Pus cu mainile la spate, imobilizat si incatusat. Asta e postura in care te aseaza o discutie despre filmul lui Paul Schrader, Mishima: A Life in Four Chapters (1985), exceptand, bineinteles cazul in care nu esti vreun critic literar antrenat. In acest caz, detii arme egale cu care sa poti mitralia scrierile celui mai influent scriitor nipon al ultimei jumatati de veac; sa descalcecsti numeroasele alegorii plamadite majoritatea din evenimente reale sau din convingeri existentiale. Construita dupa modelul unui biopic, atipica productie propusa in discutie, ecranizeaza nu mai putin de 3 astfel de opere literare scrise de Yukio Mishima.
In introducerea fiecarui capitol-carte, avem un preludiu cu evenimente autentice din viata autorului, desi daca privesti mai atent nu ai cum sa nu realizezi ca toate cele 3 lucrari cuprinse in dezvoltarea scenariului sunt in mare masura auto-biografice si auto-analize. Poate ultimul titlu sa para ca face exceptie de la regula, el semanand mai mult cu o prorocire a ceea ce se va intampla, insa si acolo personajul principal al nuvelei Runaway Horses, Isao Iinuma, este o plasmuire rezultata din solidificarea convingerilor scriitorului nipon. O reprezentare literara a unor idei ce curand vor deveni decizii existentiale prin care Mishima isi va scrie asumat, ultimul capitol al vietii sale si totodata testamentul lasat unei Japonii monarhice.
Sa te documentezi asupra a cine a fost Yukio nu e chiar simplu intrucat lucrarile oficiale incep cu sintagma: : "asa cum ni se relateaza de catre regim", ceea ce iti anuleaza o mare parte din deschiderea si receptivitatea ca ceea ce vei afla e si real. Certe sunt etapele mari ale vietii: copilaria, nuvelele si romanele realizate, lupta pentru revenirea la vechile coduri de morala si etica ale societatii japoneze ori moartea prin sepuku, un ritual ce ar fi trebuit sa ii redea onoarea aclamatului scriitor, stima pe care singur si-o pierduse atunci cand a mintit la comisia de inrolare a armatei cum ca ar fi fost bolnav.
Revenind la capitolele filmului, primele trei cele de inspiratie beletristica, opere pe care inca nu am avut ocazia sa le parcurg decat rezumativ, pot totusi sa sesizez ca ceea ce se foloseseste din scrieri in film este chintesenta a ceea ce s-a tiparit. Sunt acele caracteristici ale povestilor si ale personajelor ce se regasesc si in versiunea reala, in Mishima cel adevarat. Inclusiv actiunea este una cu trimiteri atat in trecutul cat si in viitorul autorului japonez. Ramas dator dramaturgiei, (capitol despre care nu ii facea prea mare placere sa discute intrucat majoritatea pieselor fiind realizate la comanda, pe bani, ii provoaca senzatia ca a devenit "ridicol", un fel de clovn ce urca pe scena in incercarea de a-i determina pe oameni sa planga, reusind in schimb sa ii faca sa rada), regizorul Schrader decide ca prin cele trei ecranizari sa plateasca el datoria in numele scriitorului. Nuvelele sunt asadar dirijate aidoma spectacolelor de teatru, decorul si scena rezumandu-se la recuzita simpla a unui reprezentatii cu public. Este si motivul pentru care filmul este destul de dificil de urmarit, dar rezultatul, unul pur artistic este spectaculos.
Numele celor patru capitole ar trebui sa fie edificatoare asupra viziunii creationale si a manierei in care sensei Yukio isi calcula aproape matematic procesul creational. 1, Frumusetea, este acea latura a unei opere care isi trage seva din puritate, naivitate si neprihanire. Creator de frumos poate sa fie numai acel peltic vigin, singuratic si marginalizat. In viziunea lui Mishima exista o interdependenta clara intre frumos si creatia frumosului. 2, Arta; ea nu inseamna neaparat esteticul. Pentru a realiza arta si a te putea numi artist trebuie mai intai sa induri, sa te doara. Suferinta e imboldul creator de care are nevoie orice artist. Arta suprema insasi se rezuma la sinuciderea ritualica. 3, Actiunea. Un cumul de idei ce iti guverneaza existenta si mai ales opera, in cazul in care te proclami autor de lucrari artistice, trebuie pus si in practica. E singura modalitate prin care iti validezi intrega munca, indiferent de domeniul in care activez. 4, O armonie intre penita si spada, ingredientul care definitiveaza celelalte 3 puncte anterioare. Totul in numele unui crez, o viata inchinata adevarului inefabil singura modalitate ca fiinta sa poata absoarba adevarul si intelepciunea pentru a putea astfel sa pastrezi traditia intacta.
Bisexualismul, masochismul, culturismul practicat, atentia dedicata modelarii corporale, raman piese componente ale alcatuirii portretului celui care a fost Yukio Mishima si ele se inteleg mai bine din opera sa ori din biografia celui care a fost Mishima. De aceea nu merita dezvoltate aici in corpul review-ului unui film atat de special.
