După moartea sa în 1869, Brás Cubas (Reginaldo Faria / Petrônio Gontijo), dornic de a se distra puțin în eternitate, se hotărăște să-și povestească amintirile și să rememoreze întâmplările cele mai marcante ale vieții sale. Subliniază: "Franchețea este cea dintâi virtute a unui defunct". Aduce în actualitate, dând dovadă de o sinceritate dezarmantă, perioada copilăriei, tinereții, incidentele petrecute în familie, precum și personaje marcante din viața lui, cum ar fi prietenul său Quincas Borba (Marcos Caruso), care din cerșetor devine milionar. Vorbește depre anii studenției petrecuți în Portugalia și despre privilegiul evident de a nu fi fost niciodată nevoit să muncească. Cu aceeași franchețe, Brás Cubas îl invită pe spectator să fie martorul vieții sale amoroase tumultoase. Își amintește de prima sa dragoste, curtezana de origine spaniolă Marcela (Sonia Braga) cu care a avut o relație amoroasă de "15 luni și 1 milion de reali". Cea de-a doua, tânăra Eugênia (Milena Toscano), "deși era frumoasă, era șchioapă". Iar marea sa iubire, Virgília (Viétia Rocha), a fost cea care l-a înlocuit în cele din urmă cu politicianul Lobo Neves (Otávio Müller). Abordând viața de zi cu zi sau evenimente naționale, din timpul vieții sau al morții, Brás Cubas îmbină ironia cu sarcasmul, nostalgia cu umorul fără a-și pierde vigoarea. Din orice stare a spiritului, ne surprinde prin curajul și realismul devastator de care dă dovadă.