Un film acceptabil, nu prea ma omor dupa filme cu avocati. Clooney are filme mult mai bune.
andystarx
pe 22 Decembrie 2015 02:39
Pot sa spun ca mi-a placut finalul,dar filmul este mult prea apreciat,si hmm oscar ? mult prea mult ! SUb asteptari,mult prea greoi ,si static !NU il recomand spre vizionare nimanui !
Filmul a fost foarte bun, mi-a placut mult ideea filmului. Eu zic ca merita vazut,nota 9.
Cinefilul007
pe 10 August 2013 00:56
Desi am gasit acest film destul de original, inteligent si chiar imprevizibil, am avut acea senzatie de familiaritate datorita modului in care filmul isi trateaza actiunea, isi prezinta personajele si isi spune povestea. E genul de film american cu avocati despre luptele lor acerbe impotriva unor firme corupte, care merita vazut, chiar daca la prima vedere nu aduce nimic nou genului.
Continuarea recenziei: http://cinefilul007.blogspot.ro/2013/08/michael-clayton-original-cu-parfum.html
Iulidesprefilme
pe 05 Februarie 2013 20:48
Michael Clayton este un avocat cu datorii, care ajunge să aleagă între a-şi păstra coloana vertebrală sau a opta pentru calea uşoară, a mitei...
robertsandu
pe 19 Iulie 2012 20:59
Michael Clayton este ceea ce se cheamă un thriller inteligent. Nu are cel mai grozav ritm, nu are o acțiune susținută pe toată durata peliculei și nici personaje cu mușchi. În schimb, vine cu un realism de mare calitate, care face ca fiecare scenă să pară naturală, autentică. Imaginea de ansablu a filmului este una foarte plăcută, iar momentele de calm bine alese ale filmului, în care personajele nu comunică decât prin mimica feței lor, sunt de-a dreptul magnifice.
Avem parte în acest film de două prestații actoricești deosebite. Atât Clooney, cât mai ales Tom Wilkinson fac două roluri memorabile. Asta și pentru că scenariul le-a oferit din plin suportul necesar pentru a-și demonstra talentul de care este evident că nu duc lipsă.
Referitor la scenariu, trebuie să spun că este unul premium. După un alt film al lui Clooney care mi-a plăcut mult pentru istețimea și realismul scenariului, Syriana, iată că am ocazia să văd o altă peliculă în care joacă George și care propune tot o poveste bine adaptată la realitățile vremurilor noastre.
Michael Clayton ne arată cu mare pricepere până unde este dispusă să meargă o corporație pentru a-și proteja secretele murdare. Este o peliculă lucrată cu mare pricepere și atenție la detalii, iar secvențele sale fac dovada unei cinematografii de cele mai înalte standarde. 9.
cosmin_kedii
pe 17 Martie 2012 09:25
Scenariu inteligent si o poveste interesanta Mi-a placut acest film. Este inteligent şi plin de suspans.
xerses
pe 29 Mai 2011 23:50
As vrea sa spun ca mi-a placut, insa dincolo de interpretarea lui Clooney, pe care il admir, cred ca a fost cam monoton in unele aspecte.
FlorinMovieFreak
pe 23 Martie 2011 22:35
Tin minte si acum .. eram in Martie 2008 .. la Hollywood Multiplex .. si culmea dupa 30 .. 40 de minute oamenii incepeau sa plece .. nici macar curiosi .. ce va face Clooney la masa de Poker .. care-i plotu' .. ending etc .. am stat .. am asteptat .. si zic eu c-a meritat .. ultimile minute au fost superbe .. Mi-a placut de Clooney .. a jucat bine .. daca ai timp si rabdare .. merita vazut !
sabinalin
pe 07 Ianuarie 2011 14:12
Visul american are si fatete foarte urate, filmul de fata e inca o dovada. George Clooney e bun ca de obicei insa iar are parte de parteneri care-l eclipseaza. Daca Marcel Iures l-a facut extraplat in "peacemaker", aici sunt doi cei care impresioneaza prin interpretarile lor: Tom Wilkinson in rolul "nebunului" care se ia la tranta cu ticalosia si,mai ales, Tilda Swinton ravasitoare in rolul femeii care calca pe cadavre la propriu,dar si la figurat. Am vazut si revazut cu placere un film de calitate!
