Părerea criticului
Rostul unui blockbuster de vară este să-ţi ia ochii cu urmăririle, coregrafia luptelor corp la corp şi efectele speciale explozive, iar cel de-al şaselea film Misiune imposibilă, Declinul, se achită cu brio de toate aceste obligaţii. Deja considerat unul dintre cele mai bune filme de acţiune din toate timpurile, blockbusterul cu Tom Cruise pe afiş poate fi văzut cu începere din acest weekend pe marile ecrane din România. Iată mai jos ce ţi-ar putea plăcea la noua aventură a lui Ethan Hunt.
Evenimentele din Misiune: Imposibilă. Declinul sunt în strânsă legătură cu cele din filmul anterior, Rogue Nation. Prinderea anarhistului Solomon Lane (Sean Harris) are consecinţe neaşteptate: aghiotanţii săi, Apostolii, organizează atacuri teroriste tot mai distrugătoare şi curând pun mâna pe materialele necesare pentru a realiza trei bombe nucleare. Pentru Ethan Hunt (Tom Cruise) şi aliaţii săi, interceptarea şi dezamorsarea acestora devin o misiune cu adevărat imposibilă ce va ţine publicul cu sufletul la gură.
Declinul este atât de înţesat de acţiune, încât este foarte posibil să simţi nevoia să-l revezi. Totul este gândit pentru a include spectatorul în acţiune, pentru ca acesta să simtă adrenalina lui Ethan Hunt, dar şi responsabilitatea destinului a milioane de oameni. Partea a şasea a francizei complică lucrurile aruncând în joc trei forţe aparent de partea binelui, dar nu întrutotul de aceeaşi parte a baricadei. Pe lângă Hunt, a cărui dorinţă de a face bine şi de a dejuca planuri criminale nu ne îndoim, îl avem pe agentul CIA August Walker (un Henry Cavill bărbos, astfel încât să nu mai arate ca Superman), dar şi pe agenta MI6 Isla Faust (la fel de convingătoarea Rebecca Ferguson). Poate că intenţia tuturor este să facă bine, dar ordinele contradictorii şi metodele diferite de acţiune ale organizaţiilor pe care le reprezintă vor genera suspans consistent în noul film şi, nu o dată, răsturnări neaşteptate de situaţii.
Fără a-şi depăşi statutul de blockbuster de vară, Declinul discută şi câteva subiecte de actualitate. Ordinea mondială şi anarhia, genocidul şi echilibrul global, iată doar câteva dintre mizele celor două tabere din film, separate clar în tabăra bună şi cea rea, dar fiecare cu discursuri uşor de recunoscut din programele de ştiri. Asta face ca Declinul să fie o idee mai relevant decât un alt film cu care seamănă atât de bine şi al cărui unic scop este să distreze şi captiveze, Furios şi iute 8. Sunt două titluri care dezarmează dorinţa de relevanţă a criticilor tocmai pentru că oferă entertainment pur şi nu le poţi reproşa nicio clipă că nu sunt mai mult de atât.
Unul din scopurile blockbusterelor de acest tip este să vină cu o secvenţă inedită de acţiune, ceva nemaivăzut atât în istoria francizei, cât şi la succesele de casă concurente. În Declinul, urmărirea a două elicoptere şi extraordinara luptă ca Ethan Hunk, aflat într-unul, să recupereze un dispozitiv bine păzit de un antagonist în celălalt, pare cu adevărat o misiune imposibilă, dar inventivitatea scenariului rezolvă inspirat situaţiile neverosimile şi transformă ultimele 45 de minute ale filmului într-un exemplu aproape perfect de cinema escapist.
Din păcate Declinul suferă din cauza unor scăpări. Deşi scenariul scris de regizorul Christopher McQuarrie nu mai foloseşte o intrigă la fel de complicată ca părţile anterioare, povestea este îngreunată de detalii inutile şi un vag haos în a doua treime. Durata considerabilă, de aproape două ore şi jumătate, nu este întrutotul justificată şi câteva întorsături de situaţie se văd de departe. Dar ritmul susţinut şi alăturarea atentă a secvenţelor spectaculoase cu cele dramatice fac Declinul o idee foarte bună pentru a petrece câteva ore la cinema.
