Părerea criticului
Dependența, alcoolismul și o serie de decizii proaste stau la baza acestui film, care pornește ca o comedie lejeră și se transformă treptat într-o dramă intimă și emoționantă.
Aflat în secțiunea Un certain regard la Festivalul de Film de la Cannes de anul trecut, Météors este surprinzător de antrenant, în ciuda temelor dificile pe care le propune. Regizorii și scenariștii Hubert Charuel și Claude Le Pape, care au mai lucrat împreună la scenariul lungmetrajului Petit paysan, construiesc o poveste captivantă despre doi tineri fără direcție, care se adâncesc tot mai mult în probleme, animați de un optimism naiv că vor reuși cumva să-și schimbe viața. Directorul de imagine Jacques Girault contribuie la atmosfera poveștii utilizând o lumină adesea rece, iar tânărul actor aflat în plină ascensiune Paul Kircher și Idir Azougli oferă interpretări convingătoare.
Povestea urmărește doi prieteni, Mika (Kircher) și Dan (Azougli), care, după o noapte petrecută la o sală de bowling, ajung să comită o infracțiune: Dan fură o pisică de rasă multipremiată din curtea unei vile, iar Mika conduce sub influența băuturii și a drogurilor. Nu trece mult timp și mașina cade într-o râpă, iar pisica fuge pe geam. Interogați la poliție, cei doi încearcă să disimuleze, dar fără succes, iar proprietarii pisicii îi dau în judecată. Riscând o pedeapsă severă, Mika și Dan trebuie să-și pună viața în ordine și să se angajeze cu normă întreagă, iar ei îl conving pe prietenul lor Tony (Salif Cissé) să le ofere de lucru la firma lui, care construiește depozite pentru deșeuri nucleare. Dacă Mika începe treptat să renunțe la alcool și droguri, Dan pare să se afunde în ele tot mai mult, visând la găsirea unui crap imens, numit Moby Dick, pentru o recompensă substanțială și la plecarea pe insula La Réunion, unde toate problemele lor ar urma să se evapore.
Deși începutul lasă impresia că filmul se va baza preponderent pe comicul de situație (majoritatea spectatorilor de la premieră au râs cu lacrimi la scena interogatoriului), Charuel și Le Pape folosesc acest registru mai degrabă pentru a dezarma publicul și a aborda mai ușor un subiect dificil. Ei conturează un portret convingător al dependenței atunci când filmul mută accentul pe drama protagoniștilor: în spatele înflăcărării și al ideilor de mic bișnițar ale lui Dan se află un tânăr imatur care fuge constant de probleme și care caută doar plăcerile vieții. La un moment dat, cei doi se uită la televizor la un program despre Stele căzătoare, iar naratorul explică cum corpurile cerești, odată ce își pierd energia, explodează anihilând totul în jurul lor. Păstrând proporțiile, așa pare să fie și Dan: o stea căzătoare care nu-și poate îndrepta cursul. Mika se vede astfel prins la mijloc între o muncă solicitantă și un prieten cu obsesii toxice, care îl trage în jos.
Alienarea celor doi și lupta cu sinele pentru a-și reveni sunt redate credibil, într-un mod complex, iar până la final filmul devine cu adevărat emoționant, mai ales privind parcursul celor doi protagoniști. Un lucru care rămâne totuși neclar privește relația de prietenie a lui Mika și Dan cu Tony: deși aceștia par buni tovarăși, diferențele de mediu și stil de viață dintre ei sunt evidente, cel din urmă ducând o viață mult mai prosperă și echilibrată. În plus, în afară de judecătoarea cazului și alte câteva personaje episodice, filmul duce lipsă de figuri feminine relevante, ceea ce îi limitează într-o oarecare măsură deschiderea; introducerea unui astfel de personaj ar fi putut contribui la caracterul universal al poveștii și la o mai bună reprezentare.
Paul Kircher și Idir Azougli sunt foarte potriviți pentru rolurile lor. Dacă la început par doi amici care trăiesc din mici combinații și planuri improvizate, ulterior reușesc să redea lupta cu dependența într-un mod complex și convingător, iar cearta lor din final este una dintre cele mai puternice scene ale filmului. Azougli interpretează credibil un tânăr care se sabotează atât pe sine, cât și pe cel mai apropiat prieten, iar Kircher transmite multă emoție prin priviri și gesturi, construind un personaj cu care este ușor să simpatizezi, în ciuda situației în care se află. Salif Cissé este și el o prezență binevenită, care aduce un pic de lejeritate poveștii printr-un personaj bine dispus, dar care își dezvăluie ulterior și o latură mai sobră, atunci când narațiunea o cere.
Filmul nu impresionează numai prin poveste și interpretări, dar și prin imaginea semnată de Jacques Girault. Spațiile interioare se remarcă prin lumina stilizată - în special neonul albastru din scena de bowling, care apare și pe afiș -, în timp ce exterioarele sunt caracterizate de o lumină naturală, rece, în acord cu starea protagoniștilor.
Météors este o dramă intimă și solidă despre adicție și modul în care aceasta poate distruge vieți, ambalată într-o dramedie despre doi prieteni incapabili să iasă dintr-un cerc vicios de alegeri toxice. Paul Kircher și Idir Azougli strălucesc în niște roluri deloc facile, iar cineaștii francezi realizează un film pe cât de captivant, pe atât de neliniștitor. Finalul, deși ușor siropos, sugerează totuși că și stelele căzătoare își pot găsi resursele pentru a-și schimba cursul.
