Monștri. (2019)

Filmul e slab, dar are si o parte buna: ii oftica pe bigotii prosti spalati pe creier de AUR si BOR.

Nu inteleg de ce domnului Olteanu i s-a parut o idee buna sa faca din acest film un lungmetraj. Un scurtmetraj de 25-30 min. era suficient pt. a transmite tot ce a fost cuprins in cele 116 min. Genul asta de "arta cinematografica" romaneasca cu multe scene lungi si fara prea mult sens, oricat de bine filmate ar fi, provoaca indigestie.

Film imbecil cu script tâmpit și actori romani blazați, răsuflați care joacă forțat, artificial chiar și în scene statice simple in care ar trebui sa fie credibili nefăcând niciun efort.
Idee de film bazată pe povesti de viață răsuflate care în realitate nu prea au loc, doar că să iasă în față la nominalizări. Scene grele, dezgustătoare prin lentoare, artificial și forțarea dramei cu orice preț, până la alunecarea în patetic.
Vorbit neglijent in film - multe dialoguri nu se înțeleg
Tras de cadre la greu cu bătut pasul pe loc, ca să iasă timingul și bugetul.
Nu am rezistat mai mult de 30 min. Nu recomand!
Întrebare pentru actori: "Cum ați suportat să vedeți pe ecran ce ați jucat în acest film?"
Mesaj pentru producători: "Daca tot ați ales să faceți film (in loc să cultivați cartofi) luati drku un credit, ca sa aveți buget și dezvoltați un pic de acțiune.
Nu mai pot cu dramele eroilor din filmele românești, cu stilul blazat și patetic al personajului românesc construit - de a înota resemnat in rahat, până la sfârșitul veacului și cu modul sictirit, auster, pur românesc de a pune așa ceva în scenă trăgând de scene statice care nu adaugă nimic la film.
Am înțeles din "Polițist adjectiv" cum se poate trage 30min de o ciorbă, dar gata, nene...suntem în 2023 !!!

Mă întreb dacă cinematografia românească o să iasă vreodată din această lentoare care ucide încet, dar sigur, tot cheful, înțelegerea și buna credință a spectatorului român de film. Și mă mai întreb cu ce am greșit noi, spectatorii, față de acești oameni (realizatorii filmului) de ne torturează în așa fel. Poate că ar fi necesar un avertisment la începutul filmului sau nu, mai bine pe afiș; Atenție scene exagerat de lungi, plictisitoare și fără sens ce pot cauza grave accese de plictiseală. S-au făcut atâtea filme care suferă toate de această MAAAARE problemă a filmului românesc și anume această lălăială fără rost pe durata a zeci de minute în care ni se arată lucruri care nu au ce căuta într-un film (banalități, locuri comune etc Aici, de pildă, mâncatul ciorbei a fost înlocuit cu spălatul pe dinți sau cu plimbatul cu taxiul), spectatorii cred că s-au săturat și ei de acest gen de filme și totuși iată că cineva termină (probabil) o școală de film (fiind la debut) și o ia iar de la capăt cu aceeași și aceeași lălăială fără rost. Măi oameni buni! Atitudinea asta e de-a dreptul jignitoare pentru spectatorul român de film. Pur și simplu nu mai știu ce să cred. Am impresia că ne credeți cel puțin imbecili ca să ne vindeți așa ceva. Pentru că între realizatori și spectatori se află un produs care se numește film și pe care noi, înainte de toate ar trebui să-l cumpărăm. În fine. De ce credeți, voi realizatorii de film, că noi, spectatorii, am fi atât de imbecili încât să nu pricepem ce vreți să transmiteți și recurgeți la aceste mijloace de expresie? Căt trebuie să dureze o scenă cu un bărbat care se pregătește să meargă la o întâlnire cu un alt bărbat, pentru ca spectatorul să înțeleagă că acesta e stresat, nehotărât, ezitant sau cum vreți voi? Hm? Cât? Chiar atât de proști ne credeți? Sau să fie altceva? Să fie cumva lipsa voastră? A poveștii? Un scenariu... subțire? Să fie aceeași problemă în toate aceste filme? Scenariu de scurtmetraj pe care îl lungiți ca să iasă lungmetraj? Poate că asta e.
Despre restul nici nu mai are rost să discutăm. Poate doar despre "epocala" găselniță legată de tranziția de la cadrul lat la cadrul pătrat care mi se pare complet deplasată, dar poate e doar o chestiune de gust. A! Și încă ceva: SUNETUL - groaznic. Poate că un subtitraj ar ajuta.

