Un tânăr călugăr îndrumă o călugăriță înapoi la mânăstirea ei, construită în vârful unui monolit uriaș de gresie. Călugărița intră într-o rețea țesută, ridicată deasupra unei prăpăstii, plutind la zeci de metri deasupra câmpiilor de dedesubt.
Jos, în vale, călugărul Theodoros face cu plăcere o vizită unui agricultor, căruia îi urmărește devoțiunea lumească pentru ciclurile eterne ale naturii: cultivat, hrănit, recoltat - care oferă un contrast izbitor cu viața monastică, solemnă, la lumina lumânării.
Sus, la mânăstirile lor, locuri pentru trai în comun și rugăciune, începe un schimb secret de afecțiune între călugăriță și călugăr. Folosind oglinzi și lumina solară, Theodoros și Urania comunică peste abisul care le desparte mânăstirile. De Ziua Sf. Iacob, cei doi se întâlnesc la un picnic.
Într-o luptă între două dorințe contradictorii, Urania se roagă să înfrângă ispitele, în timp ce Theodoros, privind pietrele și văile din vârful unei stânci de gresie, caută răspunsuri într-o căutare spirituală.
