă” acţiunii, „împingând” evenimentele spre deznodământul filmului.
De observat, cu regret, că mixajul care compune pelicula, personaje – acţiune, pe lângă faptul bun că are multe elemente originale, are în componenţă situaţii care aduc a clişee – drama familială, nerecunoaşterea profesională, comandantul idiot, colegul neajutorat, rău-făcătorii stupizi – şi care în plus au fost utilizate destul de neglijent, evident şi insistent şi care scad mult din valoarea filmului, motivul pentru o astfel de utilizare a lor fiind probabil alocarea de mai mult timp, din durata peliculei, exprimării de sentimente şi prezentării de scene de acţiune.
Ce este de remarcat este modul în care au fost filmate scenele, camera de filmat fiind totdeauna în locul ideal pentru a surprinde detaliul sau ansamblul acţiunii iar montajul este de asemenea reuşit, fiecare scenă fiind realizată astfel încât toate momentele, acţiunea sau personajele care doresc a fi urmărite de cinefil, sunt prezentate în totalitate, la momentul potrivit şi în ordinea logică de desfăşurare şi urmărire. Astfel, prin alternarea vederii de ansamblu cu cea detaliată, utilizarea panoramei şi detaliului la momentul potrivit, spectatorul este tot timpul „în scenă” şi ştie tot timpul exact ce se întâmplă pe ecran.
Tot la capitolul realizare, filmul este plin de scene în care personajele îşi exprimă tacit sentimentele pe care le trăiesc, acestea fiind prezentate prin filmarea de aproape a expresiilor feţei acestora, lucru de care interpreţii au reuşit să se achite foarte bine, spectatorului fiindu-i transmise toate frământările, spaima sau durerea prin care trece fiecare personaj în parte.
Cea mai reuşită scenă din film, de o sensibilitate sfâşietoare, este scena din finalul peliculei când are loc dialogul dintre Simon şi Frank, aceasta numărându-se printre puţinele scene, din multitudinea de filme realizate vreodată, care îi are ca protagonişti pe doi bărbaţi şi care poate fi atât de mişcătoare. Tot o scenă reuşită şi originală este şi cea în care Simon încearcă să ghicească, în depozitul părăsit după perdelele de nailon, care din siluete este Frank, expresiile feţelor celor doi, din finalul scenei, fiind foarte bine prezentate şi foarte sugestive.
Filmul conţine câteva greşeli, de logică, de continuitate şi factuale, cea mai evidentă fiind cea în care Frank aleargă fără probleme deşi cu o scenă înainte a fost împuşcat în partea stângă a abdomenului. Trecând cu vederea că în câteva situaţii rău-făcătorii profesionişti acţionează precum o gaşcă de delicvenţi de cartier – faza cu motocicleta sau cea din clubul de noapte – celelalte pot fi uşor trecute cu vederea, fiind sesizabile doar la o analiză atentă şi logică.
Interpretarea personajelor este bună şi reuşesc foarte bine să transmită sentimentele trăite, remarcându-se în acest sens Simon, interpretat de Vincent Lindon („Pour Elle” – 2008) care este foarte expresiv, îmbinând foarte bine sentimentalismul pur şi dureros cu agresivitatea patern protectoare. Frank, partenerul lui Simon, interpretat de Gilles Lellouche („Gibraltar” – 2013) este la fel de priceput, potrivindu-se foarte bine în rolul personajului pe care-l aduce pe ecran.
Finalul este destul de previzibil închizând toate planurile de acţiune deschise, explicând tot ceea ce este de explicat dar, din păcate, soarta personajelor aduce uşor a clişee.
Vizionare plăcută!
adrianpana
pe 08 Martie 2015 22:05
super tare filmul, merita vazut. Te tine in suspans pe tot parcursul lui
Cosmy16
pe 26 Ianuarie 2015 23:57
Super bun filmu mi-a placut te tine in suspans pana la capat il recomand.
Andrei843
pe 19 Octombrie 2014 13:29
Un film francez interesant, plin de suspans si actiune de-a lungul celor 90 de minute. Finalul, de asemenea, impresioneaza. Se merita vizionat.
elena_roxana_sandu
pe 31 August 2014 21:51
Filmul clar te marcheaza si te face sa iti pui intrebarea: „In locul lor as fi dat dovada de acelasi curaj?” Il defineste un singur cuvant: Capodopera!
unleashed_barbarians
pe 23 Iulie 2014 22:11
Mea Culpa este un film excelent, o drama plina de sentimente puternice (normal, e film francez), obligatoriu de vazut. Un review la acest film puteti vedea pe site-ul youtube, pe canalul Unleashed Barbarians. Enjoy!