Un film care a intrat direct pe lista mea de incertitudini cinefile imediat ce am parasit sala de cinema, in sensul ca mi s-a parut imposibil multe zile dupa sa spun cu convingere daca mi-a placut sau nu ceea ce mi-a oferit Marius Olteanu. Pe de o parte mi-a placut mult cum transmite nelinistea personajelor si senzatia aia de claustrofobie a emotiilor. Nu sunt multe scene captivante si nici dialogurile nu sunt printre cele mai reusite, dar cumva prin stilul de filmare si prin jocul actorilor mi-a tinut mereu interesul ridicat. De asemenea, am sentimente amestecate si cand vine vorba de cele trei parti in care este structurat scenariul. Mi-au placut primele doua parti, dar nu prea m-am impacat cu cea de-a treia de la care speram la mult mai mult. Cumva mi-a oferit mai putin fix in actul final si asta a venit la pachet cu o usoara stare de dezamagire.
Mai pe scurt, este un debut regizoral reusit, indraznet, bine jucat, bine gandit, care poate ca nu intra pe lista celor mai importante filme romanesti de dupa '90, dar a ajuns destul de aproape de ele.

Nu pot totusi sa nu remarc ingeniozitatea regizorului debutant inteleg. Glisarea imaginii de la pătrat la dreptunghiular are simbolistica ei de la presiune la destindere regăsire. Chiar dacă scena de sex gay e scabroasa si greu de suportat scena preliminară cum fac ei cunoștiință si conversația sunt f minuțios create si simti tensiunea care crește. In fine e f bine filmat cadrele f atent fixate fata asta Judith chiar are farmec fara sa fie frumoasa .....intr-adevar aceleași vechi și insurmontabile probleme cu înțelegerea verbală din filmele românești.....

Un film stupid care mi-a provocat o stare de iritare, altceva nimic.Dictia lui Judi State e mizerabila, nu am inteles nimic.Scena cu cei doi gay e gretoasa, ca apare supraponderabilul Serban Pavlu in sosete.Oare ce fel de cinefil esti sa iti placa scena asta?
Nu se intampla nimic in tot filmul.Ba da, se modifica ecranul, ba patrat, ba dreptunghiular.
Nota unu.

Este un film atipic, bine realizat, care te pune pe ganduri dupa ce il vezi. Este povestea unui cuplu deosebit, un el si ea, sot si sotie. Filmul este un film romanesc bun, care merita vazut. Este remarcabil jocul lui Cristian Popa in rolul masculin principal. Filmul, din punct de vedere psihologic, are mai multe fatete. Una din fatete este legata de fenomenul gay, cine nu suporta ideea mai bine evita filmul. Mi-au placut de asemena rolurile facute de Judith State, Alexandru Potocean si Dorina Lazar. Felicitari regizorului Marius Olteanu si intregii echipe pentru film!

O plictiseala tipic romaneasca,fara idei..un film care putea fi facut in 20 de minute ,faze lungite.nu se poate asa ceva ..sa fie un plictis mai rau ca in viata reala,singura chestie buna in filmu asta a fost melodia de la europa fm,in rest bani aruncati la gunoi..oribil

Monștri. (2019)

Misto. Despre adulter, pe indelete – si din pozitii dificile, misfits, cu bagaj-geamantane cat casa sub pat. Misto filmat, si lasa actorii sa se exprime fara graba. Multe dialoguri bune. Se cam joaca cu formatul imaginii – are sens, dar parca e un pic de abuz.

Film pe indelete.

