Midsommar (2019)

Nu recomand.......... e mai mult disgusting decat horror, nu intelegi nimic din film

Daca mai scapa Bivolaru din arest/puscarie si mai este suficient de lucid sa vada un film, poate are ocazia sa il vada pe asta. Ce inspiratie ar fi fost pentru el...
Daca nu este doar o fictiune, si chiar daca este doar o fictiune, oare suedezii ce parere au avut?
Pe noi ne-a deranjat cand au zis ca Borat e din Kazahstan si filmarile erau de la noi, din mahalale insalubre, pline de colorati.
Luand povestea din alta perspectiva, ok, mergi la invitatia unui coleg, experimentezi ceva nou. Dar dupa ce vezi ce se intampla, oripilat, speriat, contrariat, drogat, de ce mai stai? Ca sa ce? Te tine cineva, esti legat cu lant, esti curios sa vezi cat de repede mori si tu? Iti dispar prietenii, nu te pune pe ganduri?
Ma asteptam la final sa il vad iar pe tanarul "student" membru al cultului cum isi invita alta serie de prieteni, ca sa continue oroarea.

Cretinie la secundă pe tot parcursul celor aproape 2h și jumătate! Neant pur! Dacă au omorăt ei până și ursul..... Dar, ce, parcă te poți pune cu tradițiile....Greta Thunberg a lipsit!

La fiecare 4 ani grecii organizau Jocurile Olimpice, iar vikingii "jocurile" de la Uppsala. Traditiile trebuie pastrate.... oare ?
Trecand peste faptul ca nu te duci la festivaluri organizate de mici comunitati retrase, poate aborigenii din Australia sau Papua Noua Guinee ar fi fost un semnal mai mare de alarma, Ari Aster impresioneaza prin atmosfera incomfortabila, totusi mult mai suportabila decat in Hereditary. Si apreciez ca a evitat sa puna accent pe "gore" (macabru): doar cateva secvente de violenta, dar ma asteptam sa-i serveasca la masa sincer. Apreciez, pentru ca nici vikingii nu au fost cunoscuti drept canibali; iar cine a urmarit serialul Vikings intelege mai bine tendinta lor spre armonie cu natura si imbratisarea mortii ca o etapa din marele ciclu al vietii. Iar scena finala..... Inca un detaliu subtil: asa numitii "berserkeri", pe care noile generatii ii stiu poate doar din WoW, erau de fapt razboinici imbracati in blana de urs si trimisi in salbaticie ca sa se adapateze dupa care se intorceau pe campul de lupta in genul unui soldat universal
Nota 7 pentru detalii si Florence Pugh, eu prefer Wicker Man

Pierdere de timp!!! Mi-am facut cont special doar pentru a comenta aici:))) nu recomand, 2h30 pierdute forever

