Interpretarea e de exceptie, la fel si scenariul, dar e un film dur, nu stiu cine ar suporta a doua vizionare.
sorina.iftimie
pe 12 Aprilie 2015 20:20
Cu o interpretare exceptionala a lui Anne Dorval si un scenariu aproape perfect acest film merita vazut. Nu este un film usor, dar calitatea sa este dintre cele mai bune.
xerses
pe 06 Aprilie 2015 21:13
Imi place ca acest film a atins o problema dureroasa si in crestere si la noi in tare.Se surprind foarte bine starile unui tanar cu ADHD si frustrarea celor din jurul lui la contactul cu el.
dincolodenume
pe 28 Ianuarie 2015 00:08
Mommy este o drama atipica ce prezinta o situatie tragica ce se poate intampla intr-un anume loc, in anumite conjuncturi ale vietii, la care nici nu te-ai gandi ca se pot cumula toate la un loc.
Viata este o tarfa ce ti-o trage atunci cand nu aveai habar ca ceva rau ti se poate intampla.
Noi oamenii aducem la viata alti oameni fara ca cineva sa se intrebe daca este un lucru potrivit sau nu. Am luat din Biblie ideea ca perpetuarea speciei este ceva sfant. De fapt viata este un blestem pentru unii si continua sa fie asa pentru multe generatii ce le survin.
Pentru a avea copii ar trebui sa treci niste teste, sa ai un anumit coeficient de inteligenta, un anumit venit, un calificativ.
Bine, bine ati spune... Dar multi oameni mari au venit din astfel de familii!
Ii stim tocmai pentru ca au fost exceptiile. Nu suntem atenti la miliardele de oameni ce doar exista si nu traiesc, sunt doar niste emanatii ale unei specii.
Filmul acesta m-a facut sa imi dau seama ca un om pentru a deveni ceea ce este, de cele mai multe ori, depinde de impotenta / potenta parintilor/hazardului.
"Die" nu este mama care pare capabila sa ofere dragoste ci mai degraba isi joaca doar foarte bine rolul de mama care trebuie sa-i pese. Nu reuseste sa-i ofere incredere fiului ei, nu ruseste sa-i inteleaga accesele de furie, nu reuseste sa se puna in pielea copilului ce sufera de ADHD. Este o mama plata, fara nicio cunostinta despre ce inseamna viata. A facut un copil doar pentru ca a putut.
In schimb, Steve, este un inadaptat pentru ca nu i s-a oferit niciodata o sansa reala. Tot ceea ce traieste el este superficial. Are nesansa sa se fi nascut intr-o familie fara repere, ghinionista, o familie in care unul dintre parinti moare prematur.
Desi au cunoscut succesul, desi au avut bani suficienti, valorile sunt investite probabil in hainute, posetute, masinute...
Kyla este genul de femeie care si-ar dori sa aiba parte de actiune in viata sa. Are nevoie nu doar de un sot obtuz si inspid. Spera la ceva maret, ceva care sa o scoata din adormire. Pentru ea viata nu inseamna a avea grija de propriul copil, chiar daca ii este la indemana acest lucru.
Am sperat ca poate fi un personaj pozitiv insa m-am multumit si cu ideea ca este singura ce a tras invataminte din ceea ce i s-a intamplat familiei vecine.
Filmul aduce in fata grobianismul prostiei si incapacitatea oamenilor de a nu intelege ca dragostea inseamna actiune nu doar compasiune. Nu ajunge sa empatizezi cu fiul tau ci si sa lupti pentru el. Dar daca nu ai inteligenta ai esuat inca de cand ai sperat ca poti face ceva.
Mommy este o drama pentru ca vorbeste despre viata, iar viata insasi este "mama dramelor". Cei care scapa sunt cei fericiti!
Filmul merita vazut insa asteptati-va sa va plictisiti daca nu sunteti amatori ai genului.
De notat si modul de filmare 1:1, destul de obositor dar care sporeste incorsetarea personajelor si ofera un dramatism mai ascutit.
Muzica este buna cu fiecare piesa pe care ne-o serveste.
Un film putin altfel.
wildinthecountry
pe 24 Ianuarie 2015 17:45
Xavier Dolan are doar 25 de ani si este la al 5-lea lungmetraj , insa cu acest film minunat eu consider ca s-a autodepasit . Este incredibil ce a reusit sa faca si are admiratia mea..
