Mon crime (2023)

O comedie cum putine se fac. Cu actori foarte buni, fara vulgaritati.

Un film cu un subiect interesant. Un decor reușit, o atmosferă ai anilor respectivi destul de bună, însă la capitolul prestație actoricească m-a dezamăgit complet. Un joc de mâna a doua al actorilor, chiar dacă are și comedie pe lângă dramatism. Cel puțin, nu am putut să sufăr tot acest acting prostesc. Se putea mai mult.

Se mai poate face in zilele noastre comedie cinstita la care sa se rada sanatos, fara vulgaritati, fara excese de tot felul, fara a jigni inteligenta privitorului ? Experimentatul regizor Francois Ozon ne demonstreaza ca inca mai putem vedea comedii care se bazeaza pe umor inteligent, rafinat, comedii din care sa mai si invatam cate ceva. Admirabila satira la adresa societatii frantuzeti din perioada interbelica, cu deosebire la adresa asa-zisei ,,justitii,, umane ( vazand inclusiv acest film intelegem si mai limpede de ce in zilele noastre se intampla ceea ce se intampla...). Nadia Tereskiewicz si Rebecca Marder sunt doua guri de aer proaspat insa ,,batranii,, sunt sarea si piperul acestei sprintare comedii : Fabrice Luchini, de-a dreptul mortal in rolul judecatorului Rabusset, Isabelle Huppert, flamboaianta in rolul lui Odette Chaumette, Andre Dussolier care, in rolul lui monsieur Bonnard, mi-a adus aminte un pic de Jean Gabin, nu ma refer la stilul de a juca ci la prezenta fizica. Nu i-as trece cu vederea nici pe Danny Boon, un Palmarede elegant, distins ( formidabila scena discutiei cu ,,amicul,, Rabusset) sau Olivier Broche, un Trapu care completeaza ideal galeria de personaje pline de culoare pe care ni le propune monsieur Ozon. Un film usor, fara mari pretentii insa savuros, genul acela de pelicula care te face sa iubesti cinematograful francez si nu numai.

Filmul este adaptarea unei comedii teatrală, sunt prezenți mulți actori francezi cunoscuți. E bine realizat, nu te va dezamăgi. Recomand cu încredere, mai ales dacă vă plac comediile franceze.