Părerea criticului
La antipodul Sylviei Plath din "Sylvia", Eileen Wuornos a fost o "serial-killer" care, pana sa ajunga sa fie prajita pe scaunul electric, a ucis - cu o furie fierbinte - barbatii a la Ted Hughes (care, din fericire, nu erau poeti). Ce-i drept, Wuornos era lesbiana: o namila de femeie care nu cunostea mila, cersea dragostea si, pentru ca n-o gasea nicaieri in doze destule, se prostitua pe marginea autostrazilor si-si hacuia hartuitorii, suparata pe toata lumea...
Filmul - regizat de o femeie, debutanta Patty Jenkins - este sordid & trist, incarcand spectatorul cu ceva din depresia "Baietilor care nu plang niciodata"; dar merita vazut, mai ales pentru interpretarea absolut uluitoare a frumoasei Charlize Theron, care este, aici, de nerecunoscut! Incepand cu mersul - matahalos si sleampat - si pana la felul cum vorbeste, Wuornos/Theron este coplesitoare: un rol de platina pentru o blonda naturala.
Filmul - regizat de o femeie, debutanta Patty Jenkins - este sordid & trist, incarcand spectatorul cu ceva din depresia "Baietilor care nu plang niciodata"; dar merita vazut, mai ales pentru interpretarea absolut uluitoare a frumoasei Charlize Theron, care este, aici, de nerecunoscut! Incepand cu mersul - matahalos si sleampat - si pana la felul cum vorbeste, Wuornos/Theron este coplesitoare: un rol de platina pentru o blonda naturala.
