Părerea criticului
După ce, în 2009, animaţia Up ne înduioşa cu povestea unui bătrânel morocănos, taciturn, cu atitudine ostilă faţă de toţi, ce ajunge să se schimbe radical în urma marii călătorii pe care o săvârşeşte, în august 2010 aveam parte de un nou personaj ce devine din rău - bun: Gru, protagonistul din Despicable Me/Sunt un mic ticălos. Parcă pentru a întări formula, dar cu atuul că o şi nuanţează, animaţia Megamind - cu premiera în România pe 10 decembrie - ne prezintă un nou villain, pe care ajungem să-l iubim: extraterestrul albastru de pe planeta Krypton, Megamind (voce Will Ferrell).
Deşi extraterestru, Megamind vorbeşte cel mai bine - prin modul în care l-au creat scenariştii - de natura duală a omului. Iar supratema acestei animaţii DreamWorks este că binele şi răul coexistă, ba - mai mult - că nu pot unul fără celălalt.
Subiectul filmului Megamind porneşte de la premisa "ce-ar fi dacă Lex Luthor l-ar fi înfrânt pe Superman?". Cum aflăm din chiar sinopsisul filmului, Megamind ajunge să-l înfrângă pe Metro Man, supereroul oraşului. După ce l-a învins, Megamind râmâne fără niciun scop în viaţă. Ca şi în Up şi Despicable Me, Megamind nu este rău în sine, adică în cele mai adânci fibre ale sufletului său. Carl Fredricksen ajunsese un nesuferit din cauza singurătăţii - soţia îi murise, oraşul creştea în jurul lui, sufocându-i micuţa casă pe care agenţii imobiliari se chinuiau să i-o scoată la vânzare. Gru, de asemenea, fusese respins de însăşi mama lui, deşi avea o minte sclipitoare. Lui Megamind se pare că destinul îi joacă feste, iar a fi "Cel rău" e singura opţiune pe care o are. Dar, din fericire pentru micuţii spectatori, filmul marşează mult pe fondul bun al lui Megamind, astfel încât mesajul general nu e anti-educativ. Interesant construit e şi personajul lui Metro Man (vocea lui Brad Pitt), un fel de Elvis Presley care face mulţimea extaziată, mai mult star decât supererou, de la care - până la finalul filmului - învăţăm că cel mai important este să fim ceea ce ne dorim, că satisfacerea aşteptărilor celorlalţi ne poate face nefericiţi. Al treilea supererou al filmului este Titan (Jonah Hill), transformat de Megamind dintr-un om obişnuit într-un supererou. Realizatorii animaţiei (regizorul Tom McGrath şi scenariştii Alan J. Schoolcraft şi Brent Simons ) nu au dat o coerenţă între trăsăturile personajului iniţial şi supereroul care devine. Deşi personajul iniţial este un adult, se transformă într-un fel de adolescent hipertrofiat.
3 D-ul, surpriza plăcută a filmului
Megamind e prima animaţie la care oraşul este un personaj în sine, pus în valoare deosebit de spectaculos cu ajutorul formatului în trei dimensiuni.
Animatorii au creat un Metro City foarte detaliat, cu perspective în adâncime foarte bine realizate, încât ai senzaţia de "intrare" în film. Superoii zboară şi se luptă deasupra unei mari porţiuni din oraş, apoi coboară la nivelul de jos al clădirilor, şi urcă în vârful acestora, iar oraşul nu e doar un background palid, fără viaţă. Scenograful David James a folosit filmări reale din locuri precum San Francisco, pentru ca echipa sa să poată captura detaliile realiste ale decorurilor.Un minus notei de zece date modului în care s-a folosit 3D-ul îl punem din cauza lipsei acelor elemente care să iasă din ecran. Prea puţine lucruri vin spre tine, încât ai senzaţia că lupta supereroilor se dă paralel cu tine, spectatorul.
Cel puţin nouă trimiteri la alte filme:
1. Roxanne, personajul feminin din film (voce Tina Fey), e răpită - după cum se vede şi din imaginile publicate mult înainte de lansarea filmului - de Megamind. Apoi este ameninţată ca va fi torturată. Acum se parodiază seria Saw, pentru că Megamind îi prezintă lui Roxanne tot arsenalul de obiecte ale torturii, iar ea - degajată - le clasifică, pe rând, ca fiind "demodate", "infantile", "clişeistice" etc.
2. Roxanne Ritchi a fost numită după Roxanne Simpson, reporteriţa din Ghost Rider (2007), jucată de Eva Mendes.Regizorul Tom McGrath declară că filmul e inspirat de Batman (1966) şi Superman (1978).
3. Costumul lui Minion e inspirat de monstrul din filmul Robot Monster (1953), unde apare un bărbat în costum de gorilă şi cască de scafandru pe cap.
4. Arca din Indiana Jones în căutarea arcei pierdută 1981 a ajuns, se pare, în camera comorilor lui Megamind.
5. La muzeul Metro Man, există o statuie a supereroului pregătindu-se să prindă cu mâna un avion. E o referinţă la Superman al lui John Byrne, unde supereroul îşi face intrarea prinzând cu mâinile un avion şi salvând-o pe Lois Lane.