blackpussycat
pe 07 Ianuarie 2011 14:01
George Clooney!!!...cred ca am spus tot cu asta...stil, rafimanent, un om deosebit si un film de exceptie..emana mereu acelasi aer in toate filmele lui..merita vazut
Pitbull
pe 13 Decembrie 2010 13:09
Drame cu avocaţi - Michael Clayton
* Cum se dă jos un avocat dintr-un copac? / Îi tai frânghia.
* Ce înseamnă o sută de avocaţi în faţa unui pluton de execuţie? / Un început bun!
* Care-i diferenţa dintre un avocat şi Dumnezeu? / Dumnezeu nu se joacă niciodată de-a avocatul.
Sunt bancuri, da-s adevărate - în bună parte! Cum la fel de adevărate sunt şi sensurile celebrului Devil's Advocate, al lui Taylor Hackford (scris tot de Tony Gilroy, în tandem cu Jonathan Lemkin, după romanul lui Andrew Neiderman). Prin forţa împrejurărilor, un avocat este un manipulator - omul cel mai calificat să folosească legile, răstălmăcindu-le, distorsionându-le, forţându-le la limită, în favoarea cui... plăteşte mai bine. E chiar mai puternic decât un judecător, într-un sens - pentru că are o răspundere mult mai limitată, dincolo de care i se deschide o libertate de manevră virtualmente nemărginită.
Un asemenea personaj este şi Michael Clayton, cel poreclit "The Fixer" (în traducere liberă: "Drege-tot"), angajat al unei mari firme de avocaţi din New York (un oraş nedrept de neglijat de scenariştii ultimilor ani), a cărui specialitate a devenit rezolvarea tuturor încurcăturilor aparent inextricabile. Spre lauda autorului (Tom Gilroy, scenariul şi regia), omul nostru numai super-eroic nu e: pe lângă talentele lui profesionale cvasi-imbatabile, mai are o familie destrămată, un copil de care se poate ocupa doar sporadic, tentative de afaceri eşuate, patima jocurilor de cărţi şi nişte imense datorii perpetue pe care onorariile dificilelor sale minciuni abia le ţin într-un echilibru precar. Ah, şi încă ceva: are conştiinţă...
Nu la modul melodramatic şi didactic - căci într-o junglă urbană ca jurisconsultanţa corporatistă, scrupulele morale se pot reşapa oricând în vulnerabilităţi fatale.
...Cum i se întâmplă lui Arthur Edens (Tom Wilkinson), coleg cu Michael şi reprezentant al unui mega-trust, maniaco-depresiv şi, din nou, ajuns în situaţia ca, după o viaţă întreagă de mânării, să-şi zică "Pân-aici!" - în momentul când se pomeneşte dator să acopere o porcărie alimentară care s-a lăsat cu intoxicarea populaţiei la nivel naţional (cel puţin). Documentul ajuns în posesia lui reprezintă proverbialul "smoking gun" al gigantului U-North. Criza de conştiinţă a lui Arthur se suprapune peste nevroza lui deja notorie - iar Michael trebuie să dreagă busuiocul, ca de obicei.
Şi cum Michael are la rândul lui o instanţă interioară etică, lucrurile se încurcă de-a binelea.
Chiar prea de-a binelea, pe alocuri. Tony Gilroy optează pentru un fir epic dislocat cronologic şi o atitudine narativă eliptică, ceea ce pe de o parte creează binevenitele mistere şi tensiuni, iar pe de alta se soldează, pe parcursul unei porţiuni nejustificat de lungi a filmului, cu o stare cam confuză. Deşi, în final, ajungem să înţelegem în linii mari cam tot ce s-a întâmplat, multe detalii rămân neclare - inclusiv dintr-o inabilitate scenaristic-regizorală: iniţial, povestea fusese şi mai stufoasă, conţinând încă vreo două subploturi şi multe alte detalii, la care Gilroy a fost nevoit să renunţe în faza de post-procesare - de exemplu, a eliminat toate secvenţele cu iubita lui Michael, Jennifer Ehle. În consecinţă, a ajuns în situaţia de a fi nevoit să se rezume la simpla punctare, sau doar sugerare, a unor componente dramaturgice care, prin complexitatea şi ponderea lor, ar fi necesitat tratări mai dezvoltate şi/sau mai explicite.