Midsommar, povestea alunecării neintenționate pe panta ocultismului mascat de zâmbete și bună dispoziție.
Totul incepe cu moartea tragică a părinților lui Dani, prietena lui Christian, secvență care o va bântui pe fată pe tot parcursul filmului, legături între acel episod și dezvoltarea personajului fiind presărate pe tot parcursul lungmetrajului.
Dani, Christian, 3 prieteni de-ai lor și un cuplu de la Londra se întâlnesc pe insoritele târămuri ale Suediei pentru a lua parte,aparent, la o ceremonie tradițională suedeză care datează de foarte mult timp, la invitația prietenului lor suedez.
Ceea de credeau ei inițial că era doar o manifestare a recunoștiinței față de forțele atotputernice și armonia omului cu natura și cu sine se dovedește a fi o poveste macabră, o descătușare a forțelor răului sub pretextul ciclului vieții care se schimbă, a regenerării trupului și a sufletului, a găsirii prin moarte a liniștei lăuntrice și ajungerea într-un loc ,,mai fericit,, (secvența in care cei doi bătrăni se aruncă de pe stâncă fiind doar un ritual ciclic pentru comunicatea suedeză).
Curiozitatea celui care a incercat să facă poze unor documente sacre pentru ei i-a fost fatală studentului, deoarece a fost ucis și ingropat cu piciorul în sus în grădină, aflând acest lucru la finalul filmului. El voia doar material de disertație.
Ritualul draostei și al împerecherii este unul pe atât de senzual pe atât de fatal pentru victima Christian, care a gustat din vraja tinerei fete din sectă și la propriu și la figurat, nefiind conștient de ceea ce face sau cel puțin nu avea putere de reacție. Trezirea bruscă la realitate( când a fugit gol pușcă), descoperirea trupului unei prietene dispărute și ucise într-un mod satanic într-o cabană de lângă, i-au fost fatale, acum posibilitatea de a fugi și a se salva fiind aproape nule. Singura salvare pentru Christian ar fi fost să fugă cât mai departe în pădure singur fără Dani (ajunsă Zeița Lunii Mai și distrasă subtil de ritualul de împerechere din hangar) sau să se urce intr-o camionetă gol pușcă și să ajungă in cel mai apropiat oraș, ceea ce era un happy-end ușurător, dar care nu se potrivea cu spectacolul celesto-degradant din decor. Christian este prins, acum lucid, dar nu putea reacționa fizic și psihic, trauma lui fiind una de nedescris. Reacția de durere a lui Dani atunci când află unde este Christian și ce se ritual misterios sexual se întâmplă în hangar, este similară cu reacția de stres post-traumatic de când si-a pierdut părinții.
A urina peste un copac sacru, chiar dacă este uscat, este o sfidare urâtă adusă comunității, acest fapt ducând la prima dispariție și lichidare din film.
Putem supne că pentru lumea ,,normală,, scenariul este unul tragic, toate personajele ,,pozitive,, murind (Christian, negrul, cuplul,...) sau fiind atrase de partea cultului (Dani, care devine una de a lor, in final surâsul de pe chipul ei sugerând acest lucru, cadrul fiind înlocuitor la happy-end).
Tabu, misterios, plăcut-vizual, subliminal, Midsommer este ilustrarea a ceea ce există, ce se întâmplă, a acceptării constrânse a soartei conștient (Dani) și a îmbrățișării constrânse a soartei pe tărâmul de apoi (toți cei care au murit). Tot ce se întâmplă se întâmplă cu un motiv, iar motivele bune văzute de cult sunt crime văzute de pe margine.
O coloană sonoră pe cât de plăcută auditiv ca spectator, pe atât de dramatică dacă ai fi in pielea personajului, o tehnică de filmare care surprinde secvențele în plan larg, camera întoarsă invers( secvența din mașină când se indreptau spre locație), costumele care sugerează clar un cult (pașnic aparent) și pata de culoare din peisaj sau mai bine zis pata de negru din peisaj (nefericiții americani), toate acestea evidențiază Midsommer ca o apologie a morții, un triumf al regenerării ființei sub pretextul morții și existența cât mai lungă a acestui cult sobru, departe de ochii lumii, un magnet pentru curiozitatea inocentă.
Apare întrebarea dacă Jed nu ar fi urinat pe Copacul Sacru, dacă prietenul de culoare neagră nu ar fi făcut poze la manuscrisele sacre, dacă Christian nu ar fi căzut în farmece, dacă Dani se impiedica la dans și nu ar mai fi devenit Regina Lunii Mai: Se mai întâmplau toate acestea? Foarte posibil că da, dar sub o altă formă, fiind greu de crezut că după la ce au asistat inițial (aruncarea veteranilor de pe stâncă) să poată ieși din nou în lume să povestească la o bere despre ,, How creepy and insant that cult was dude,,)

Un film ciudat, grotesc. E destul de bine realizat, dar are niste scene de spitalul de nebuni. Nu pot sa zic ca recomand.

Speram să văd un film pe placul meu,dar s-a dovedit un film lung,plictisitor,previzibil,ciudat de prost. Premiza era bună,așteptam suspans,dar n-am văzut decât patru tineri idioți,înconjurați de tot felul de urlete și scalâmbăieli,ritualuri penibile,acțiuni ilogice și scene gratuit șocante. O cretinătate de ,,film" .

Fain.La daci erau si niste suliti in care se aruncau. Suedezii sunt in urma. Civilizatia daca era mai avansata decat suedeza contemporana. Film deo...sebit. Noroc ca am timp de pierdut. Tinerii au ce invata. Se inscrie in trendul actual.

Nu am rezistat pana la final . Sunt filme de animatie mult mai bune .....

A fost un film interesant insa nu e pentru toti urmaritorii de horror.Actiunea se desfasoara lent pentru a putea introduce privitorul in poveste,scenele de suspans sunt strecurate in momentele cheie ale peliculei.Mi-au placut foarte mult cadrele,peisaje si unghiurile de filmare.Recomand ca privitorii sa fie atenti la ilustratiile,desenele ce apar in film deoarece substratul de simbolistica este foarte prezent si ajuta la intelegerea mai buna a filmului.

