Un film nemuritor, poate si peste un secol de acum inainte va crea aceleasi emotii si sentimente. Nu trebuie ratat!
ciprian34
pe 26 Decembrie 2013 23:06
În “Miracolul de pe Strada 34″, personajul principal este chiar Moş Crăciun (Edmund Gwenn), ajuns la vârsta şi momentul în care nici el nu mai crede că lumea are nevoie cu adevărat de ajutorul său. Angajat chiar pe post de Moş Crăciun la un supermarket american de după cel de-al doilea război mondial, îşi răspândeşte în jur căldura şi bunăvoinţa pentru a intra în inimile copiilor, dar aducând datorită sincertăţii sale şi multe beneficii companiei care a avut inspiraţia să îl pună… în propriile haine.Edmund Gwenn, Natalie Wood, and Maureen O'Hara in a scene from MIRACLE ON 34TH STREET, 1947.
Doris (Maureen O’Hara) şi-a educat fiica, Susan (o foarte tânără Natalie Wood) să nu creadă în miracole şi, mai mult, nici în Moş Crăciun. Astfel, când Fred, un fel de bonă şi aspirant la mama sa, o duce pe Susan să îi spună dorinţele de Crăciun Moşului (o reclamă mascată a americanilor pentru magazinul-gazdă a Moşului, nici acum nepreluată de români), aceasta nu crede adevărata natură a acestuia şi, într-un târziu, îi cere imposibilul: o casă adevărată pentru ea şi mama sa, unde să îşi reînceapă viaţa. Sarcină grea pentru oricine, dar nu şi pentru miracolele lui Moş Crăciun. Dacă adulţii au mereu o problemă în a recunoaşte miracolul Moşului, de data aceasta e nevoie şi de necredinţa unui copil pentru ca miracolul Crăciunului să se dezvăluie în adevărata lui splendoare şi să uimească lumea, care încearcă inclusiv argumentele ştiinţifice sau psihologice pentru a contracara bunătatea şi caritatea unui Om. Numai că Moşul şi ceea ce îl înconjoară este reprezentat nu doar de o fiinţă şi de cadourile acestuia, ci din lucrurile mici, bunătatea, acţiunile şi gândurile bune ale tuturor.Iar de Crăciun trebuie să învăţăm o singură lecţie: să facem fapte bune tot anul, nu numai de Crăciun!
alex_il_fenomeno
pe 19 Iulie 2013 02:41
Poate cea mai buna adaptare a emotionantei povesti, cu cele mai bune staruri ale vremii, in frunte cu Maureen O'Hara, John Payne, Edmund Gwenn sau Natalie Wood, una care te pune pe ganduri din mai multe puncte de vedere, inclusiv din cele abordate si de realizatori, acestia aducandu-ne o poveste atat de frumoasa de familie, o lupta pentru dreptate, prezentand in paralel si lumea meschina si rea care distruge ceea ce crede ca nu poate stapani si nu intelege... De vazut impreuna cu familia, nu are cum sa te lase indiferent.
DeadSea07
pe 06 Iulie 2013 21:36
Parerea Mea Despre Acest Film O Gasiti Pe Contul Meu (Vechi) KaRgo
Iulidesprefilme
pe 08 Aprilie 2013 20:32
Povestea are strălucirea montărilor de odinioară, un farmec aparte, un stil inconfundabil...
cosmin_kedii
pe 02 Aprilie 2013 15:19
Miracle on 34th Street" este unul dintre cele mai bune lucrări cunoscute despre Crăciun , Istoria este plină de sentimente bune
KarGo
pe 10 Septembrie 2012 16:41
Un clasic al filmelor de Craciun care te introduce intr-un mod foarte placut in spiritul acestei sarbatori si cel putin pentru 96 minute trebuie sa crezi in Mos Craciun. Un scenariu bun si inteligent care atinge si alte probleme importante cum ar fi modul in care trebuie crescut un copil, lacomia comerciantilor care incearca sa profite la maxim de aceasta perioada a anului si jocul de interese care sta la baza unor decizii de mare interes public. Edmund Gwenn face un rol excelent pentru care a primit si Oscarul iar Natalie Wood arata ca are talent si o va demonstra mai tarziu cu presatii foarte bune in filme ca Splendor in the Grass si West Side Story. Il recomand cu caldura tuturor.
deadlord
pe 27 August 2012 20:17
Cred ca este cel mai bun film pentru sarbatori. Merita vazut de toata lumea.