Dar, cum în totul răul e şi-un bine, ceea ce rămâne frustrant la nivelul acţiunii se revalorizează în planul conţinutului moral al filmului, unde mai puţine mure-n gură nu strică. Într-adevăr, latura umană e tuşantă şi convingătoare. Cu un subiectivism pe care mi-l asum, am simţit cea mai mare empatie cu plotul subiacent al lui Henry (Austin Williams, care la nici doisprezece ani are deja nouă roluri la activ şi e adeseori declarat "amazing"), inteligentul fiu al lui Michael, cel preocupat de universul fictiv "Realm and Conquest" - mai ales în dialogurile sale cu Arthur. Însăşi relaţia Michael-Arthur depăşeşte sfera profesională şi planul strict epic, dobândind valenţe umane profunde (inclusiv prin contribuţia lui Tom Wilkinson, a cărui interpretare pendulează abil între don-quijotism isteric şi înţelepciune obosită). Malefica antagonistă Karen Crowder nu e lipsită nici ea de tuşe introspective şi profunzimi, mai ales în secvenţele unde-şi repetă în faţa oglinzii monologurile avocăţeşti - iar Tildei Swinton îi reuşeşte de minune portretul femeii bărbate cu un nivel de conştiinţă apropiat de genunchiul broaştei, ceea ce o face de-a dreptul repulsivă (mă rog, aici intră din nou în joc subiectivismul: îmi amintea de o personajă similară care anul trecut m-a ţepuit de cinci sute de euro fără să clipească). Cred însă că cel mai sentimental (în sens bun) moment al filmului e acela al întâlnirii lui Michael cu caii de pe culmea colinei: o emoţie intensă dar reţinută, în atmosfera tainică a zorilor, o întrezărire a slăbiciunilor protagonistului - doar ca deschidere pentru explozia maşinii pe care şi-a lăsat-o pe şosea; secvenţa nu e numai un excelent kickstart, ci şi un accent definitoriu pus pe umanitatea tăiosului avocat.
Cât despre Clooney, pentru care am avut întotdeauna o simpatie specială, nu produce aici nici o revelaţie, dar nici nu ne înşeală aşteptările, folosindu-şi cu aceeaşi măiestrie cunoscuta paletă de nuanţe ale farmecului suprapuse peste o structură de rezistenţă solidă dar şi fisurată pe alocuri - ajutându-ne să uităm mai repede de recentele falseturi sprinţare ale Ocean...-elor numerotate.
Din păcate, acelaşi sentimentalism îi joacă lui Gilroy o festă în plan dramatic, unde simte nevoia să apese pe pedalele expozitive la un mod de-a dreptul cabotin (mai ales prin plan-detaliile insistente ale raportului incriminator, sau în secvenţa reluării la nesfârşit a clipului publicitar). În conjuncţie cu neclaritatea dramaturgică la care făceam referire mai sus, procedeul îi induce spectatorului reacţii incomode gen: "hmm, nu mi-e prea clar ce şi cum, da-i nasoool, dom'le!"
Slavă Domnului, putem pune aceste inabilităţi uşor puerile pe seama ambiţiei tipice debutantului - Gilroy se află la prima sa tentativă într-ale regiei, după ce cincisprezece ani şi-a tot făcut mâna ca scenarist, inclusiv cu Bourne... Iar pe sub accentele stilistice prea apăsate se recunoaşte o viziune inteligentă şi precisă, care ne îndreptăţeşte să sperăm că, în continuare, va învăţa să fie mai organizat. Are, categoric, toate datele unui regizor de viitor.