????...exact în clipa asta ma uit la el...si chiar daca e tulburător uneori prin imagini...filmul chiar merita urmărit,te tine intr-o oarecare tensiune,suspans...

De multă vreme îmi doream să văd noua creație a lui Ari Aster. E un film lung(aproape 2 ore și jumătate), putea fi mult mai lung, asta o declara și regizorul. Există și versiunea director's cut, am vrut să văd acea variantă (de 2 ore si 50 de minute), dar am zis că mai bine văd versiunea finală, cea în care regizorul a avut încredere, cea lansată în cinema. 

Ari Aster continuă să își arate talentul și ideile ciudate pe care le pune pe hartie.
După ce a debutat în regie cu mult discutatul "Hereditary" (film pe care încă nu l-am văzut), revine cu altă ciudățenie șocantă, un horror mai atmosferic, unul mai claustrofobic(uneori).
Noul film, "Midsommar", reușește să confirme talentul de regizor pe care îl are Aster, asta se reflectă perfect în primele minute, problema e la scenariu, la modul în care a scris toată povestea, dar și cum a ales să construiască personajele.. Să nu zic încă și de actori.

Povestea se îndreaptă într-o direcție previzibilă, asta se întâmplă din cauza modului în care au fost create personajele. Toate sunt stupide și se comportă penibil, zici că nu sunt cei pe care ii vedem în primele douăzeci de minute. Arată ca niște tineri care nu gândesc, când de fapt ei sunt oameni cu școală, cu planuri de viitor.
Se întâmplă lucruri grotești, groaznice, șocante, teribile.. E o scenă fix după ce trece o oră din producție, o scenă care te pune pe gânduri, te face să îți pui întrebări, să ai dubii în legătură cu situația în care te afli, să nu mai poți dormi noaptea(mai ales în locul în care dorm ei). Iar personajele uită asta după câteva minute, așa se întâmplă până în momentele finale, se comportă de parcă nu au asistat la momente nefirești, grețoase, șocante, neobișnuite, teribile, sunt făcuți să pară proști, bănuiesc că așa vede Ari Aster personajele principale... Toate sunt debile, poate doar personajul lui Florence Pugh e mai natural, se comportă mai normal în acele situații, dar și personajul ei e scris la fel de penibil, e făcută să pară o aiurită, uitucă ...

E tipul de film care se folosește de alte lucruri ca să distragă atenția personajelor de la un lucru important care se întâmplă. Mereu când se întâmpla ceva, se auzea ceva, personajele erau distrase din acea direcție de alt lucru, iar pe urmă uitau că ceva nu părea în regulă inainte, uitau că au observat lucruri anormale... E genul ăla de film.

Deciziile personajelor sunt incredibil de penibile, fără sens, prostești. Asta m-a scos din atmosferă, astea sunt decizii ușoare și penibile pe care un scenariu slab le are.
În prima oră nu se întâmplă mai nimic, în afară de începutul superb filmat și foarte bine jucat de Florence Pugh. A început excelent, am zis că o să fie extraordinar, se vedea o mână de regizor proaspăt, tânăr, cu o altă viziune, dar după acele minute se cam duce farmecul pe care părea să îl aibă la început, poate nici locația nu l-a lăsat să continue modul și stilul pe care l-a avut la început. Cam atât în prima oră, chiar prima oră și jumatate(dacă eliminăm scena de la finalul primei ore), nu ai mereu senzația de claustrofobie, nu simți ciudățenia locului în care se află personajele.. Personajele nu bănuiesc nimic, sunt atât de oarbe, nepăsătoare. Dorm liniștite, nu au vreun stres, chiar dacă locul și comportamentul oamenilor trebuia să le facă să fie atente, să le fie teamă. Asta a deranjat foarte mult(poate doar pe mine).

Povestea are la bază un cult de oameni nebuni, bolnavi. Vorbește despre religia lor și modul în care aleg să trăiască. E despre niște tineri care se duc în vacanță fix în brațele acelui cult bolnav. Problema e că personajele principale par mai lipsite de rațiune decât acei oameni nebuni, atât de ciudat au fost scrise.

