Sinopsis
Nu e un criminal, e doar un om descurcaret.
Intr-o Franta aflata sub ocupatie, un macelar si familia lui ocupa apartamentul unor vecini evrei arestati de Gestapo. Insa, in curand, va fi nevoit sa se confrunte cu propria-i lasitate.
Monsieur Batignole e un film care denunta lasitatea colectiva pe un ton just. In cei 18 ani de cand regizeaza, Gerard Jugnot a reusit sa impuna un personaj: francezul mediocru, cu fond bun, inteligenta limitata si de un burlesc involuntar. Faptul ca a creat un autentic personaj de cinema e o reusita suficient de rara ca sa-i aduca acestui autor o recunoastere unanima.
Ne aflam in timpul razboiului, intr-o Franta sub ocupatie nazista. Edmond Batignole, macelar cu tendinte colaborationiste, isi castiga viata multumita germanilor. Vecinii sai evrei de deasupra sunt arestati din cauza interventiei pasive a lui Edmond si, mai ales a ginerelui sau, fascist degenerat, iar familia Batignole nu ezita sa puna mana pe apartamentul acestora. Totul ca va bien, pana cand pustiul scapat din ghearele Gestapo-ului, suna la usa pentru a-si regasi parintii. Monsieur Batignole e pandantul comic al lui Laissez-passer realizat de Tavernier, alt film francez pe aceasta tema. E precis calibrat, lucrat cu un mestesug de netagaduit si filigranat cu casting impresionant. Jugnot reia personajul fetis al francezului mijlociu, bun la suflet dar placid, depasit de evenimente. Are inteligenta sa nu ne dea jumatati de masura si sa ocoleasca cliseele genului, adica melodrama, colaborationisti fanatici, viori pe coloana sonora, intoarceri de situatie vodevilesti si izbavirea inevitabila. Avem, in schimb, o scriitura fina si o sinceritate vibranta. Regizorul intarzie cu deliberare ritmul in prima parte ca sa-si puna in valoare personajele, lucru din nou remarcabil. O comedie de prima clasa despre banalul picaresc, populat de o umanitate a carei credibilitate se verifica printr-o tema aparent indepartata istoric si, totusi, atat de apropiata.
Intr-o Franta aflata sub ocupatie, un macelar si familia lui ocupa apartamentul unor vecini evrei arestati de Gestapo. Insa, in curand, va fi nevoit sa se confrunte cu propria-i lasitate.
Monsieur Batignole e un film care denunta lasitatea colectiva pe un ton just. In cei 18 ani de cand regizeaza, Gerard Jugnot a reusit sa impuna un personaj: francezul mediocru, cu fond bun, inteligenta limitata si de un burlesc involuntar. Faptul ca a creat un autentic personaj de cinema e o reusita suficient de rara ca sa-i aduca acestui autor o recunoastere unanima.
Ne aflam in timpul razboiului, intr-o Franta sub ocupatie nazista. Edmond Batignole, macelar cu tendinte colaborationiste, isi castiga viata multumita germanilor. Vecinii sai evrei de deasupra sunt arestati din cauza interventiei pasive a lui Edmond si, mai ales a ginerelui sau, fascist degenerat, iar familia Batignole nu ezita sa puna mana pe apartamentul acestora. Totul ca va bien, pana cand pustiul scapat din ghearele Gestapo-ului, suna la usa pentru a-si regasi parintii. Monsieur Batignole e pandantul comic al lui Laissez-passer realizat de Tavernier, alt film francez pe aceasta tema. E precis calibrat, lucrat cu un mestesug de netagaduit si filigranat cu casting impresionant. Jugnot reia personajul fetis al francezului mijlociu, bun la suflet dar placid, depasit de evenimente. Are inteligenta sa nu ne dea jumatati de masura si sa ocoleasca cliseele genului, adica melodrama, colaborationisti fanatici, viori pe coloana sonora, intoarceri de situatie vodevilesti si izbavirea inevitabila. Avem, in schimb, o scriitura fina si o sinceritate vibranta. Regizorul intarzie cu deliberare ritmul in prima parte ca sa-si puna in valoare personajele, lucru din nou remarcabil. O comedie de prima clasa despre banalul picaresc, populat de o umanitate a carei credibilitate se verifica printr-o tema aparent indepartata istoric si, totusi, atat de apropiata.