Dar, până atunci, să încheie, în acelaşi ton:
* Ce-i alb cu buline maro şi arată bine la gâtul unui avocat? / Un pitbull de patru ani.
* Care e diferenţa între un maidanez şi un avocat lovit de maşină? / În cazul câinelui, se văd urme de frână.
* Un tip c-un pitbull de lesă intră într-un restaurant: "Bună ziua, serviţi şi avocaţi?" / "Sigur că da." / "Atunci, unul în sânge pentru el, şi mie, nişte clătite."
Persoanele de faţă se exclud.;)
19 februarie, 2008, h. 03:15-04:11
Bucureşti, România
ciobotaru
pe 03 Decembrie 2010 23:29
un film destul de bun , merita vazut !!!..........
alexandru_d
pe 12 Septembrie 2010 22:46
Un job, un "hobby", o investitie, o datorie ... dar mai presus de toate prietenia si constiinta.
psihologu
pe 18 August 2010 09:10
De remarcat verosimilitatea scenariului si realismul cu care este tratat filmul, fiind lipsit de exagerari si momente siropoase.
Un film care e in topul celor mai bune ale anului 2007 si in care George Clooney ia in serios un rol care ne pune pe toti intro asteptare continua,un film cu de toate, meritand premiul cel mare la final
alexcretu75
pe 01 August 2010 20:53
E cam biografic filmul si deacea e asa de bun filmul.Vati prins.
Lukandee
pe 09 Iulie 2010 10:11
Frumoasa constructia si tehnicile. Bun film, joaca Clooney in el. Nu vad de ce-o luat tipa premiu Oscar, dar fie. E un film inteligent, da' cam monoton. Mai bun "Un in The Air.
7.
kanibalo
pe 14 Iunie 2010 14:29
Cam ciudat in unele momente,dar totusi un film bun cu un sfarsit asteptat.
ionuttita
pe 05 Mai 2010 12:44
Inainte sa vad The men who stare at goats ma gandeam in ce filme bune (pe scara aprecierilor mele) a jucat dl Clooney.... si asta (Michael Clayton) cred ca este cel mai bun ..desi plictisitor..
anca.zzz
pe 02 Mai 2010 18:53
nu cred ca e cel mai bun film al lui george clooney...
Piratu
pe 01 Mai 2010 23:08
Un film care trebuie sa te atraga macar dintr-un punct e vedere,cred ca ameritat nominalizarile la Oscar din anul acela.George Clooney nu ma dezamageste si isi face treaba ca la carte.
lazar90
pe 13 Aprilie 2010 00:34
....pur și simplu mi-a plăcut, filmul îmi crează o stare aparte.....
cozminho
pe 16 August 2009 23:22
nici pe departe cel mai bun film al lui Cloney sau thriler-ul anului,
nici captivant nu prea e, mie mi s-a parut previzibil.
pe 20 Iulie 2008 21:46
Un film ce merita vazut. Mai greu de "digerat" pentru anumiti oameni care alearga dupa efecte speciale, impuscaturi, super eroi si alte chestii SF. Un film subtil si inteligent...pentru oameni inteligenti.
savoria
pe 18 Martie 2008 09:51
poate ca nu merita oscarul, dar nu e rau de vizionat
pe 17 Martie 2008 10:37
Hai ca nu trebuie sa fii un geniu ca sa intelegi filmul acesta! Nu e o capodopera si de la scena cu caii iti poti da singur seama de traseul pe care il va urma Clayton. Hilar mi se pare sfarsitul cand Michael spune ca va pastra tacerea daca primeste si el o suma "semnificativa" de bani ca mai apoi sa ne dezvalui el ingamfat microfoanele pe care le purta. :rolleyes:
Intr-adevar Tilda Swinton joaca bine si reuseste sa redea destul de fidel trairile contradictorii care o rascolesc. :)
Februarye
pe 06 Martie 2008 19:29
E aiurea filmul ...
pe 05 Martie 2008 21:59
naspa film...nu merita oscarul..