Actorii, să trecem și la ei...
Doar doi sunt salvați de talentul pe care îl au, Will Poulter și noua stea a Hollywood-ului, Florence Pugh. Ei își dau silința, impresionează, sunt credibili în interpretări, mai ales tânăra de 23 de ani. Will Poulter e același, impresionează, o face mereu, dar parcă prea joacă la fel în fiecare rol. Dar cu el nu am nimic, el și-a făcut treaba, problema e la personajul lui, la o decizie foarte prostească pe care a fost scris să o ia. Ari Aster a făcut mișto de personaje, le-a facut să pară niște persoane fără intuiție, gândire, logică, raționament.
Să trec și la personajul principal masculin, Jack Reynor, mediocrul filmului..  Acest actor pare un vânzător la o shaormerie, dar nu un actor de Hollywood. Nu are vreo treabă cu actoria, are și o fată de scremut, zici că nici el nu se aștepta să fie actor. La fel și actorul de culoare, William Jackson Harper, ambii par actori de Disney Channel.. Ambele personaje fac niște alegeri penibile, fără rost, din cauza modului în care a construit Aster personajele. Nimeni nu gândește în filmul ăsta. Nimeni nu se întreabă lucruri, nimeni nu se teme. Personajul lui Reynor pare la un picnic, chiar până în ultima jumătate de oră, de parcă nu s-a întâmplat nimic în acel loc, de parcă totul era normal. Nici nu îi păsa de alte personaje, zici că era un cameraman care se odihnea, nu ii păsa de nimic, nu bănuia că se afla într-un loc prea ciudat, el era pe treaba lui...

Regizează Aster bine, dar mai are de învățat la construcția personajelor, dar și la modul în care își alege actorii(chiar dacă nu o face el).
Atmosfera e și ea inconstantă, tot din cauza modulului în care a gândit povestea. Așteptăm să fiu șocat mereu, să simt că sunt urmărit mereu, că sunt sufocat de situația văzută. Dar nu s-a întâmplat asta. Unele scene te fac să razi, ele având un scop total diferit, fiind scene șocante vizual..

Părțile bune sunt reprezentate de o
cinematografie interesantă, o coloană sonoră ok, de interpretarea lui Pugh, dar și de o atmosferă foarte tulburătoare și apăsătoare. Sunt și scenele care te fac să ai o altă stare, să te simți inconfortabil. Și scena lungă de la final, la fel de șocantă e, atinge un nivel ciudat de transmitere a spaimei. O atmosferă diferită, unică. Acolo se pricepe foarte bine regizorul, la modul unic în care creează o atmosferă pentru unele scene șocante.

Păcat de modul în care a scris povestea și personajele. E un film foarte apăsător, regizat foarte interesant, mai ales la început, jucat foarte bine de o tânără foarte talentată, are scene șocante, o atmosferă unică(nu prea prezentă, din păcate). Are un final care te bântuie după vizionare, dar e un final fără prea mult sens pentru povestea văzută.
Sunt ușor dezamăgit de rezultat, de unele alegeri ale lui Ari Aster, dar filmul e bun, merită văzut pentru unele momente, pentru idee, interpretarea lui Pugh, atmosferă și regie. Dar și dacă ești pasionat de filme mai diferite, mai nebune.

✔️ 7.6

Un film idiot cu o acțiune care trenează 2 ore jumate, un subiect perimat legat de o comunitate ocultă, scenariu nerealist. Pierdere de vreme, dovada ca in 2019 se fac filme din ce in ce mai proaste. Un plus il constituie peisajele, o zonă sălbatică în care s-a filmat. În rest, filmul nu are "forta", suspans, e doar o încercare patetică de a realiza alt film oarecum șocant prin practicile comunității imaginate, fara acoperire in ceea ce priveste realismul. Dacă acest film ar fi fost realizat la noi, ar fi umplut pagina de critici la adresa "involutiei filmului românesc. Asa, primeste un nemeritat 6,7 pe IMDB. dovada ca nici forumurile nu mai sunt ce au fost. Nota 5 cu indulgență.

Ca subiect nu-i neaparat ceva care sa impresioneze, in contextul in care am vazut multe filme pe teme simile, dar ca atmosfera si ca stil de realizare mi s-a parut superb. M-a atras mult mai mult decât Hereditary. Sa fie de vina faptul ca iubesc filmele care se invart in jurul unor comunitati mici in care se intampla chestii ciudate/ritualuri etc. sau faptul că e foarte dichisit vizual si ca muzica de fundal te trimite intr-o zona de ... ocultism. Cert este ca Ari Aster de data asta chiar a facut ceva total pe gustul meu si efectiv n-am simtit cand au trecut cele 2 ore si jumatate.
Bonus: mi-a facut placere sa o descopar pe Florence Pugh, o actrita foarte simpatica.

Dupa ce vezi filmul , parca te ia cu spaima sa te gândesti sa mai mergi in locuri cu traditii de care nu ai habar.

Ştie cineva dacă acest film o să fie distribuit şi-n România?