Părerea criticului
Debutanta Catherine Laga'aia strălucește în noul live-action Vaiana, dar nici ea, nici un Dwayne Johnson cu perucă nu justifică existența acestui film
În ultimii 15 ani, Disney a produs peste 20 de remake-uri live-action bazate pe propriile animații, cu rezultate care variază de la succese uriașe precum Lilo & Stitch până la eșecuri usturătoare ca Snow White. Toate acestea reprezentau actualizări ale unor filme clasice apărute cu cel puțin două decenii în urmă, dar animația Moana (sau Vaiana, titlul sub care rulează la noi și în restul Europei) a apărut acum zece ani, iar sequel-ul Vaiana 2 în 2024. Ba chiar un al treilea film animat se află deja în lucru, așa că franciza nu avea nevoie de nicio resuscitare, mai ales nu de un live-action, al cărui buget este estimat de presa americană la aproximativ 250 de milioane de dolari. Dar, cum în Hollywood money is king (banul dictează), dorința de înavuțire bate rațiunea. Iar Disney pare să fi transformat succesul unei animații într-un reflex: dacă originalul a avut încasări mari și o recepție pozitivă, urmează și remake-ul cu actori reali. Programul anilor următori vorbește de la sine, cu Tangled anunțat pentru 2027 și Hercule, The Aristocats și Lilo & Stitch 2 aflate în diverse stadii de pregătire.
Regia acestui film îi aparține lui Thomas Kail, un nume important de pe Broadway, care a câștigat premiul Tony pentru regia fenomenului Hamilton, și care se află aici la primul său lungmetraj de ficțiune. Scenariul e semnat de Jared Bush, co-autorul animației din 2016, alături de Dana Ledoux Miller, co-regizoarea lui Vaiana 2, deci chiar creatorii francizei. Din distribuția originală revin doar Dwayne Johnson, ca semizeul Maui, și Jemaine Clement, vocea crabului uriaș Tamatoa, în timp ce Auli'i Cravalho, actrița care o interpreta inițial pe Vaiana, se află de această dată în spatele camerei, ca producătoare executivă. Povestea a rămas neschimbată: pe insula polineziană Motunui vegetația se ofilește și peștii dispar, o urmare a faptului că Maui a furat cândva inima zeiței Te Fiti. Oceanul o alege pe Vaiana (Catherine Laga'aia), fiica de 16 ani a căpeteniei, să navigheze dincolo de recif și să-l găsească pe semizeu pentru a repara greșeala comisă.
Universul acesta populat de zei și semizei, dar și de monștri marini reprezintă, de altfel, partea cea mai captivantă a filmului. Mitologia polineziană este plină de farmec, asemenea celei grecești, cu Maui pe post de erou arogant care se laudă cu propriile isprăvi. Problema principală, însă, este aceea că lumea filmului se simte aproape constant artificială. Filmările au avut loc parțial în Hawaii, parțial în studiourile din Atlanta, însă diferența e greu de sesizat, pentru că totul e înecat în CGI: apa oceanului arată adesea bizar, iar porcușorul Pua și găina Heihei par luați dintr-o reclamă animată. Fundalurile din spatele bărcii trădează green screen-ul, iar secvența cu strămoșii navigatori, care ar fi trebuit să emoționeze, arată și ea ca o animație scumpă. Desigur, monștrii (Tamatoa și Te Kā) sunt și ei animați 3D, și atunci revine întrebarea: dacă tot se bazează atât de mult pe animație, pentru ce mai era nevoie de o variantă live-action?
În ceea ce privește distribuția, Catherine Laga'aia, aleasă din peste 32.000 de candidate și fiica actorului Jay Laga'aia (căpitanul Typho din prequel-urile Star Wars), impresionează cel mai tare. Ea joacă natural și cântă convingător, iar chimia cu Dwayne Johnson creează cele mai bune scene ale filmului: tensiunea dintre fata încăpățânată și semizeul infatuat funcționează, chiar dacă nu aduce nimic ce n-am mai văzut în original. Johnson, cu peruca aceea hilară pe cap, joacă în stilul său caracteristic, cu sprâncenele ridicate rând pe rând și cu replici autoironice la tot pasul. Numărul său muzical „You're Welcome” este printre cele mai reușite, încorporând picturi murale în stil tradițional polinezian. În rest, cântecele scrise de Lin-Manuel Miranda, Opetaia Foa'i și Mark Mancina (aceeași echipă din original) sunt plăcute, doar că sunt destul de numeroase, ceea ce ar putea să-i scoată din poveste pe cei care nu sunt fani de musical.
Cui i se adresează, totuși, acest remake? Copiilor care descoperă acum povestea pe marele ecran și, poate, fanilor curioși să-și revadă personajele îndrăgite în carne și oase. Pentru restul, Vaiana este un film ușor dezamăgitor: o redare cu actori a unei animații de succes, îngrijită pe alocuri, dar lipsită de un motiv real de a exista, în care până și momentele reușite par doar împrumutate. Iar dacă vă e dor de zei capricioși și de călătorii fascinante pe mare pline de monștri periculoși, mai aveți de așteptat puțin sub o săptămână: pe 17 iulie se lansează The Odyssey al lui Christopher Nolan. Până atunci, oceanul ne cheamă, dar nu foarte convingător.