pe 25 Februarie 2008 21:40
prea fragmentat, prea "plin de el" a fost filmul. nu a avut fluiditate, coerenta, nu m-am apropiat deloc de personaje. momentele cele mai bune ale filmului au fost cele cu arthur - jucat de tom wilkinson - care pur si simplu a sarit de ecran..
asta, plus ca din realism si drama au dat-o intr-un misticism care nu avea ce sa caute in film. (partea cu caii si explozia masinii, exact cand a coborat din ea).
pe 25 Februarie 2008 05:02
Felicitari TILDA SWINTON pentru OSCAR...
pe 24 Februarie 2008 11:54
Nu e un film pt toata lumea. E un film bunicel in care e prezentata linia subtire ce desparte moralul de imoral pe care trebuie sa o strabata avocatii zi de zi. e un film care in acelasi timp prezinta imaginea companiilor multinationale pe care nu le intereseaza oanemii ci modul in care pot sa scoata pe piata un produs cade desi periculos ar putea aduce profit firmei.
In ceea ce-l priveste pe george clooney dupa parerea mea a reusit sa faca un rol de zile mari si cred ca fara el acest film nu ar fi fost la fel de bun.
pe 22 Februarie 2008 12:54
Nu este un film demn de oscar ! daca nu l-ati vazut inca nu o faceti ! va pierdeti timpul.....este un film slab , nu merita nicio nominalizare la oscar si a primit 7.
Inca o chestie...cateodata cand scriu o parere despre un film nu-mi apare nici macar dupa 4 zile. nu-mi mai apare niciodata. e ceva in neregula cu site-ul cinemagia ?
Michael Clayton este un film care nu merita vazut.
pe 16 Februarie 2008 20:15
nuuuuu nu va recomand aceast film, iar cei care spun ca este cel mai bun rol al lui Clooney cred ca nu au vazut filmul.este cea mai proasta realizare a lui,filmul se termina innainte de a incepe. dar ce va mai povestesc, si asa nu ma credeti merge-ti a vedea filmul si imi veti da dreptate. eu l-am vazut si am ramas uimita de cum au putut sa ma fure pe fata cu acest film. va pup si toate cele bune
Continuarea recenziei: http://cinefilul007.blogspot.ro/2013/08/michael-clayton-original-cu-parfum.html
Avem parte în acest film de două prestații actoricești deosebite. Atât Clooney, cât mai ales Tom Wilkinson fac două roluri memorabile. Asta și pentru că scenariul le-a oferit din plin suportul necesar pentru a-și demonstra talentul de care este evident că nu duc lipsă.
Referitor la scenariu, trebuie să spun că este unul premium. După un alt film al lui Clooney care mi-a plăcut mult pentru istețimea și realismul scenariului, Syriana, iată că am ocazia să văd o altă peliculă în care joacă George și care propune tot o poveste bine adaptată la realitățile vremurilor noastre.
Michael Clayton ne arată cu mare pricepere până unde este dispusă să meargă o corporație pentru a-și proteja secretele murdare. Este o peliculă lucrată cu mare pricepere și atenție la detalii, iar secvențele sale fac dovada unei cinematografii de cele mai înalte standarde. 9.
* Cum se dă jos un avocat dintr-un copac? / Îi tai frânghia.
* Ce înseamnă o sută de avocaţi în faţa unui pluton de execuţie? / Un început bun!
* Care-i diferenţa dintre un avocat şi Dumnezeu? / Dumnezeu nu se joacă niciodată de-a avocatul.
Sunt bancuri, da-s adevărate - în bună parte! Cum la fel de adevărate sunt şi sensurile celebrului Devil's Advocate, al lui Taylor Hackford (scris tot de Tony Gilroy, în tandem cu Jonathan Lemkin, după romanul lui Andrew Neiderman). Prin forţa împrejurărilor, un avocat este un manipulator - omul cel mai calificat să folosească legile, răstălmăcindu-le, distorsionându-le, forţându-le la limită, în favoarea cui... plăteşte mai bine. E chiar mai puternic decât un judecător, într-un sens - pentru că are o răspundere mult mai limitată, dincolo de care i se deschide o libertate de manevră virtualmente nemărginită.