Météors este distribuit în România de Transilvania Film.
Aflat în secțiunea Un certain regard la Festivalul de Film de la Cannes de anul trecut, Météors este surprinzător de antrenant, în ciuda temelor dificile pe care le propune. Regizorii și scenariștii Hubert Charuel și Claude Le Pape, care au mai lucrat împreună la scenariul lungmetrajului Petit paysan, construiesc o poveste captivantă despre doi tineri fără direcție, care se adâncesc tot mai mult în probleme, animați de un optimism naiv că vor reuși cumva să-și schimbe viața. Directorul de imagine Jacques Girault contribuie la atmosfera poveștii utilizând o lumină adesea rece, iar tânărul actor aflat în plină ascensiune Paul Kircher și Idir Azougli oferă interpretări convingătoare.
Povestea urmărește doi prieteni, Mika (Kircher) și Dan (Azougli), care, după o noapte petrecută la o sală de bowling, ajung să comită o infracțiune: Dan fură o pisică de rasă multipremiată din curtea unei vile, iar Mika conduce sub influența băuturii și a drogurilor. Nu trece mult timp și mașina cade într-o râpă, iar pisica fuge pe geam. Interogați la poliție, cei doi încearcă să disimuleze, dar fără succes, iar proprietarii pisicii îi dau în judecată. Riscând o pedeapsă severă, Mika și Dan trebuie să-și pună viața în ordine și să se angajeze cu normă întreagă, iar ei îl conving pe prietenul lor Tony (Salif Cissé) să le ofere de lucru la firma lui, care construiește depozite pentru deșeuri nucleare. Dacă Mika începe treptat să renunțe la alcool și droguri, Dan pare să se afunde în ele tot mai mult, visând la găsirea unui crap imens, numit Moby Dick, pentru o recompensă substanțială și la plecarea pe insula La Réunion, unde toate problemele lor ar urma să se evapore.
Deși începutul lasă impresia că filmul se va baza preponderent pe comicul de situație (majoritatea spectatorilor de la premieră au râs cu lacrimi la scena interogatoriului), Charuel și Le Pape folosesc acest registru mai degrabă pentru a dezarma publicul și a aborda mai ușor un subiect dificil. Ei conturează un portret convingător al dependenței atunci când filmul mută accentul pe drama protagoniștilor: în spatele înflăcărării și al ideilor de mic bișnițar ale lui Dan se află un tânăr imatur care fuge constant de probleme și care caută doar plăcerile vieții. La un moment dat, cei doi se uită la televizor la un program despre Stele căzătoare, iar naratorul explică cum corpurile cerești, odată ce își pierd energia, explodează anihilând totul în jurul lor. Păstrând proporțiile, așa pare să fie și Dan: o stea căzătoare care nu-și poate îndrepta cursul. Mika se vede astfel prins la mijloc între o muncă solicitantă și un prieten cu obsesii toxice, care îl trage în jos.
Alienarea celor doi și lupta cu sinele pentru a-și reveni sunt redate credibil, într-un mod complex, iar până la final filmul devine cu adevărat emoționant, mai ales privind parcursul celor doi protagoniști. Un lucru care rămâne totuși neclar privește relația de prietenie a lui Mika și Dan cu Tony: deși aceștia par buni tovarăși, diferențele de mediu și stil de viață dintre ei sunt evidente, cel din urmă ducând o viață mult mai prosperă și echilibrată. În plus, în afară de judecătoarea cazului și alte câteva personaje episodice, filmul duce lipsă de figuri feminine relevante, ceea ce îi limitează într-o oarecare măsură deschiderea; introducerea unui astfel de personaj ar fi putut contribui la caracterul universal al poveștii și la o mai bună reprezentare.
Paul Kircher și Idir Azougli sunt foarte potriviți pentru rolurile lor. Dacă la început par doi amici care trăiesc din mici combinații și planuri improvizate, ulterior reușesc să redea lupta cu dependența într-un mod complex și convingător, iar cearta lor din final este una dintre cele mai puternice scene ale filmului. Azougli interpretează credibil un tânăr care se sabotează atât pe sine, cât și pe cel mai apropiat prieten, iar Kircher transmite multă emoție prin priviri și gesturi, construind un personaj cu care este ușor să simpatizezi, în ciuda situației în care se află. Salif Cissé este și el o prezență binevenită, care aduce un pic de lejeritate poveștii printr-un personaj bine dispus, dar care își dezvăluie ulterior și o latură mai sobră, atunci când narațiunea o cere.
Filmul nu impresionează numai prin poveste și interpretări, dar și prin imaginea semnată de Jacques Girault. Spațiile interioare se remarcă prin lumina stilizată - în special neonul albastru din scena de bowling, care apare și pe afiș -, în timp ce exterioarele sunt caracterizate de o lumină naturală, rece, în acord cu starea protagoniștilor.
Météors este o dramă intimă și solidă despre adicție și modul în care aceasta poate distruge vieți, ambalată într-o dramedie despre doi prieteni incapabili să iasă dintr-un cerc vicios de alegeri toxice. Paul Kircher și Idir Azougli strălucesc în niște roluri deloc facile, iar cineaștii francezi realizează un film pe cât de captivant, pe atât de neliniștitor. Finalul, deși ușor siropos, sugerează totuși că și stelele căzătoare își pot găsi resursele pentru a-și schimba cursul.
Météors este distribuit în România de Transilvania Film.