„Monștri” - un film pătrat
http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?p=1729583#post1729583

Încep cu o veste bună, filmul a fost scurtat de la 126 de minute la 116! Tot e ceva... Cel puțin așa a anunțat regizorul Marius Olteanu. Eu nu am rezistat decât vreo 40! Am înțeles că filmul are 3 capitole. Chiar a fost amabil și ne-a mai spus că, dacă vom rezista până la sfârșit, vom constata că filmul este realizat ca un puzzle. Nu am rezistat, dar îl cred.

Desigur, se poate pune problema cum pot scrie despre un film pe care nu l-am văzut în întregime. Pot, scriu doar despre ce am văzut. Apoi, mai e o vorbă: nu trebuie să mănânci toată ciorba ca să constați că e stricată.

Și ce credeți că am văzut? După lupte seculare care au durat vreo 30 de ani până s-a pus la punct tehnologia ecranului lat, foarte lat și panoramic, a fost inventat instant ecranul pătrat! Adică apa caldă și mersul pe jos. De cine credeți? De românul Marius Oltenu, debutant în cinematografie. Desigur, ca tot românul, crede că cinematografia începe cu el și se va sfârși cu el.

Culmea este că această găselniță a prins la juriile internaționale și filmul a luat premii după premii. Ce scenariu? ce regie? ce costume? ce vedete? Ecran pătrat, și gata! De aici, criticii de film, care scriu pe bani, au fost extaziați. Au găsit tot felul de „valențe artistice” ale metodei. Doar unii spectatori, care plătesc pentru a vedea filmul, au fost nemulțumiți.

Dar să vedem ce am văzut pe acest ecran pătrat. Păi am văzut venind un tren în gară. Adică așa bănuiesc, pentru că un tren adevărat nu putea fi încadrat pe un așa ecran. Se putea, frontal, ca-n imaginea aceea de la începuturile cinematografiei, când au fugit spectatorii din sală de teamă că dă trenul peste ei. Nu era cazul aici, adică să sperii spectatorii. Deci vedem „detalii”, mult apreciate de critici, adică roți de tren, funduri de cucoane, bagaje de mână etc și... altele.

O duduie, venită probabil cu trenul, de unde, nu știu, ba parcă anunța ceva la megafon, dar n-am considerat că e important, ajunge plângând în toaletă și se spală pe față. Aici, da, detaliu, detaliu! Ce rost avea un ecran panoramic!? Aici trebuie căutată profunzimea gestului.

Dana, pentru că așa o chema pe duduie, după cum figura scris mare într-un insert tipări, interpretată de Judith State, ia un taxi să meargă..., n-are importanță unde, pentru că mai apoi vrea în altă parte. Numai că-i sună telefonul și nu vrea să răspundă. Și sună, și sună... Atunci, șoferul, interpretat magistral de Alexandru Potocean, îi spune foarte natural, aprinzându-și o țigară: „Răspunde, în pula mea, la telefonul ăla!” Fără bip, fără nimic, vă dați seama, era ceva esențial în structura filmului. Așa că, să mă scuzați, n-am să pun nici eu puncte-puncte, că doar suntem între noi, nu suntem în public! Sala era plină, oameni fel de fel, dar, ce contează?! Poate vă mirați că sala era plină, dar era o avanpremieră, nu plătitori de bilete! Două dudui chiar au chitotit în sală, gata, probabil, să răspundă la telefon în p...la lui!

Și cam asta e în primele 40 de minute. Fata se răzgândește, pleacă cu taxiul în altă parte și, mă rog, discuții profunde cu taximetristul, gen: „ia o țigară”, „m-am lăsat”, „da’ ia totuși o țigară”, „păi m-am lăsat”. Și până la urmă ia două. Țigări. Ba mai era ceva despre meseria de taximetrist pe care o practica fără plăcere de vreo două luni. Mai era ceva despre iubirea de oameni, dar prea profund, sub nivelul asfaltului.

Și-ncepe calupul 2, „Arthur”, tot așa, scris mare. Arthur, se-nțelege, sper, soțul, făcea ceva exerciții la sală, probabil era boxer, că lovea aerul cu pumnii, iar aerul cădea la pământ . Pleacă apoi, se gândește, se mai gândește... Dar tot așa, pe ecran pătrat!