Un asemenea personaj este şi Michael Clayton, cel poreclit "The Fixer" (în traducere liberă: "Drege-tot"), angajat al unei mari firme de avocaţi din New York (un oraş nedrept de neglijat de scenariştii ultimilor ani), a cărui specialitate a devenit rezolvarea tuturor încurcăturilor aparent inextricabile. Spre lauda autorului (Tom Gilroy, scenariul şi regia), omul nostru numai super-eroic nu e: pe lângă talentele lui profesionale cvasi-imbatabile, mai are o familie destrămată, un copil de care se poate ocupa doar sporadic, tentative de afaceri eşuate, patima jocurilor de cărţi şi nişte imense datorii perpetue pe care onorariile dificilelor sale minciuni abia le ţin într-un echilibru precar. Ah, şi încă ceva: are conştiinţă...
Nu la modul melodramatic şi didactic - căci într-o junglă urbană ca jurisconsultanţa corporatistă, scrupulele morale se pot reşapa oricând în vulnerabilităţi fatale.
...Cum i se întâmplă lui Arthur Edens (Tom Wilkinson), coleg cu Michael şi reprezentant al unui mega-trust, maniaco-depresiv şi, din nou, ajuns în situaţia ca, după o viaţă întreagă de mânării, să-şi zică "Pân-aici!" - în momentul când se pomeneşte dator să acopere o porcărie alimentară care s-a lăsat cu intoxicarea populaţiei la nivel naţional (cel puţin). Documentul ajuns în posesia lui reprezintă proverbialul "smoking gun" al gigantului U-North. Criza de conştiinţă a lui Arthur se suprapune peste nevroza lui deja notorie - iar Michael trebuie să dreagă busuiocul, ca de obicei.
Şi cum Michael are la rândul lui o instanţă interioară etică, lucrurile se încurcă de-a binelea.
Chiar prea de-a binelea, pe alocuri. Tony Gilroy optează pentru un fir epic dislocat cronologic şi o atitudine narativă eliptică, ceea ce pe de o parte creează binevenitele mistere şi tensiuni, iar pe de alta se soldează, pe parcursul unei porţiuni nejustificat de lungi a filmului, cu o stare cam confuză. Deşi, în final, ajungem să înţelegem în linii mari cam tot ce s-a întâmplat, multe detalii rămân neclare - inclusiv dintr-o inabilitate scenaristic-regizorală: iniţial, povestea fusese şi mai stufoasă, conţinând încă vreo două subploturi şi multe alte detalii, la care Gilroy a fost nevoit să renunţe în faza de post-procesare - de exemplu, a eliminat toate secvenţele cu iubita lui Michael, Jennifer Ehle. În consecinţă, a ajuns în situaţia de a fi nevoit să se rezume la simpla punctare, sau doar sugerare, a unor componente dramaturgice care, prin complexitatea şi ponderea lor, ar fi necesitat tratări mai dezvoltate şi/sau mai explicite.
Dar, cum în totul răul e şi-un bine, ceea ce rămâne frustrant la nivelul acţiunii se revalorizează în planul conţinutului moral al filmului, unde mai puţine mure-n gură nu strică. Într-adevăr, latura umană e tuşantă şi convingătoare. Cu un subiectivism pe care mi-l asum, am simţit cea mai mare empatie cu plotul subiacent al lui Henry (Austin Williams, care la nici doisprezece ani are deja nouă roluri la activ şi e adeseori declarat "amazing"), inteligentul fiu al lui Michael, cel preocupat de universul fictiv "Realm and Conquest" - mai ales în dialogurile sale cu Arthur. Însăşi relaţia Michael-Arthur depăşeşte sfera profesională şi planul strict epic, dobândind valenţe umane profunde (inclusiv prin contribuţia lui Tom Wilkinson, a cărui interpretare pendulează abil între don-quijotism isteric şi înţelepciune obosită). Malefica antagonistă Karen Crowder nu e lipsită nici ea de tuşe introspective şi profunzimi, mai ales în secvenţele unde-şi repetă în faţa oglinzii monologurile avocăţeşti - iar Tildei Swinton îi reuşeşte de minune portretul femeii bărbate cu un nivel de conştiinţă apropiat de genunchiul broaştei, ceea ce o face de-a dreptul repulsivă (mă rog, aici intră din nou în joc subiectivismul: îmi amintea de o personajă similară care anul trecut m-a ţepuit de cinci sute de euro fără să clipească). Cred însă că cel mai sentimental (în sens bun) moment al filmului e acela al întâlnirii lui Michael cu caii de pe culmea colinei: o emoţie intensă dar reţinută, în atmosfera tainică a zorilor, o întrezărire a slăbiciunilor protagonistului - doar ca deschidere pentru explozia maşinii pe care şi-a lăsat-o pe şosea; secvenţa nu e numai un excelent kickstart, ci şi un accent definitoriu pus pe umanitatea tăiosului avocat.
