Părerea criticului
Iura Luncaşu şi-a făcut mâna cu unele dintre cele mai celebre telenovele MediaPro, iar asta se vede şi în premiera Minte-mă frumos în Centrul vechi: o poveste de dragoste în calea căreia destinul pune obstacole evidente, presară gangsteri, adicţii şi probleme financiare. Poate că nu este un film MediaPro, dar Minte-mă frumos 2 are exact ingredientele din titluri precum Ho ho ho, Poker, Naşa, Mamaia şi celelalte. Dacă ai ieşit mulţumit de la aceste filme, o să-ţi placă şi premiera de vineri.
Povestea are în centrul atenţiei cinci actori care pun în scenă Jocul dragostei şi al întâmplării de Marivaux. Producţia este dificilă, pentru că Doru (Pavel Ulici) vrea să se despartă de Dora (Nicoleta Hâncu, foto), iar relaţia lor cu probleme afectează lucrul, ca şi antipatia dintre Dora şi Lucy (Aida Economu), care l-ar vrea pentru ea pe Doru. Iar Alecu (Sorin Miron)... dar nici nu mai contează ce vrea Alecu (şi el vrea multe), pentru că ai înţeles deja: avem parte de o telenovelă cu personaje interschimbabile ambalată într-un lungmetraj cu vagi nuanţe de sitcom.
Filmului nu îi lipsesc momentele bune (ginecologul Bebiţă face un omagiu cinematografic inubliabil), dar este în acelaşi timp jucat gros, iar relaţiile dintre personaje sunt mai mult decât artificiale. Iura Luncaşu şi Adrian Lustig îl reciclează din primul film pe hackerul Toni (Marius Damian), a cărui interpretare simpatică este complet năruită de consoarta Oana (Antoaneta Zaharia), cel mai strident personaj văzut de extrem de multă vreme la cinema. George Piştereanu îl interpretează pe interlopul Marcel, iar Viorel Lis apare în propriu-i rol, doar aşa, ca să avem chiar de toate.
Ce reuşeşte Minte-mă frumos în Centrul vechi este să sublinieze cât de mult are de recuperat filmul românesc de public, acest gen cultivat arar şi de cine nu trebuie. După abisalul Poker, o gaură neagră a inspiraţiei realizată cu bani de la Centrul Naţional al Cinematografiei, într-o lume ideală Adrian Lustig ar fi renunţat complet la scenaristică, dar iată că insistă să ne amuze cu acest sequel. Va veni publicul să vadă Minte-mă frumos 2? Vom vedea în următoarele săptămâni. Ar trebui publicul să vină? Răspunsul este mai degrabă nu, pentru că acest stil de făcut cinema, cu miză minimă şi gust îndoielnic, este greu de încurajat.
Dezavantajaţi de scenariu şi regie, actorii fac slalom între strident şi credibil. Ulici are momente convingătoare în rolul derutatului Doru, care se sacrifică pentru viitorul Dorei, dar nu ezită să facă sex pentru o brăţară. Hâncu este expresivă, dar depăşită de artificialul personajului ei. Alexandru Unguru dispune de suficient aplomb ca să-l interpreteze pe regizorul Freddie, care se preface a fi gay chiar şi când nu-l vede nimeni. Din cauza modului cum e scos ca un iepuraş din pălărie, Emilian Oprea oferă momente de comic involuntar. Coca Bloos clipeşte des în rolul lui Asaftei, o cronicăreasă strecurată inelegant în scenariu probabil ca mesaj pentru viitoarele cronici neîncurajatoare ale filmului. Luncaşu îi va strânge pe toţi simultan pe ecran, arătând încă o dată că preferă cantitatea.
Povestea are în centrul atenţiei cinci actori care pun în scenă Jocul dragostei şi al întâmplării de Marivaux. Producţia este dificilă, pentru că Doru (Pavel Ulici) vrea să se despartă de Dora (Nicoleta Hâncu, foto), iar relaţia lor cu probleme afectează lucrul, ca şi antipatia dintre Dora şi Lucy (Aida Economu), care l-ar vrea pentru ea pe Doru. Iar Alecu (Sorin Miron)... dar nici nu mai contează ce vrea Alecu (şi el vrea multe), pentru că ai înţeles deja: avem parte de o telenovelă cu personaje interschimbabile ambalată într-un lungmetraj cu vagi nuanţe de sitcom.
Filmului nu îi lipsesc momentele bune (ginecologul Bebiţă face un omagiu cinematografic inubliabil), dar este în acelaşi timp jucat gros, iar relaţiile dintre personaje sunt mai mult decât artificiale. Iura Luncaşu şi Adrian Lustig îl reciclează din primul film pe hackerul Toni (Marius Damian), a cărui interpretare simpatică este complet năruită de consoarta Oana (Antoaneta Zaharia), cel mai strident personaj văzut de extrem de multă vreme la cinema. George Piştereanu îl interpretează pe interlopul Marcel, iar Viorel Lis apare în propriu-i rol, doar aşa, ca să avem chiar de toate.
Ce reuşeşte Minte-mă frumos în Centrul vechi este să sublinieze cât de mult are de recuperat filmul românesc de public, acest gen cultivat arar şi de cine nu trebuie. După abisalul Poker, o gaură neagră a inspiraţiei realizată cu bani de la Centrul Naţional al Cinematografiei, într-o lume ideală Adrian Lustig ar fi renunţat complet la scenaristică, dar iată că insistă să ne amuze cu acest sequel. Va veni publicul să vadă Minte-mă frumos 2? Vom vedea în următoarele săptămâni. Ar trebui publicul să vină? Răspunsul este mai degrabă nu, pentru că acest stil de făcut cinema, cu miză minimă şi gust îndoielnic, este greu de încurajat.
Dezavantajaţi de scenariu şi regie, actorii fac slalom între strident şi credibil. Ulici are momente convingătoare în rolul derutatului Doru, care se sacrifică pentru viitorul Dorei, dar nu ezită să facă sex pentru o brăţară. Hâncu este expresivă, dar depăşită de artificialul personajului ei. Alexandru Unguru dispune de suficient aplomb ca să-l interpreteze pe regizorul Freddie, care se preface a fi gay chiar şi când nu-l vede nimeni. Din cauza modului cum e scos ca un iepuraş din pălărie, Emilian Oprea oferă momente de comic involuntar. Coca Bloos clipeşte des în rolul lui Asaftei, o cronicăreasă strecurată inelegant în scenariu probabil ca mesaj pentru viitoarele cronici neîncurajatoare ale filmului. Luncaşu îi va strânge pe toţi simultan pe ecran, arătând încă o dată că preferă cantitatea.