Evenimentele din Misiune: Imposibilă. Declinul sunt în strânsă legătură cu cele din filmul anterior, Rogue Nation. Prinderea anarhistului Solomon Lane (Sean Harris) are consecinţe neaşteptate: aghiotanţii săi, Apostolii, organizează atacuri teroriste tot mai distrugătoare şi curând pun mâna pe materialele necesare pentru a realiza trei bombe nucleare. Pentru Ethan Hunt (Tom Cruise) şi aliaţii săi, interceptarea şi dezamorsarea acestora devin o misiune cu adevărat imposibilă ce va ţine publicul cu sufletul la gură.
Declinul este atât de înţesat de acţiune, încât este foarte posibil să simţi nevoia să-l revezi. Totul este gândit pentru a include spectatorul în acţiune, pentru ca acesta să simtă adrenalina lui Ethan Hunt, dar şi responsabilitatea destinului a milioane de oameni. Partea a şasea a francizei complică lucrurile aruncând în joc trei forţe aparent de partea binelui, dar nu întrutotul de aceeaşi parte a baricadei. Pe lângă Hunt, a cărui dorinţă de a face bine şi de a dejuca planuri criminale nu ne îndoim, îl avem pe agentul CIA August Walker (un Henry Cavill bărbos, astfel încât să nu mai arate ca Superman), dar şi pe agenta MI6 Isla Faust (la fel de convingătoarea Rebecca Ferguson). Poate că intenţia tuturor este să facă bine, dar ordinele contradictorii şi metodele diferite de acţiune ale organizaţiilor pe care le reprezintă vor genera suspans consistent în noul film şi, nu o dată, răsturnări neaşteptate de situaţii.
Fără a-şi depăşi statutul de blockbuster de vară, Declinul discută şi câteva subiecte de actualitate. Ordinea mondială şi anarhia, genocidul şi echilibrul global, iată doar câteva dintre mizele celor două tabere din film, separate clar în tabăra bună şi cea rea, dar fiecare cu discursuri uşor de recunoscut din programele de ştiri. Asta face ca Declinul să fie o idee mai relevant decât un alt film cu care seamănă atât de bine şi al cărui unic scop este să distreze şi captiveze, Furios şi iute 8. Sunt două titluri care dezarmează dorinţa de relevanţă a criticilor tocmai pentru că oferă entertainment pur şi nu le poţi reproşa nicio clipă că nu sunt mai mult de atât.
Unul din scopurile blockbusterelor de acest tip este să vină cu o secvenţă inedită de acţiune, ceva nemaivăzut atât în istoria francizei, cât şi la succesele de casă concurente. În Declinul, urmărirea a două elicoptere şi extraordinara luptă ca Ethan Hunk, aflat într-unul, să recupereze un dispozitiv bine păzit de un antagonist în celălalt, pare cu adevărat o misiune imposibilă, dar inventivitatea scenariului rezolvă inspirat situaţiile neverosimile şi transformă ultimele 45 de minute ale filmului într-un exemplu aproape perfect de cinema escapist.
Din păcate Declinul suferă din cauza unor scăpări. Deşi scenariul scris de regizorul Christopher McQuarrie nu mai foloseşte o intrigă la fel de complicată ca părţile anterioare, povestea este îngreunată de detalii inutile şi un vag haos în a doua treime. Durata considerabilă, de aproape două ore şi jumătate, nu este întrutotul justificată şi câteva întorsături de situaţie se văd de departe. Dar ritmul susţinut şi alăturarea atentă a secvenţelor spectaculoase cu cele dramatice fac Declinul o idee foarte bună pentru a petrece câteva ore la cinema.
