Părerea criticului
Premisa filmului este una ofertantă, dar oarecum depășită - doi tineri (Matei Dima, Codin Maticiuc) dintr-un orășel din România merg la Miami pentru a trăi „visul american”. Filmul are un aer general de Hollywood, datorită în mare parte imaginii lui Adrian Silișteanu. Băieţii speră să se îmbogăţească rapid aşa că acceptă oferta unui mic interlop local (jucat de Florin Piersic Jr.) de a le intermedia celor doi un job la Miami, la un oarecare „Mișu”, ce se dovedește traficant de droguri. Problemele nu vor întârzia să apară pentru cei doi, mai ales că Mișu are nevoie nu doar de cărăuși pentru drogurile sale, ci și de țapi ispășitori.
Miami Bici ar fi putut să fie un „popcorn movie” românesc cinsitit, dacă actorii (sunt și excepții, e drept) nu s-ar strâmba când joacă, interpretând în tuşe grosiere, cu falsităţi şi stridenţe, dacă nu s-ar vorbi porcos tot filmul (până şi bunica personajului jucat de Matei Dima vorbește golănește - „când ți-o fi mai greu, să ştii că nu e nicio rușine să dai la c...e”), dacă nivelul general de bun-simţ al întregii producții ar fi fost mai ridicat, dacă episoadele absurde nu ar fi fost așa multe iar replicile, gagurile, situaţiile comice nu ar fi fost fabricate în nădejdea că la aşa ceva spectatorul sigur se va amuza. Nouă nu ni s-a mișcat niciun mușchi al feței pe parcursul celor 98 de minute ale filmului... E imposibil să râzi de nişte caricaturi.
Scenaristul nu a gândit un plan coerent și riguros al evenimentelor - de la intrarea celor doi protagoniști în afacerea ilegală până la organizarea flagrantului. De exemplu, Tony - șeful lui Mișu - e polițist, dar în nicio scenă din film nu apare în postura asta, ci doar ca interlop care petrece la piscină și mută cocaina de colo- colo. Plotul e construit dintr-o aglomerare de momente ce dau o senzație de haos și improvizație pe platou. Secvenţele de urmărire sfidează logica (în cei doi protagoniști o bandă de cubanezi trage cu arma de la mică distanță, dar românii noștri nu sunt nimeriți).
Filmul a fost turnat majoritar în America, aşa că se vorbeşte şi în engleză şi în spaniolă şi în română, urmărindu-se - în mod evidend - obţinerea de efecte comice din confuziile lingvistice. Eroii noștri nu prea înțeleg ce se vorbește și nici nu se prea fac înțeleși, dar asta nu știu în ce măsură va amuza pe cineva.
Femeile din episodul american sunt pur decorative, dar situația o mai salvează (prin interpretare și backstory) tânăra cubaneză de care se îndrăgostește personajul lui Matei Dima.
Apariţia de la finalul filmului, cu noii veniți în afacerea lui Mișu, e cea mai bună scenă din Miami Bici.
Miami Bici ar fi putut să fie un „popcorn movie” românesc cinsitit, dacă actorii (sunt și excepții, e drept) nu s-ar strâmba când joacă, interpretând în tuşe grosiere, cu falsităţi şi stridenţe, dacă nu s-ar vorbi porcos tot filmul (până şi bunica personajului jucat de Matei Dima vorbește golănește - „când ți-o fi mai greu, să ştii că nu e nicio rușine să dai la c...e”), dacă nivelul general de bun-simţ al întregii producții ar fi fost mai ridicat, dacă episoadele absurde nu ar fi fost așa multe iar replicile, gagurile, situaţiile comice nu ar fi fost fabricate în nădejdea că la aşa ceva spectatorul sigur se va amuza. Nouă nu ni s-a mișcat niciun mușchi al feței pe parcursul celor 98 de minute ale filmului... E imposibil să râzi de nişte caricaturi.
Scenaristul nu a gândit un plan coerent și riguros al evenimentelor - de la intrarea celor doi protagoniști în afacerea ilegală până la organizarea flagrantului. De exemplu, Tony - șeful lui Mișu - e polițist, dar în nicio scenă din film nu apare în postura asta, ci doar ca interlop care petrece la piscină și mută cocaina de colo- colo. Plotul e construit dintr-o aglomerare de momente ce dau o senzație de haos și improvizație pe platou. Secvenţele de urmărire sfidează logica (în cei doi protagoniști o bandă de cubanezi trage cu arma de la mică distanță, dar românii noștri nu sunt nimeriți).
Filmul a fost turnat majoritar în America, aşa că se vorbeşte şi în engleză şi în spaniolă şi în română, urmărindu-se - în mod evidend - obţinerea de efecte comice din confuziile lingvistice. Eroii noștri nu prea înțeleg ce se vorbește și nici nu se prea fac înțeleși, dar asta nu știu în ce măsură va amuza pe cineva.
Femeile din episodul american sunt pur decorative, dar situația o mai salvează (prin interpretare și backstory) tânăra cubaneză de care se îndrăgostește personajul lui Matei Dima.
Apariţia de la finalul filmului, cu noii veniți în afacerea lui Mișu, e cea mai bună scenă din Miami Bici.