Cât despre Clooney, pentru care am avut întotdeauna o simpatie specială, nu produce aici nici o revelaţie, dar nici nu ne înşeală aşteptările, folosindu-şi cu aceeaşi măiestrie cunoscuta paletă de nuanţe ale farmecului suprapuse peste o structură de rezistenţă solidă dar şi fisurată pe alocuri - ajutându-ne să uităm mai repede de recentele falseturi sprinţare ale Ocean...-elor numerotate.
Din păcate, acelaşi sentimentalism îi joacă lui Gilroy o festă în plan dramatic, unde simte nevoia să apese pe pedalele expozitive la un mod de-a dreptul cabotin (mai ales prin plan-detaliile insistente ale raportului incriminator, sau în secvenţa reluării la nesfârşit a clipului publicitar). În conjuncţie cu neclaritatea dramaturgică la care făceam referire mai sus, procedeul îi induce spectatorului reacţii incomode gen: "hmm, nu mi-e prea clar ce şi cum, da-i nasoool, dom'le!"
Slavă Domnului, putem pune aceste inabilităţi uşor puerile pe seama ambiţiei tipice debutantului - Gilroy se află la prima sa tentativă într-ale regiei, după ce cincisprezece ani şi-a tot făcut mâna ca scenarist, inclusiv cu Bourne... Iar pe sub accentele stilistice prea apăsate se recunoaşte o viziune inteligentă şi precisă, care ne îndreptăţeşte să sperăm că, în continuare, va învăţa să fie mai organizat. Are, categoric, toate datele unui regizor de viitor.
Dar, până atunci, să încheie, în acelaşi ton:
* Ce-i alb cu buline maro şi arată bine la gâtul unui avocat? / Un pitbull de patru ani.
* Care e diferenţa între un maidanez şi un avocat lovit de maşină? / În cazul câinelui, se văd urme de frână.
* Un tip c-un pitbull de lesă intră într-un restaurant: "Bună ziua, serviţi şi avocaţi?" / "Sigur că da." / "Atunci, unul în sânge pentru el, şi mie, nişte clătite."
Persoanele de faţă se exclud.;)
19 februarie, 2008, h. 03:15-04:11
Bucureşti, România
Un film care e in topul celor mai bune ale anului 2007 si in care George Clooney ia in serios un rol care ne pune pe toti intro asteptare continua,un film cu de toate, meritand premiul cel mare la final
7.
nici captivant nu prea e, mie mi s-a parut previzibil.
Intr-adevar Tilda Swinton joaca bine si reuseste sa redea destul de fidel trairile contradictorii care o rascolesc. :)
asta, plus ca din realism si drama au dat-o intr-un misticism care nu avea ce sa caute in film. (partea cu caii si explozia masinii, exact cand a coborat din ea).
In ceea ce-l priveste pe george clooney dupa parerea mea a reusit sa faca un rol de zile mari si cred ca fara el acest film nu ar fi fost la fel de bun.
Inca o chestie...cateodata cand scriu o parere despre un film nu-mi apare nici macar dupa 4 zile. nu-mi mai apare niciodata. e ceva in neregula cu site-ul cinemagia ?
Michael Clayton este un film care nu merita vazut.