A construit o pelicula de o intensitate emotionala covarsitoare, intr-o maniera unica de filmare cu o ratie a imaginii de 1:1, ca sa te poti apropia mai usor de fiecare personaj in parte, ca sa simti angoasele fiecaruia.Este la inceput o usoare senzatie claustrofobica intentionat intuita, dar apoi te obisnuiesti cu imaginea.
Filmul este unul trist in esenta si daca esti o fire mai fragila emotional poti simti cum te pot rupe in mii de bucati unele secvente din el..
Exista 2 momente in film cand ecranul se largeste ca sa simtim exuberanta ,bucuria personajelor.Ce pacat ca unul din aceste momente este un vis ,iar altul dureaza asa de putin....
Dolan mizeaza pe interpretarea celor 3 actori principali si nu greseste nici de data asta.
Steve este interpretat de Antoine Olivier Pilon, un actor tanar-revelatie,care aduce putin a MaCaulay Culkin...
Inainte ca sa apara Steve pe ecran, stim ca sufera de ADHD si putem banui ca este un pusti care aduce doar necazuri celor cu care vine in contact.Pe masura ce intri in contact cu personajul ,ajungi sa te apropii, sa-i vezi si partile bune , sa empatizezi cu el...Principala caracteristica a sa este imprevizibilitatea,momente de gingasie si amabilitate alternand cu momente de maxima violenta
Desigur ca Steve are momente cand prezinta tulburari grave de comportament, devine hiperactiv,agresiv verbal si fizic, vulgar..dar acestea trebuie privite ca aparute in contextul bolii de care sufera.Nu este un individ care trebuie marginalizat,ci inteles si ajutat...insa pt cat timp pot suporta comportamentul sau cei din jur?Exista momente in film cand simtim ca Steve este incredibil de posesiv fata de mama sa,ba chiar dezvolta un complex Oedipian..
Anne Dorval o interpreteaza stralucit pe Mommy ,- Diane(Die), figura emblematica din viata lui Steve si cea care i-a dat viata, cea care inseamna totul pt el.Insa ce sacrificii va trebui sa faca Die din dragoste fata de baiatul ei? Cum il poate ea apara de lumea exterioara?
La prima vedere ea este o femeie ce se imbraca vulgar , provocator , este aroganta,cinica,nepasatoare.Insa in profunzime este MOMMY,cea care ar face totul din lume pt ca lui Steve sa-i fie bine.Pe umerii ei sta toata greutatea filmului...
Al 3-lea personaj este Kyla,vecina misterioasa de peste drum ;al carei background nu il stim in totalitate.Ea este introvertita, timida, distanta cu sotul si fiica ei , sufera de tulburari de vorbire ( sa fie oare in context depresiv?).Totusi ea devine puntea de legatura dintre Diane si fiul ei, ca o ancora emotionala, un catalizator, un stabilizator...
Un film obligatoriu de vazut si in opinia mea cel mai bun pe 2014.
Viata este o tarfa ce ti-o trage atunci cand nu aveai habar ca ceva rau ti se poate intampla.
Noi oamenii aducem la viata alti oameni fara ca cineva sa se intrebe daca este un lucru potrivit sau nu. Am luat din Biblie ideea ca perpetuarea speciei este ceva sfant. De fapt viata este un blestem pentru unii si continua sa fie asa pentru multe generatii ce le survin.
Pentru a avea copii ar trebui sa treci niste teste, sa ai un anumit coeficient de inteligenta, un anumit venit, un calificativ.
Bine, bine ati spune... Dar multi oameni mari au venit din astfel de familii!
Ii stim tocmai pentru ca au fost exceptiile. Nu suntem atenti la miliardele de oameni ce doar exista si nu traiesc, sunt doar niste emanatii ale unei specii.
Filmul acesta m-a facut sa imi dau seama ca un om pentru a deveni ceea ce este, de cele mai multe ori, depinde de impotenta / potenta parintilor/hazardului.
"Die" nu este mama care pare capabila sa ofere dragoste ci mai degraba isi joaca doar foarte bine rolul de mama care trebuie sa-i pese. Nu reuseste sa-i ofere incredere fiului ei, nu ruseste sa-i inteleaga accesele de furie, nu reuseste sa se puna in pielea copilului ce sufera de ADHD. Este o mama plata, fara nicio cunostinta despre ce inseamna viata. A facut un copil doar pentru ca a putut.
In schimb, Steve, este un inadaptat pentru ca nu i s-a oferit niciodata o sansa reala. Tot ceea ce traieste el este superficial. Are nesansa sa se fi nascut intr-o familie fara repere, ghinionista, o familie in care unul dintre parinti moare prematur.