6. Hal, cameramanul pămpălău din film, poartă o insignă galbenă cu emoticonul "faţă tristă." E o referinţă la Watchmen al lui Alan Moore, unde unul dintre supereroi (Comediantul) purta şi el aşa ceva. Comediantul însă era un justiţiar labil psihic, şi asta anticipează un Hal corupt şi dezechilibrat.
7. Mr. Miyagi (Karate Kid, 1984) l-a antrenat, se pare, şi pe Megamind. Pentru că acesta îi ţine portretul pe perete.
8. Minion îi spune lui Megamind cum că noul său costum se numeşte "Black Mamba" (Mamba negru). Black Mamba este şi codul Miresei din Kill Bill.
9. Filmul îl parodiază pe Superman (1980). Megamind ia înfăţişarea personajului lui Marlon Brando atunci când îl antrenează pe Titan.
.....................................................................................................................................................................................
Ştiaţi că...
* ...Guillermo del Toro, regizorul seriei Hellboy, a ajutat la montajul filmului? Rezultatul a fost un film mai palpitant.
Titlul original trebuia să fie "Master Mind." S-a renunţat pentru că numele era deja brevetat pentru jocul şi emisiunea TV cu acelaşi nume din anii '70.
Filmul s-a numit apoi "Oobermind" - de la echivalentul în germană 'über-mind', unde "über" e'ceva mare sau măreţ, sinonim cu "foarte", dar în cazul nostru o aluzie la craniul supradimensionat al personajului. Totuşi, cuvântul nu suna bine, aşa că s-a revenit la Megamind.
E prima dată de la Sinbad: Legend of the Seven Seas (2003), când Brad Pitt îşi împrumută vocea. Sinbad a fost produs tot de către DreamWorks.
Şi Megamind, şi Metro Man au costumaţii care aduc omagiu lui Captain Marvel, eroul DC Comics: cu deosebirea că Metro Man e în alb complet, iar Megamind în negru, dar au acelaşi design de costum precum Marvel. În plus, Megamind are un fulger drept emblemă, ca şi Marvel.
Muzeul dedicat lui Metro Man în film e o referinţă la un alt supererou, Flash, care a avut la rândul lui un muzeu ce i-a fost dedicat: Flash Museum.
Spoiler: Megamind îl transformă pe Hal într-un Titan, folosind un procedeu care aduce aminte de Captain America?
.......................................................................................................................................................................................
Ghid pentru părinţi:
Un personaj pare să zboare către protagonist pentru a pune mâna pe el, dar - de fapt - un schelet aterizeaza brusc, destul cât să sperie pe cei mai mici dintre spectatori. Scenele de lupta ale supereroului sunt violente, dar fiind realizate grafic şi puse într-un context comic, se diminuează efectul brutal. Recomandat pentru copii de peste 6 ani.
Deşi extraterestru, Megamind vorbeşte cel mai bine - prin modul în care l-au creat scenariştii - de natura duală a omului. Iar supratema acestei animaţii DreamWorks este că binele şi răul coexistă, ba - mai mult - că nu pot unul fără celălalt.
Subiectul filmului Megamind porneşte de la premisa "ce-ar fi dacă Lex Luthor l-ar fi înfrânt pe Superman?". Cum aflăm din chiar sinopsisul filmului, Megamind ajunge să-l înfrângă pe Metro Man, supereroul oraşului. După ce l-a învins, Megamind râmâne fără niciun scop în viaţă. Ca şi în Up şi Despicable Me, Megamind nu este rău în sine, adică în cele mai adânci fibre ale sufletului său. Carl Fredricksen ajunsese un nesuferit din cauza singurătăţii - soţia îi murise, oraşul creştea în jurul lui, sufocându-i micuţa casă pe care agenţii imobiliari se chinuiau să i-o scoată la vânzare. Gru, de asemenea, fusese respins de însăşi mama lui, deşi avea o minte sclipitoare. Lui Megamind se pare că destinul îi joacă feste, iar a fi "Cel rău" e singura opţiune pe care o are. Dar, din fericire pentru micuţii spectatori, filmul marşează mult pe fondul bun al lui Megamind, astfel încât mesajul general nu e anti-educativ. Interesant construit e şi personajul lui Metro Man (vocea lui Brad Pitt), un fel de Elvis Presley care face mulţimea extaziată, mai mult star decât supererou, de la care - până la finalul filmului - învăţăm că cel mai important este să fim ceea ce ne dorim, că satisfacerea aşteptărilor celorlalţi ne poate face nefericiţi. Al treilea supererou al filmului este Titan (Jonah Hill), transformat de Megamind dintr-un om obişnuit într-un supererou. Realizatorii animaţiei (regizorul Tom McGrath şi scenariştii Alan J. Schoolcraft şi Brent Simons ) nu au dat o coerenţă între trăsăturile personajului iniţial şi supereroul care devine. Deşi personajul iniţial este un adult, se transformă într-un fel de adolescent hipertrofiat.
