Părerea criticului
Prima impresie a fost că urmărim un remake la Pearl Harbor. Dacă e să-i credem pe fanii împătimiți ai filmelor de război, realizarea are mai multă acuratețe istorică (iar CGI și-a făcut mai bine treaba), însă tematica este aceeași: mai mult o lecție de istorie a Statele Unite și mai puțin film istoric, ceea ce diminuează serios potențialul interes al publicului non-american.
Ceea ce reușește filmul este veridicitatea reprezentării: protagoniștii, de la piloții avioanelor americane de atac, cei care au schimbat soarta războiului din Pacific, la figura amiralului Nimitz – experimentatul lider al Marinei, la analiștii serviciilor de informații Layton și Rochefort – cei care au interpretat corect interceptările comunicațiilor inamice, toți sunt personaje reale construite cu maximă acuratețe. Fanii avioanelor de epocă, cu siguranță, vor descoperi cu plăcere reconstrucția arsenalului militar ale epocii, și a celui american și a celui japonez.
Ceea ce am fi vrut să vedem, chiar și sub forma vreunei povești de dragoste, este o interpretare mai subiectivă și mai originală a temei. Rigoarea reconstituirii istorice, ca și faptul că marginalizează total femeile (ca și alte filme de război, femeile apar undeva la margine și singurul lor rol este să își aștepte și să susțină bărbați), face din Midway o pagina de istorie bine reconstituită și cam atât. Nu găsim personaje instabile sau care să evolueze sau viață interioară, ori regrete. Eroii sunt statuari și cam atât.
Dacă reconstituirea istorică a fost singura miză a lui Midway, filmul este o reușită deplină. Ne-ar fi plăcut, însă, să vedem totuși că eroii din cărțile de istorie, fie ei și americani, au o latură umană, cu slăbiciuni, cu bucurii și cu o poveste de spus.
Ceea ce reușește filmul este veridicitatea reprezentării: protagoniștii, de la piloții avioanelor americane de atac, cei care au schimbat soarta războiului din Pacific, la figura amiralului Nimitz – experimentatul lider al Marinei, la analiștii serviciilor de informații Layton și Rochefort – cei care au interpretat corect interceptările comunicațiilor inamice, toți sunt personaje reale construite cu maximă acuratețe. Fanii avioanelor de epocă, cu siguranță, vor descoperi cu plăcere reconstrucția arsenalului militar ale epocii, și a celui american și a celui japonez.
Ceea ce am fi vrut să vedem, chiar și sub forma vreunei povești de dragoste, este o interpretare mai subiectivă și mai originală a temei. Rigoarea reconstituirii istorice, ca și faptul că marginalizează total femeile (ca și alte filme de război, femeile apar undeva la margine și singurul lor rol este să își aștepte și să susțină bărbați), face din Midway o pagina de istorie bine reconstituită și cam atât. Nu găsim personaje instabile sau care să evolueze sau viață interioară, ori regrete. Eroii sunt statuari și cam atât.
Dacă reconstituirea istorică a fost singura miză a lui Midway, filmul este o reușită deplină. Ne-ar fi plăcut, însă, să vedem totuși că eroii din cărțile de istorie, fie ei și americani, au o latură umană, cu slăbiciuni, cu bucurii și cu o poveste de spus.