Sergiu.Lobont
pe 24 Decembrie 2011 16:15
Iată-mă la 22 de ani urmărind un film cu şi despre Moş Crăciun şi nu mă simt absolut deloc mult prea matur. Ne aflăm în ajunul Crăciunului, prin urmare era normal să îmi adaptez pe cât posibil pasiunile la febra sărbătorilor ce urmează. Trebuia să nimeresc filmul potrivit care să corespundă atât spiritului Crăciunului cât şi exigenţelor mele în materie de calitate iar să ştii cum să extragi acel film din tot amalgamul de filme ce acoperă sărbătoarea nu e lucru lesne.
Eu îmi pun reputaţia la bătaie pentru două filme iar dacă se va găsi vreo persoană care să nu fie mulţumită de vreunul din ele vă promit că acesta este ultimul pe care l-am urmărit vreodată. Unul din filmele care să surprindă spiritul Crăciunului cum nu se poate mai bine este „It’s a Wonderful Life” iar cel de-al doilea este filmul pe care tocmai l-am urmărit. Ambele filme apar atât în variantă alb-negru cât şi în variantă colorizată iar dacă nu sunteţi nostalgici ale cinematografiei de mult apuse vă recomand cea de-a doua variantă, de altfel mult mai digerabilă ori nu toţi asociază tehnologia alb-negru cu prime pagini de istorie cinematografică. Pentru anii 40’, ani în care „Miracle on 34th Street” şi-a găsit apariţia, colorizarea oferită de cei de la Technicolor reprezenta exact acelaşi stadiu de evoluţie pe care îl reprezintă fenomenul 3D pentru noi cu diferenţa că pe atunci culorile erau animate obligatoriu şi de un scenariu… acum nu mai e nevoie de scenariu atâta timp cât avem ditamai ochelarii 3D în vârful nasului.
Revenind la film… ştiaţi că Moş Crăciun avea un nume ce figura în acte şi îl chema de fapt Kris Kringle? Dacă nu, ar trebui să vă simţiţi ruşinaţi că nici măcar nu ştiaţi numele celui de la care aşteptaţi cadouri în data de 24 a fiecărei luni de decembrie. Staţi liniştiţi, am trăit şi eu degeaba vreo 22 de ani din viaţa şi există şanse foarte mari ca acesta să fie motivul pentru care primeam cărţi de fiecare dată când eu îmi doream tot arsenalul armatelor afgane. Au fost vremuri frumoase iar Moş Crăciun trebuie să fie un pilon de bază în copilăria fiecăruia dintre noi şi cei ce vor veni după. Lăsaţi-vă copiii să creadă în Moş Crăciun şi recunoaşteţi-i inexistenţa decât în două cazuri: fie că şi-au dat seama copiii cum că dacă elimină barba Moşului din ecuaţie, restul aduce parcă prea bine cu vecinul lor; fie că acei copii au ajuns la vârsta de 15 ani, moment în care ar cam trebui să ştie că Moşul ar trebui să intre în opt hornuri pe secundă ca să acopere toţi copiii din lume ceea ce ar cam contrazice tot ce ne învăţa Einstein.
