Părerea criticului
Povestea de dragoste a românilor cu franciza Men in Black a început încă din 1997, când primul film era văzut de 241.000 de spectatori, ajungând pe locul doi în topul anual al încasărilor. 22 de ani mai târziu, iată că avem parte de o neaşteptată resuscitare a francizei, care, dată fiind pasiunea românilor pentru umor lejer şi acţiune exotică, ar putea să se bucure de o popularitate comparabilă. Iată mai jos ce ne-a plăcut şi ce nu la sequel.
O actualizare binevenită, filmul ne-o prezintă pe Tessa Thompson în rolul lui Molly, o tânără obsedată să intre în organizaţia Men in Black după ce în copilărie o întâlnire cu un colorat extraterestru i-a atras în casa familiei doi reprezentanţi ai organizaţiei. O mulţime de aventuri mai târziu, Molly o impresionează pe agenta O (Emma Thompson) şi este trimisă la Londra, unde face echipă cu agentul H (Chris Hemsworth), cei doi ajungând încă de la prima misiune să poarte povara destinului umanităţii pe umeri, aruncându-se plini de aplomb într-un megamister galactic.
Sunt puţine filme cu o poveste mai lipsită de surprize decât Men in Black International, dar interpretările, ritmul şi umorul salvează filmul de la titlul de cel mai "nenecesar" seqeul din ultimele decenii (nu că majoritatea criticilor nu s-ar fi grăbit să-l eticheteze astfel). Fără să încânte, filmul reuşeşte cumva nici să nu plictisească, oferind o experienţă călduţă şi distrăgând atenţia, cu locaţii şi efecte speciale exotice, de la lipsa de ambiţie a poveştii şi de la deciziile ei mai mult decât previzibile.
Un mare plus al filmului sunt Hemsworth şi Thompson, a căror chimie o cunoaştem deja din blockbusterele cu Thor. Interacţiunile lor sunt amuzante, ca şi sincronizarea plină de capcane dintre entuziasmul vag tembel al agentului H şi spiritul practic şi rece al agentului M. Evident, povestea actualizează perspectiva asupra genurilor a francizei, subliniind că femeile nu sunt deloc mai prejos decât bărbaţii, ba chiar ar putea face faţă mai multor provocări cu determinarea, atenţia lor pentru detalii şi diplomaţie. Dacă la început cei doi eroi sunt complet străini, goana lor prin Italia, Maroc, Franţa şi Marea Britanie îi va transforma într-o adevărată echipă şi publicul cu siguranţă va aprecia asta.
Men in Black International este un blockbuster de vară şi poate că nu e idee deloc bună să-i reproşăm superficialitatea. Totul depinde de aşteptările publicului şi, dacă acesta intră în cinematograf dorind bună dispoziţie fără nicio provocare cerebrală, Men in Black International se achită admirabil de datorie. Evident, ar fi normal să aşteptăm mai mult de la un film care ne scoate mai mult de 20 de lei din portofel, dar spectatorul lipsit de pretenţii are toate şansele să plece satisfăcut din sala de cinema, pentru că Men in Black chiar reuşeşte să te facă să uiţi de griji pentru două ore.
O actualizare binevenită, filmul ne-o prezintă pe Tessa Thompson în rolul lui Molly, o tânără obsedată să intre în organizaţia Men in Black după ce în copilărie o întâlnire cu un colorat extraterestru i-a atras în casa familiei doi reprezentanţi ai organizaţiei. O mulţime de aventuri mai târziu, Molly o impresionează pe agenta O (Emma Thompson) şi este trimisă la Londra, unde face echipă cu agentul H (Chris Hemsworth), cei doi ajungând încă de la prima misiune să poarte povara destinului umanităţii pe umeri, aruncându-se plini de aplomb într-un megamister galactic.
Sunt puţine filme cu o poveste mai lipsită de surprize decât Men in Black International, dar interpretările, ritmul şi umorul salvează filmul de la titlul de cel mai "nenecesar" seqeul din ultimele decenii (nu că majoritatea criticilor nu s-ar fi grăbit să-l eticheteze astfel). Fără să încânte, filmul reuşeşte cumva nici să nu plictisească, oferind o experienţă călduţă şi distrăgând atenţia, cu locaţii şi efecte speciale exotice, de la lipsa de ambiţie a poveştii şi de la deciziile ei mai mult decât previzibile.
Un mare plus al filmului sunt Hemsworth şi Thompson, a căror chimie o cunoaştem deja din blockbusterele cu Thor. Interacţiunile lor sunt amuzante, ca şi sincronizarea plină de capcane dintre entuziasmul vag tembel al agentului H şi spiritul practic şi rece al agentului M. Evident, povestea actualizează perspectiva asupra genurilor a francizei, subliniind că femeile nu sunt deloc mai prejos decât bărbaţii, ba chiar ar putea face faţă mai multor provocări cu determinarea, atenţia lor pentru detalii şi diplomaţie. Dacă la început cei doi eroi sunt complet străini, goana lor prin Italia, Maroc, Franţa şi Marea Britanie îi va transforma într-o adevărată echipă şi publicul cu siguranţă va aprecia asta.
Men in Black International este un blockbuster de vară şi poate că nu e idee deloc bună să-i reproşăm superficialitatea. Totul depinde de aşteptările publicului şi, dacă acesta intră în cinematograf dorind bună dispoziţie fără nicio provocare cerebrală, Men in Black International se achită admirabil de datorie. Evident, ar fi normal să aşteptăm mai mult de la un film care ne scoate mai mult de 20 de lei din portofel, dar spectatorul lipsit de pretenţii are toate şansele să plece satisfăcut din sala de cinema, pentru că Men in Black chiar reuşeşte să te facă să uiţi de griji pentru două ore.