mirel_lazar
pe 03 Iulie 2014 02:26
Intradevar ,Mea Culpa e un film de calitate care da o lectie de viata intr-un mod foarte dur care atinge cel mai sensibile punc al caracterului uman . Ce nu inteleg eu ... de ce trebuie sa criticati regizorii americani care fac fime la fel de bune ( nu spun mai bune ca nu e cazul pt ca si francezii dar si americanii au filme mai putin reusite ) si nu criticati regizorii romani !!! Numiti un film romanesc de actiune care se poate ridica la nivelul unui oricare film de actiune american ... ! Gasiti un film de actiune romanesc care se poate ridica la nivelul filmului american >>> Lupul de pe Wall Street -2013 . Chiar sunt curios ... :)
CatalinPHD
pe 15 Iunie 2014 01:04
Ar trebui sa fie vizionat si in America pentru ca regizorii si actorii sa invete ceva si sa nu mai produca porcarii. Franta niciodata nu a dezamagit la capitolul `filme de actiune`, nici acum nu facut-o...
Scenariul este simplu, cu mai multe sub-planuri care gravitează în jurul acţiunii principale şi, lucru destul de inteligent, o influenţează determinând cursul acţiunii. Totuşi ideea de bază, urmărirea copilului, este destul de puerilă, fiind puţin probabil ca un cartel al crimei organizate să angajeze atât de multe resurse pentru o misiune atât de simplă şi fără sens dar tocmai acest artificiu de scenariu „dă viaţă” acţiunii, „împingând” evenimentele spre deznodământul filmului.
De observat, cu regret, că mixajul care compune pelicula, personaje – acţiune, pe lângă faptul bun că are multe elemente originale, are în componenţă situaţii care aduc a clişee – drama familială, nerecunoaşterea profesională, comandantul idiot, colegul neajutorat, rău-făcătorii stupizi – şi care în plus au fost utilizate destul de neglijent, evident şi insistent şi care scad mult din valoarea filmului, motivul pentru o astfel de utilizare a lor fiind probabil alocarea de mai mult timp, din durata peliculei, exprimării de sentimente şi prezentării de scene de acţiune.
Ce este de remarcat este modul în care au fost filmate scenele, camera de filmat fiind totdeauna în locul ideal pentru a surprinde detaliul sau ansamblul acţiunii iar montajul este de asemenea reuşit, fiecare scenă fiind realizată astfel încât toate momentele, acţiunea sau personajele care doresc a fi urmărite de cinefil, sunt prezentate în totalitate, la momentul potrivit şi în ordinea logică de desfăşurare şi urmărire. Astfel, prin alternarea vederii de ansamblu cu cea detaliată, utilizarea panoramei şi detaliului la momentul potrivit, spectatorul este tot timpul „în scenă” şi ştie tot timpul exact ce se întâmplă pe ecran.
Tot la capitolul realizare, filmul este plin de scene în care personajele îşi exprimă tacit sentimentele pe care le trăiesc, acestea fiind prezentate prin filmarea de aproape a expresiilor feţei acestora, lucru de care interpreţii au reuşit să se achite foarte bine, spectatorului fiindu-i transmise toate frământările, spaima sau durerea prin care trece fiecare personaj în parte.
Cea mai reuşită scenă din film, de o sensibilitate sfâşietoare, este scena din finalul peliculei când are loc dialogul dintre Simon şi Frank, aceasta numărându-se printre puţinele scene, din multitudinea de filme realizate vreodată, care îi are ca protagonişti pe doi bărbaţi şi care poate fi atât de mişcătoare. Tot o scenă reuşită şi originală este şi cea în care Simon încearcă să ghicească, în depozitul părăsit după perdelele de nailon, care din siluete este Frank, expresiile feţelor celor doi, din finalul scenei, fiind foarte bine prezentate şi foarte sugestive.
Filmul conţine câteva greşeli, de logică, de continuitate şi factuale, cea mai evidentă fiind cea în care Frank aleargă fără probleme deşi cu o scenă înainte a fost împuşcat în partea stângă a abdomenului. Trecând cu vederea că în câteva situaţii rău-făcătorii profesionişti acţionează precum o gaşcă de delicvenţi de cartier – faza cu motocicleta sau cea din clubul de noapte – celelalte pot fi uşor trecute cu vederea, fiind sesizabile doar la o analiză atentă şi logică.
Interpretarea personajelor este bună şi reuşesc foarte bine să transmită sentimentele trăite, remarcându-se în acest sens Simon, interpretat de Vincent Lindon („Pour Elle” – 2008) care este foarte expresiv, îmbinând foarte bine sentimentalismul pur şi dureros cu agresivitatea patern protectoare. Frank, partenerul lui Simon, interpretat de Gilles Lellouche („Gibraltar” – 2013) este la fel de priceput, potrivindu-se foarte bine în rolul personajului pe care-l aduce pe ecran.
Finalul este destul de previzibil închizând toate planurile de acţiune deschise, explicând tot ceea ce este de explicat dar, din păcate, soarta personajelor aduce uşor a clişee.
Vizionare plăcută!