Fanteziile dezvoltă imaginaţia copiilor şi le oferă ceea ce se numeşte „copilărie”. Fraze de gen „să zicem că eu eram Spiderman” sunt cât se poate de sănătoase. Nu trebuie să fie realişti, nu trebuie să se gândească la ziua de mâine, asta e datoria părinţilor, plus că le va veni şi lor vremea să fie părinţi… lăsaţi-i să viseze. Lăsaţi-i să viseze dar aveţi grijă să le explicaţi că visele se pot îndeplini doar prin multă muncă. Am visat la vremea mea… visez şi acum doar că visele prezente au trecut pe sub bătătorul maturităţii şi s-ar putea să fi suferit mici modificări şi dacă va fi ca acestea să nu se îndeplinească… am trăit încercând să îndeplinesc nişte vise, ce poate fi mai reconfortant?
Revenind din nou la film. „Miracle on 34th Street” spune o poveste ceva mai cotidiană a lui Moş Crăciun. Locul renilor şi al spiriduşilor a fost luat de avocaţi, judecători şi psihologi care încearcă să dezbată recunoaşterea oficială a existenţei lui Moş Crăciun. Oricât ar suna de fantezist, filmul nu este nici măcar o secundă prostesc. Oricât ar suna de oficial scenariul, fiecare personaj pare atât de simpatic şi este atât de bine conturat. Îşi au cu toţii rolul bine definit în film iar spiritul Crăciunului este la fel de prezent precum a fost şi în „It’s a Wonderful Life” cu toate că acolo nici măcar nu avem parte de prezenţa lui Moş Crăciun.
Pentru mine spiritul Crăciunui se declanşează doar dacă văd unul din cele două filme cărora le-aş mai adăuga şi „Home Alone” I sau II („Singur Acasă”). Pe de o parte avem bradul împodobit, prăjiturile şi tot tacâmul, pe de altă parte avem nevoie de un film. Acord notă enormă filmului fără să fac nici cel mai mic compromis. Nu am făcut-o niciodată, întocmai de aceea oamenii continuă să îmi ceară recomandări. Acum precizez următoarele: „Miracle on 34th Street” este perfect pentru ceea ce înseamnă spiritul Crăciunului dar nu e doar atât… „Miracle on 34th Street” rămâne un film incredibil de bun. Ridic pălăria în faţa filmului fie ea şi una ipotetică şi vouă vă urez un Crăciun cât mai fericit… dar ca să fiţi sigur de asta … „Miracle on 34th Street” (cel din 1947)… sau „It’s a Wonderful Life”… sau „Home Alone”.
mihaelatb
pe 10 Octombrie 2010 16:31
Unul din filmele cele mai frumoase pentru si despre Craciun .Celebra este scena cu bancnota :DACA CREZI IN DUMNEZEU FARA CA SA-L VEZI, DE CE NU AI CREDE SI IN MOS CRACIUN?
neaion
pe 20 Decembrie 2009 12:02
Un film clasic, din 1947, este una dintre cele mai populare pelicule de Craciun. De aceasta data, cei de la celebrul magazin Macy’s au nevoie de un nou Mos Craciun, iar in final este angajat un barbat in varsta, pe nume Kris Kringle, care isi intra atat de bine in rol incat sustine ca este adevaratul Mos Craciun. Cum nimeni nu il crede, ajunge chiar sa fie internat in spital, fiind considerat nebun. Dar este Kris Kringle adevaratul Mos Craciun ? Cel putin asa crede un tanar, ce inca mai crede in Mos si vrea sa dovedeasca tuturor ca batranul Kringle este Mosul incarcat de daruri.
Filmul are in distributie pe Edmund Gwenn ,care este minunat in rolul lui Kris Kringle .EL pare ca raspandeste fericire si bucurie pe parcursul intregului film lucru la care te-ai astepta cu adevarat la un Mos Craciun real.Natalie Wood interpreteaza pe Susan Walker,o copila careia mama sa ii spune ca Mos Craciun nu exista,desi ea nu vrea sa o creada.Natalie Wood avea doar 8 ani cand a jucat in "Miracle on 34th street" dar emotia pe care ea a pus-o in rolul interpretat de ea e asa mare , incat te face sa te intrebi daca ea era numai un copil.Pe Natalie Wood o intanlim mai tarziu in 1955 alaturi de legendarul James Dean in "Rebel Without a cause" ,stralucind in rolul lui Judy.
