Intre "Ladri di biciclette" si "Umberto D.", doua dintre filmele clasice ale neorealismului italian, De Sica a facut si filmul asta mai putin discutat si amintit si atipic lui, dar extrem de interesant datorita mixului de elemente fantastice, comice si romantice adaugate. Mie mi-a dat o stare extrem de placuta.
robert_manolescu
pe 01 Decembrie 2018 12:06
un super film, obligatoriu de vazut!!! unul din cele mai bune filme ever!
kakapo
pe 02 Noiembrie 2014 10:14
...Vittorio De Sica reuseste cu acest film sa ne uimeasca, alegandu-si, nu intamplator, drept scena, o mahala din Milan, la putin timp dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial...un film suprarealist, o parabola, in care cele mai ascunse dorinte, cele mai profunde sentimente si trairi omenesti, ne sunt prezentate uneori prin simple gesturi, exprimate si exteriorizate de "saracii", "rau famatii" societatii...o lupta intre bine si rau, intre bogati si saraci...si peste toate, un simbol al puritatii, inocentei, copilariei, un porumbel, pe care regizorul l-a ales drept mesager al sentimentelor celor saraci, in contrapondere cu bogatasul Mobbi, cel care incearca sa infranga dorinta oamenilor de a se elibera de saracie...
aayana
pe 07 Februarie 2014 01:35
O bătrână găsește un bebeluș. Hotărăște să-l păstreze, cu zâmbetul pe buze. Cine este micul străin, numit mai târziu Totò? El va continua ciclul Vieții, luându-și, la scurt timp, la revedere de la cea care i-a fost mamă. Îi rămâne moștenire o parte din înțelepciunea femeii și o tablă a înmulțirii, știută pe verificate. Deși orfelinatul îi oferă un acoperiș deasupra capului, un alt segment al vieții îl așteaptă la împlinirea celor optsprezece ani: strada, lungă și lată, cu ale ei experiențe dure. De fapt, cine reușește să treacă peste greutăți, dă bună ziua referindu-se strict la calitatea zilei respective. Dar cine se mai gândește la asta atunci când salută? Multe dintre urări, sunt spuse dintr-un automatism ce-și pierde trăirea.
Totò va găsi un nou adăpost, care se dezmembrează la prima suflare a vântului. Asta nu-l descurajează deloc. Va construi case și-și va face mulți prieteni, animînd stările lor de spririt, dăruind dintr-o bucurie ce pare un izvor nesecat. Este magistrală scena în care apare soarele iar oamenii, ca niște vrăbii zgribulite, încearcă să se încălzească sub raza lui mare, o aripă protectoare. Soarele este primul bun comun, împărțit frățește. Treptat-treptat se vor împărți bilete pentru a vedea apusul de soare (moment la fel de scurt scurt ca un wooaw), se va oferi ca premiu un pui fript (în timp ce unul mănâncă, ceilalți salivează și aplaudă când rămân numai oasele în farfurie) și vom vedea cum de la gratis și simplu, omul vrea blănuri și milioane-de-milioane-de-milioane-plus-unu. Când ești sărac, nu poți compara viața pe care o ai cu cea pe care o visezi. Te bucuri strict de prezent și de ceea ce-ți oferă clipa.
Ce i-ar trebui, totuși, unui om ca să fie fericit 100%? Aș zice că pe dezvoltare acestui miracol capătă greutate filmul de față. Vorbește (fără a părea moralizator) despre umanitate, puritate și ceea ce ar trebui să fie/facă omul pentru a deveni Om. Un film complex, plin de simboluri, pe alocuri haios, pe alocuri naiv. Cu toate acestea, poate fi proiectat cu succes și-n 2014, în era smartphone/Facebook/mall-uri/ McDonald’s, etc. Anumite bucurii pot fi de moment, altele fără sfârșit. Rămâne doar să le descoperi.
cosmin_kedii
pe 08 Aprilie 2013 19:37
Miracle din Milano este o satiră socială sub formă de fabulă. Acesta arată un tânăr la fel de generos ca și naiv, ,, o comunitate săracă,,, în care el devine treptat îngerul păzitor și salvator
mtraianc
pe 07 Aprilie 2013 18:33
oameni saraci si necajiti vor fi fericiti doar in ceruri .............si de prostie sa nu mai vorbim
cosmin742000
pe 15 Aprilie 2012 09:34
O alegorie extraordinara , un film magnific , am ramas fara cuvinte.L-am vazut in ziua de Paste .Stau si ma intreb , de unde au resurse oamenii superstitiosi pentru ca oameni credinciosi NU EXISTA sa bata zeci de cruci , ca sa " ii ajute" Dumnezeu.Pe cine a ajutat vreodata Dumnezeu? Asta presupund prin absurd ca ar exista vreun Dumnezeu., care ar mai fi si bun (ha ha ha ha) Pe mine filmul asta m-a ajutat foarte mult.
Bibi_TM
pe 30 Ianuarie 2011 10:35
O reusita parabola !
Situatia de la periferia Milano din anii '50 nu se deosebeste prea mult cu situatia de-acum. Doar ca s-a facut rocada intre saracimea italiana si tiganimea romaneasca.
Totò va găsi un nou adăpost, care se dezmembrează la prima suflare a vântului. Asta nu-l descurajează deloc. Va construi case și-și va face mulți prieteni, animînd stările lor de spririt, dăruind dintr-o bucurie ce pare un izvor nesecat. Este magistrală scena în care apare soarele iar oamenii, ca niște vrăbii zgribulite, încearcă să se încălzească sub raza lui mare, o aripă protectoare. Soarele este primul bun comun, împărțit frățește. Treptat-treptat se vor împărți bilete pentru a vedea apusul de soare (moment la fel de scurt scurt ca un wooaw), se va oferi ca premiu un pui fript (în timp ce unul mănâncă, ceilalți salivează și aplaudă când rămân numai oasele în farfurie) și vom vedea cum de la gratis și simplu, omul vrea blănuri și milioane-de-milioane-de-milioane-plus-unu. Când ești sărac, nu poți compara viața pe care o ai cu cea pe care o visezi. Te bucuri strict de prezent și de ceea ce-ți oferă clipa.
Ce i-ar trebui, totuși, unui om ca să fie fericit 100%? Aș zice că pe dezvoltare acestui miracol capătă greutate filmul de față. Vorbește (fără a părea moralizator) despre umanitate, puritate și ceea ce ar trebui să fie/facă omul pentru a deveni Om. Un film complex, plin de simboluri, pe alocuri haios, pe alocuri naiv. Cu toate acestea, poate fi proiectat cu succes și-n 2014, în era smartphone/Facebook/mall-uri/ McDonald’s, etc. Anumite bucurii pot fi de moment, altele fără sfârșit. Rămâne doar să le descoperi.
Situatia de la periferia Milano din anii '50 nu se deosebeste prea mult cu situatia de-acum. Doar ca s-a facut rocada intre saracimea italiana si tiganimea romaneasca.