Desi au cunoscut succesul, desi au avut bani suficienti, valorile sunt investite probabil in hainute, posetute, masinute...
Kyla este genul de femeie care si-ar dori sa aiba parte de actiune in viata sa. Are nevoie nu doar de un sot obtuz si inspid. Spera la ceva maret, ceva care sa o scoata din adormire. Pentru ea viata nu inseamna a avea grija de propriul copil, chiar daca ii este la indemana acest lucru.
Am sperat ca poate fi un personaj pozitiv insa m-am multumit si cu ideea ca este singura ce a tras invataminte din ceea ce i s-a intamplat familiei vecine.
Filmul aduce in fata grobianismul prostiei si incapacitatea oamenilor de a nu intelege ca dragostea inseamna actiune nu doar compasiune. Nu ajunge sa empatizezi cu fiul tau ci si sa lupti pentru el. Dar daca nu ai inteligenta ai esuat inca de cand ai sperat ca poti face ceva.
Mommy este o drama pentru ca vorbeste despre viata, iar viata insasi este "mama dramelor". Cei care scapa sunt cei fericiti!
Filmul merita vazut insa asteptati-va sa va plictisiti daca nu sunteti amatori ai genului.
De notat si modul de filmare 1:1, destul de obositor dar care sporeste incorsetarea personajelor si ofera un dramatism mai ascutit.
Muzica este buna cu fiecare piesa pe care ne-o serveste.
Un film putin altfel.
A construit o pelicula de o intensitate emotionala covarsitoare, intr-o maniera unica de filmare cu o ratie a imaginii de 1:1, ca sa te poti apropia mai usor de fiecare personaj in parte, ca sa simti angoasele fiecaruia.Este la inceput o usoare senzatie claustrofobica intentionat intuita, dar apoi te obisnuiesti cu imaginea.
Filmul este unul trist in esenta si daca esti o fire mai fragila emotional poti simti cum te pot rupe in mii de bucati unele secvente din el..
Exista 2 momente in film cand ecranul se largeste ca sa simtim exuberanta ,bucuria personajelor.Ce pacat ca unul din aceste momente este un vis ,iar altul dureaza asa de putin....
Dolan mizeaza pe interpretarea celor 3 actori principali si nu greseste nici de data asta.
Steve este interpretat de Antoine Olivier Pilon, un actor tanar-revelatie,care aduce putin a MaCaulay Culkin...
Inainte ca sa apara Steve pe ecran, stim ca sufera de ADHD si putem banui ca este un pusti care aduce doar necazuri celor cu care vine in contact.Pe masura ce intri in contact cu personajul ,ajungi sa te apropii, sa-i vezi si partile bune , sa empatizezi cu el...Principala caracteristica a sa este imprevizibilitatea,momente de gingasie si amabilitate alternand cu momente de maxima violenta
Desigur ca Steve are momente cand prezinta tulburari grave de comportament, devine hiperactiv,agresiv verbal si fizic, vulgar..dar acestea trebuie privite ca aparute in contextul bolii de care sufera.Nu este un individ care trebuie marginalizat,ci inteles si ajutat...insa pt cat timp pot suporta comportamentul sau cei din jur?Exista momente in film cand simtim ca Steve este incredibil de posesiv fata de mama sa,ba chiar dezvolta un complex Oedipian..
Anne Dorval o interpreteaza stralucit pe Mommy ,- Diane(Die), figura emblematica din viata lui Steve si cea care i-a dat viata, cea care inseamna totul pt el.Insa ce sacrificii va trebui sa faca Die din dragoste fata de baiatul ei? Cum il poate ea apara de lumea exterioara?
La prima vedere ea este o femeie ce se imbraca vulgar , provocator , este aroganta,cinica,nepasatoare.Insa in profunzime este MOMMY,cea care ar face totul din lume pt ca lui Steve sa-i fie bine.Pe umerii ei sta toata greutatea filmului...
Al 3-lea personaj este Kyla,vecina misterioasa de peste drum ;al carei background nu il stim in totalitate.Ea este introvertita, timida, distanta cu sotul si fiica ei , sufera de tulburari de vorbire ( sa fie oare in context depresiv?).Totusi ea devine puntea de legatura dintre Diane si fiul ei, ca o ancora emotionala, un catalizator, un stabilizator...
Un film obligatoriu de vazut si in opinia mea cel mai bun pe 2014.