Concluzie: Un exercitiu interesant, obositor si consumator de resurse mentale si spirituale. O viata unica si un talent singular. Un film in care Paul Schrader nu ramane indiferent sau neutru. El vrea ca tu, privitorule, sa patrunzi in lumea neorealista a unui patriot militant si sa iti asumi impreuna cu eroul acestei ecranizari, misiunea de a redestepta un popor aflat in pericolul de a-si pierde propria identitate. Nota 8,04 si o speranta ca in aceste momente dificile, in viata fiecarui popor se va ridica cate un astfel de ganditor idealist capabil sa salveze patria prin puterea exemplului personal!
In introducerea fiecarui capitol-carte, avem un preludiu cu evenimente autentice din viata autorului, desi daca privesti mai atent nu ai cum sa nu realizezi ca toate cele 3 lucrari cuprinse in dezvoltarea scenariului sunt in mare masura auto-biografice si auto-analize. Poate ultimul titlu sa para ca face exceptie de la regula, el semanand mai mult cu o prorocire a ceea ce se va intampla, insa si acolo personajul principal al nuvelei Runaway Horses, Isao Iinuma, este o plasmuire rezultata din solidificarea convingerilor scriitorului nipon. O reprezentare literara a unor idei ce curand vor deveni decizii existentiale prin care Mishima isi va scrie asumat, ultimul capitol al vietii sale si totodata testamentul lasat unei Japonii monarhice.
Sa te documentezi asupra a cine a fost Yukio nu e chiar simplu intrucat lucrarile oficiale incep cu sintagma: : "asa cum ni se relateaza de catre regim", ceea ce iti anuleaza o mare parte din deschiderea si receptivitatea ca ceea ce vei afla e si real. Certe sunt etapele mari ale vietii: copilaria, nuvelele si romanele realizate, lupta pentru revenirea la vechile coduri de morala si etica ale societatii japoneze ori moartea prin sepuku, un ritual ce ar fi trebuit sa ii redea onoarea aclamatului scriitor, stima pe care singur si-o pierduse atunci cand a mintit la comisia de inrolare a armatei cum ca ar fi fost bolnav.
Revenind la capitolele filmului, primele trei cele de inspiratie beletristica, opere pe care inca nu am avut ocazia sa le parcurg decat rezumativ, pot totusi sa sesizez ca ceea ce se foloseseste din scrieri in film este chintesenta a ceea ce s-a tiparit. Sunt acele caracteristici ale povestilor si ale personajelor ce se regasesc si in versiunea reala, in Mishima cel adevarat. Inclusiv actiunea este una cu trimiteri atat in trecutul cat si in viitorul autorului japonez. Ramas dator dramaturgiei, (capitol despre care nu ii facea prea mare placere sa discute intrucat majoritatea pieselor fiind realizate la comanda, pe bani, ii provoaca senzatia ca a devenit "ridicol", un fel de clovn ce urca pe scena in incercarea de a-i determina pe oameni sa planga, reusind in schimb sa ii faca sa rada), regizorul Schrader decide ca prin cele trei ecranizari sa plateasca el datoria in numele scriitorului. Nuvelele sunt asadar dirijate aidoma spectacolelor de teatru, decorul si scena rezumandu-se la recuzita simpla a unui reprezentatii cu public. Este si motivul pentru care filmul este destul de dificil de urmarit, dar rezultatul, unul pur artistic este spectaculos.
Numele celor patru capitole ar trebui sa fie edificatoare asupra viziunii creationale si a manierei in care sensei Yukio isi calcula aproape matematic procesul creational. 1, Frumusetea, este acea latura a unei opere care isi trage seva din puritate, naivitate si neprihanire. Creator de frumos poate sa fie numai acel peltic vigin, singuratic si marginalizat. In viziunea lui Mishima exista o interdependenta clara intre frumos si creatia frumosului. 2, Arta; ea nu inseamna neaparat esteticul. Pentru a realiza arta si a te putea numi artist trebuie mai intai sa induri, sa te doara. Suferinta e imboldul creator de care are nevoie orice artist. Arta suprema insasi se rezuma la sinuciderea ritualica. 3, Actiunea. Un cumul de idei ce iti guverneaza existenta si mai ales opera, in cazul in care te proclami autor de lucrari artistice, trebuie pus si in practica. E singura modalitate prin care iti validezi intrega munca, indiferent de domeniul in care activez. 4, O armonie intre penita si spada, ingredientul care definitiveaza celelalte 3 puncte anterioare. Totul in numele unui crez, o viata inchinata adevarului inefabil singura modalitate ca fiinta sa poata absoarba adevarul si intelepciunea pentru a putea astfel sa pastrezi traditia intacta.
Bisexualismul, masochismul, culturismul practicat, atentia dedicata modelarii corporale, raman piese componente ale alcatuirii portretului celui care a fost Yukio Mishima si ele se inteleg mai bine din opera sa ori din biografia celui care a fost Mishima. De aceea nu merita dezvoltate aici in corpul review-ului unui film atat de special.
Concluzie: Un exercitiu interesant, obositor si consumator de resurse mentale si spirituale. O viata unica si un talent singular. Un film in care Paul Schrader nu ramane indiferent sau neutru. El vrea ca tu, privitorule, sa patrunzi in lumea neorealista a unui patriot militant si sa iti asumi impreuna cu eroul acestei ecranizari, misiunea de a redestepta un popor aflat in pericolul de a-si pierde propria identitate. Nota 8,04 si o speranta ca in aceste momente dificile, in viata fiecarui popor se va ridica cate un astfel de ganditor idealist capabil sa salveze patria prin puterea exemplului personal!