Mistrust (2018)

Jane Seymour in toata splendoarea celor 68 de ani, intr-un film despre forta iubirii, care reuseste sa iasa din tiparul filmelor siropoase de gen, desi pe alocuri neconvingator. Cu toate ca se cunosc de atatia ani, cei doi abia acum au discutii lamuritoare despre divortul lui, despre conceptiile ei de viata si mai ales, abia acum isi descopera sentimentele. Nu zic ca niciodata nu-i prea tarziu, din contra, poate iubirea a existat tot timpul intre ei, dar si-au invocat diverse motive pentru a nu o lasa sa iasa la suprafata, ea se complace in relatii fara viitor - poate tocmai fiindca, inconstient, nu-si imagineaza un viitor cu altul in afara lui, in timp ce el, asteptand-o pe ea sa se hotarasca, isi petrece timpul in compania alteia, evident tot o relatie fara viitor. Si toate astea, in timp ce prietenii cei mai buni - eternul cliseu - comploteaza sa-i aduca impreuna, pentru ca, nu-i asa?, cei doi sunt facuti unul pentru altul. Concluzia e ca, ratiunea spune una, inima spune altceva; indiferent cate ziduri ti-ai ridica in jurul tau ca sa te ascunzi de iubire, cineva tot reuseste sa le darame.