Acest film a castigat Oscarurile pentru "Cel mai bun Actor in rol secundar" (Edmund Gwenn) ,Best Writing, Original Story (Valentine Davies), Screenplay. A fost deasemnea nominalizat pentru "Cel mai bun film".
Doris (Maureen O’Hara) şi-a educat fiica, Susan (o foarte tânără Natalie Wood) să nu creadă în miracole şi, mai mult, nici în Moş Crăciun. Astfel, când Fred, un fel de bonă şi aspirant la mama sa, o duce pe Susan să îi spună dorinţele de Crăciun Moşului (o reclamă mascată a americanilor pentru magazinul-gazdă a Moşului, nici acum nepreluată de români), aceasta nu crede adevărata natură a acestuia şi, într-un târziu, îi cere imposibilul: o casă adevărată pentru ea şi mama sa, unde să îşi reînceapă viaţa. Sarcină grea pentru oricine, dar nu şi pentru miracolele lui Moş Crăciun. Dacă adulţii au mereu o problemă în a recunoaşte miracolul Moşului, de data aceasta e nevoie şi de necredinţa unui copil pentru ca miracolul Crăciunului să se dezvăluie în adevărata lui splendoare şi să uimească lumea, care încearcă inclusiv argumentele ştiinţifice sau psihologice pentru a contracara bunătatea şi caritatea unui Om. Numai că Moşul şi ceea ce îl înconjoară este reprezentat nu doar de o fiinţă şi de cadourile acestuia, ci din lucrurile mici, bunătatea, acţiunile şi gândurile bune ale tuturor.Iar de Crăciun trebuie să învăţăm o singură lecţie: să facem fapte bune tot anul, nu numai de Crăciun!
Eu îmi pun reputaţia la bătaie pentru două filme iar dacă se va găsi vreo persoană care să nu fie mulţumită de vreunul din ele vă promit că acesta este ultimul pe care l-am urmărit vreodată. Unul din filmele care să surprindă spiritul Crăciunului cum nu se poate mai bine este „It’s a Wonderful Life” iar cel de-al doilea este filmul pe care tocmai l-am urmărit. Ambele filme apar atât în variantă alb-negru cât şi în variantă colorizată iar dacă nu sunteţi nostalgici ale cinematografiei de mult apuse vă recomand cea de-a doua variantă, de altfel mult mai digerabilă ori nu toţi asociază tehnologia alb-negru cu prime pagini de istorie cinematografică. Pentru anii 40’, ani în care „Miracle on 34th Street” şi-a găsit apariţia, colorizarea oferită de cei de la Technicolor reprezenta exact acelaşi stadiu de evoluţie pe care îl reprezintă fenomenul 3D pentru noi cu diferenţa că pe atunci culorile erau animate obligatoriu şi de un scenariu… acum nu mai e nevoie de scenariu atâta timp cât avem ditamai ochelarii 3D în vârful nasului.
Revenind la film… ştiaţi că Moş Crăciun avea un nume ce figura în acte şi îl chema de fapt Kris Kringle? Dacă nu, ar trebui să vă simţiţi ruşinaţi că nici măcar nu ştiaţi numele celui de la care aşteptaţi cadouri în data de 24 a fiecărei luni de decembrie. Staţi liniştiţi, am trăit şi eu degeaba vreo 22 de ani din viaţa şi există şanse foarte mari ca acesta să fie motivul pentru care primeam cărţi de fiecare dată când eu îmi doream tot arsenalul armatelor afgane. Au fost vremuri frumoase iar Moş Crăciun trebuie să fie un pilon de bază în copilăria fiecăruia dintre noi şi cei ce vor veni după. Lăsaţi-vă copiii să creadă în Moş Crăciun şi recunoaşteţi-i inexistenţa decât în două cazuri: fie că şi-au dat seama copiii cum că dacă elimină barba Moşului din ecuaţie, restul aduce parcă prea bine cu vecinul lor; fie că acei copii au ajuns la vârsta de 15 ani, moment în care ar cam trebui să ştie că Moşul ar trebui să intre în opt hornuri pe secundă ca să acopere toţi copiii din lume ceea ce ar cam contrazice tot ce ne învăţa Einstein.