În ultimii 15 ani, Disney a produs peste 20 de remake-uri live-action bazate pe propriile animații, cu rezultate care variază de la succese uriașe precum Lilo & Stitch până la eșecuri usturătoare ca Snow White. Toate acestea reprezentau actualizări ale unor filme clasice apărute cu cel puțin două decenii în urmă, dar animația Moana (sau Vaiana, titlul sub care rulează la noi și în restul Europei) a apărut acum zece ani, iar sequel-ul Vaiana 2 în 2024. Ba chiar un al treilea film animat se află deja în lucru, așa că franciza nu avea nevoie de nicio resuscitare, mai ales nu de un live-action, al cărui buget este estimat de presa americană la aproximativ 250 de milioane de dolari. Dar, cum în Hollywood money is king (banul dictează), dorința de înavuțire bate rațiunea. Iar Disney pare să fi transformat succesul unei animații într-un reflex: dacă originalul a avut încasări mari și o recepție pozitivă, urmează și remake-ul cu actori reali. Programul anilor următori vorbește de la sine, cu Tangled anunțat pentru 2027 și Hercule, The Aristocats și Lilo & Stitch 2 aflate în diverse stadii de pregătire.
Regia acestui film îi aparține lui Thomas Kail, un nume important de pe Broadway, care a câștigat premiul Tony pentru regia fenomenului Hamilton, și care se află aici la primul său lungmetraj de ficțiune. Scenariul e semnat de Jared Bush, co-autorul animației din 2016, alături de Dana Ledoux Miller, co-regizoarea lui Vaiana 2, deci chiar creatorii francizei. Din distribuția originală revin doar Dwayne Johnson, ca semizeul Maui, și Jemaine Clement, vocea crabului uriaș Tamatoa, în timp ce Auli'i Cravalho, actrița care o interpreta inițial pe Vaiana, se află de această dată în spatele camerei, ca producătoare executivă. Povestea a rămas neschimbată: pe insula polineziană Motunui vegetația se ofilește și peștii dispar, o urmare a faptului că Maui a furat cândva inima zeiței Te Fiti. Oceanul o alege pe Vaiana (Catherine Laga'aia), fiica de 16 ani a căpeteniei, să navigheze dincolo de recif și să-l găsească pe semizeu pentru a repara greșeala comisă.
Universul acesta populat de zei și semizei, dar și de monștri marini reprezintă, de altfel, partea cea mai captivantă a filmului. Mitologia polineziană este plină de farmec, asemenea celei grecești, cu Maui pe post de erou arogant care se laudă cu propriile isprăvi. Problema principală, însă, este aceea că lumea filmului se simte aproape constant artificială. Filmările au avut loc parțial în Hawaii, parțial în studiourile din Atlanta, însă diferența e greu de sesizat, pentru că totul e înecat în CGI: apa oceanului arată adesea bizar, iar porcușorul Pua și găina Heihei par luați dintr-o reclamă animată. Fundalurile din spatele bărcii trădează green screen-ul, iar secvența cu strămoșii navigatori, care ar fi trebuit să emoționeze, arată și ea ca o animație scumpă. Desigur, monștrii (Tamatoa și Te Kā) sunt și ei animați 3D, și atunci revine întrebarea: dacă tot se bazează atât de mult pe animație, pentru ce mai era nevoie de o variantă live-action?
În ceea ce privește distribuția, Catherine Laga'aia, aleasă din peste 32.000 de candidate și fiica actorului Jay Laga'aia (căpitanul Typho din prequel-urile Star Wars), impresionează cel mai tare. Ea joacă natural și cântă convingător, iar chimia cu Dwayne Johnson creează cele mai bune scene ale filmului: tensiunea dintre fata încăpățânată și semizeul infatuat funcționează, chiar dacă nu aduce nimic ce n-am mai văzut în original. Johnson, cu peruca aceea hilară pe cap, joacă în stilul său caracteristic, cu sprâncenele ridicate rând pe rând și cu replici autoironice la tot pasul. Numărul său muzical „You're Welcome” este printre cele mai reușite, încorporând picturi murale în stil tradițional polinezian. În rest, cântecele scrise de Lin-Manuel Miranda, Opetaia Foa'i și Mark Mancina (aceeași echipă din original) sunt plăcute, doar că sunt destul de numeroase, ceea ce ar putea să-i scoată din poveste pe cei care nu sunt fani de musical.
Cui i se adresează, totuși, acest remake? Copiilor care descoperă acum povestea pe marele ecran și, poate, fanilor curioși să-și revadă personajele îndrăgite în carne și oase. Pentru restul, Vaiana este un film ușor dezamăgitor: o redare cu actori a unei animații de succes, îngrijită pe alocuri, dar lipsită de un motiv real de a exista, în care până și momentele reușite par doar împrumutate. Iar dacă vă e dor de zei capricioși și de călătorii fascinante pe mare pline de monștri periculoși, mai aveți de așteptat puțin sub o săptămână: pe 17 iulie se lansează The Odyssey al lui Christopher Nolan. Până atunci, oceanul ne cheamă, dar nu foarte convingător.