3 D-ul, surpriza plăcută a filmului
Megamind e prima animaţie la care oraşul este un personaj în sine, pus în valoare deosebit de spectaculos cu ajutorul formatului în trei dimensiuni.
Animatorii au creat un Metro City foarte detaliat, cu perspective în adâncime foarte bine realizate, încât ai senzaţia de "intrare" în film. Superoii zboară şi se luptă deasupra unei mari porţiuni din oraş, apoi coboară la nivelul de jos al clădirilor, şi urcă în vârful acestora, iar oraşul nu e doar un background palid, fără viaţă. Scenograful David James a folosit filmări reale din locuri precum San Francisco, pentru ca echipa sa să poată captura detaliile realiste ale decorurilor.Un minus notei de zece date modului în care s-a folosit 3D-ul îl punem din cauza lipsei acelor elemente care să iasă din ecran. Prea puţine lucruri vin spre tine, încât ai senzaţia că lupta supereroilor se dă paralel cu tine, spectatorul.
Cel puţin nouă trimiteri la alte filme:
1. Roxanne, personajul feminin din film (voce Tina Fey), e răpită - după cum se vede şi din imaginile publicate mult înainte de lansarea filmului - de Megamind. Apoi este ameninţată ca va fi torturată. Acum se parodiază seria Saw, pentru că Megamind îi prezintă lui Roxanne tot arsenalul de obiecte ale torturii, iar ea - degajată - le clasifică, pe rând, ca fiind "demodate", "infantile", "clişeistice" etc.
2. Roxanne Ritchi a fost numită după Roxanne Simpson, reporteriţa din Ghost Rider (2007), jucată de Eva Mendes.Regizorul Tom McGrath declară că filmul e inspirat de Batman (1966) şi Superman (1978).
3. Costumul lui Minion e inspirat de monstrul din filmul Robot Monster (1953), unde apare un bărbat în costum de gorilă şi cască de scafandru pe cap.
4. Arca din Indiana Jones în căutarea arcei pierdută 1981 a ajuns, se pare, în camera comorilor lui Megamind.
5. La muzeul Metro Man, există o statuie a supereroului pregătindu-se să prindă cu mâna un avion. E o referinţă la Superman al lui John Byrne, unde supereroul îşi face intrarea prinzând cu mâinile un avion şi salvând-o pe Lois Lane.
6. Hal, cameramanul pămpălău din film, poartă o insignă galbenă cu emoticonul "faţă tristă." E o referinţă la Watchmen al lui Alan Moore, unde unul dintre supereroi (Comediantul) purta şi el aşa ceva. Comediantul însă era un justiţiar labil psihic, şi asta anticipează un Hal corupt şi dezechilibrat.
7. Mr. Miyagi (Karate Kid, 1984) l-a antrenat, se pare, şi pe Megamind. Pentru că acesta îi ţine portretul pe perete.
8. Minion îi spune lui Megamind cum că noul său costum se numeşte "Black Mamba" (Mamba negru). Black Mamba este şi codul Miresei din Kill Bill.
9. Filmul îl parodiază pe Superman (1980). Megamind ia înfăţişarea personajului lui Marlon Brando atunci când îl antrenează pe Titan.
.....................................................................................................................................................................................
Ştiaţi că...
* ...Guillermo del Toro, regizorul seriei Hellboy, a ajutat la montajul filmului? Rezultatul a fost un film mai palpitant.
Titlul original trebuia să fie "Master Mind." S-a renunţat pentru că numele era deja brevetat pentru jocul şi emisiunea TV cu acelaşi nume din anii '70.
Filmul s-a numit apoi "Oobermind" - de la echivalentul în germană 'über-mind', unde "über" e'ceva mare sau măreţ, sinonim cu "foarte", dar în cazul nostru o aluzie la craniul supradimensionat al personajului. Totuşi, cuvântul nu suna bine, aşa că s-a revenit la Megamind.
E prima dată de la Sinbad: Legend of the Seven Seas (2003), când Brad Pitt îşi împrumută vocea. Sinbad a fost produs tot de către DreamWorks.
Şi Megamind, şi Metro Man au costumaţii care aduc omagiu lui Captain Marvel, eroul DC Comics: cu deosebirea că Metro Man e în alb complet, iar Megamind în negru, dar au acelaşi design de costum precum Marvel. În plus, Megamind are un fulger drept emblemă, ca şi Marvel.
Muzeul dedicat lui Metro Man în film e o referinţă la un alt supererou, Flash, care a avut la rândul lui un muzeu ce i-a fost dedicat: Flash Museum.
Spoiler: Megamind îl transformă pe Hal într-un Titan, folosind un procedeu care aduce aminte de Captain America?
.......................................................................................................................................................................................
Ghid pentru părinţi:
Un personaj pare să zboare către protagonist pentru a pune mâna pe el, dar - de fapt - un schelet aterizeaza brusc, destul cât să sperie pe cei mai mici dintre spectatori. Scenele de lupta ale supereroului sunt violente, dar fiind realizate grafic şi puse într-un context comic, se diminuează efectul brutal. Recomandat pentru copii de peste 6 ani.