Fanteziile dezvoltă imaginaţia copiilor şi le oferă ceea ce se numeşte „copilărie”. Fraze de gen „să zicem că eu eram Spiderman” sunt cât se poate de sănătoase. Nu trebuie să fie realişti, nu trebuie să se gândească la ziua de mâine, asta e datoria părinţilor, plus că le va veni şi lor vremea să fie părinţi… lăsaţi-i să viseze. Lăsaţi-i să viseze dar aveţi grijă să le explicaţi că visele se pot îndeplini doar prin multă muncă. Am visat la vremea mea… visez şi acum doar că visele prezente au trecut pe sub bătătorul maturităţii şi s-ar putea să fi suferit mici modificări şi dacă va fi ca acestea să nu se îndeplinească… am trăit încercând să îndeplinesc nişte vise, ce poate fi mai reconfortant?
Revenind din nou la film. „Miracle on 34th Street” spune o poveste ceva mai cotidiană a lui Moş Crăciun. Locul renilor şi al spiriduşilor a fost luat de avocaţi, judecători şi psihologi care încearcă să dezbată recunoaşterea oficială a existenţei lui Moş Crăciun. Oricât ar suna de fantezist, filmul nu este nici măcar o secundă prostesc. Oricât ar suna de oficial scenariul, fiecare personaj pare atât de simpatic şi este atât de bine conturat. Îşi au cu toţii rolul bine definit în film iar spiritul Crăciunului este la fel de prezent precum a fost şi în „It’s a Wonderful Life” cu toate că acolo nici măcar nu avem parte de prezenţa lui Moş Crăciun.
Pentru mine spiritul Crăciunui se declanşează doar dacă văd unul din cele două filme cărora le-aş mai adăuga şi „Home Alone” I sau II („Singur Acasă”). Pe de o parte avem bradul împodobit, prăjiturile şi tot tacâmul, pe de altă parte avem nevoie de un film. Acord notă enormă filmului fără să fac nici cel mai mic compromis. Nu am făcut-o niciodată, întocmai de aceea oamenii continuă să îmi ceară recomandări. Acum precizez următoarele: „Miracle on 34th Street” este perfect pentru ceea ce înseamnă spiritul Crăciunului dar nu e doar atât… „Miracle on 34th Street” rămâne un film incredibil de bun. Ridic pălăria în faţa filmului fie ea şi una ipotetică şi vouă vă urez un Crăciun cât mai fericit… dar ca să fiţi sigur de asta … „Miracle on 34th Street” (cel din 1947)… sau „It’s a Wonderful Life”… sau „Home Alone”.
Filmul are in distributie pe Edmund Gwenn ,care este minunat in rolul lui Kris Kringle .EL pare ca raspandeste fericire si bucurie pe parcursul intregului film lucru la care te-ai astepta cu adevarat la un Mos Craciun real.Natalie Wood interpreteaza pe Susan Walker,o copila careia mama sa ii spune ca Mos Craciun nu exista,desi ea nu vrea sa o creada.Natalie Wood avea doar 8 ani cand a jucat in "Miracle on 34th street" dar emotia pe care ea a pus-o in rolul interpretat de ea e asa mare , incat te face sa te intrebi daca ea era numai un copil.Pe Natalie Wood o intanlim mai tarziu in 1955 alaturi de legendarul James Dean in "Rebel Without a cause" ,stralucind in rolul lui Judy.
Acest film a castigat Oscarurile pentru "Cel mai bun Actor in rol secundar" (Edmund Gwenn) ,Best Writing, Original Story (Valentine Davies), Screenplay. A fost deasemnea nominalizat pentru "Cel mai bun film".