Nu știu ce a mai urmat, pentru că am plecat. N-am vrut să ies de-acolo cu capul pătrat!
Ce pot să mai spun este că, din nou, un debutant vine cu un scurtmetraj de facultate pe care îl diluează, dar îl diluează zdravăn, la 116 minute!

Stau acum și mă gândesc... Nu la ce am pierdut, ce-am avut și ce-am pierdut? Ci la ce înseamnă imbecilizarea individului în fața aparențelor. Adică niște jurați spun că un film este nemaipomenit, iar toată lumea îl ia de bun, nu mai are curajul unei opinii personale. Dar cine sunt acei jurați? Unii mai răutăcioși și invidioși spun că sunt niște pipițe ne f.. ardate la timp și niște gay. Asta cu gay a fost pe bune la Eurovision, au depunctat-o pe Laura Bretan pentru că a declarat că susține familia tradițională.

„Există, conștient sau inconștient, tendința de a ridica fleacurile, nimicurile cinematografice la rangul de artă!” - Vincent Canby - New York Times.

Dar, pentru că, la români, iada sare casa, cineaștii noștri au adus și vulgaritățile la rang de artă.

În filmul de față, „Monștri”... Care monștri? Hai să fim serioși, monștrii din noi? Chiar monștri? „Scor alb” parcă tot era mai bine, cel puțin pentru scurtmetraj. Dar voiam să spun, un cronicar elogiază chiar și zgomotul stradal din coloana sonoră. Halal! Nu suntem noi sătui de zgomotul stradal, ne mai ducem și la cinematograf să-i descoperim sensurile artistice? Dar „spectacolul cinematografic” unde este? Nu mai pun că dialorurile, în general, la filmul românesc nu sunt... lizibile.

PoAtE dAk nu mAi aTi facCe fiLmE cU GhEY si cU PRiviRi si tAceRi...

Da, știu, premii și premii, dar numai un cinefil înfocat va avea răbdarea să pună
cap la cap faptele. Minimalism depășit....consumarea în timp real a unor acțiuni
care pot fi doar sugerate. Plus problema sonorului din filmele românești: când se vorbește, musai să fie toate zgomotele străzii, iar portiera taxiului trebuie trântită mereu cu zgomot. Extrem de lung primul capitol. Da, înțeleg mesajul, dar trebuie fumată toată țigara ca să trecem mai departe??

Un film execrabil. Nu merită nici măcar punctul din oficiu.

Un gunoi tipic romanesc, sa nu cumparati bilet la mizeria asta, trebuie sa fii platit sa suporti acest slow burn pseudo-filosofic. O flatulenta mioritica de rahat.

Un film pur și simplu... absurd. Din dragostea pentru o aparentă profunzime a gândirii, ați pierdut esența prin noiane de non-sens-uri parfumate în delir. Mesajul este inexistent, oricât ne-am chiorî să-i găsim unul, până la urmă, despre ce e vorba? O tipă se plimbă idiotic cu un taxi, la modul "taxi, du-mă unde vrei", apoi apare în peisajul tipic bucureștean (în care totul e haotic și lipsit de orice rațiune) un domn homosexual (trebuie să se promoveze homosexualitatea, pentru că, de fapt, acesta este mesajul "capodoperei" cinematice în cauză) care de fapt, renunță la acest stil decadent de a fi, pentru o femeie, pe care o înșală cu prima ocazie cu un scelerat fetișist pe care l-a cunoscut pe Grinder. Din cauză că partida nu a fost una dezirabilă, homosexualul nostru convertit la bisexualitate de o femeie cu un spirit liber, filosoafă și adâncă în gândire, care nu-și dorește un copil fiindcă este de părere că i-ar putea oferi doar "incertitudine și teamă", se întoarce în brațele celei din urmă suspinând cu o oarecare imbecilitate și cu un soi de zeflemea adusă la adresa iubirii. 116 de minute de nihil, 116 de minute goale, timp irosit în van... Și întrebarea este, pentru ce? Se aseamănă cumva cu" Mitul lui Sisif", doar că e o variantă prost executată, lipsindu-i un element substanțial, și-anume, LOGICA. Evenimentele se succed unul după altul, într-un vertij de imbecilități subtile și somptuoase, dând impresia că scenaristul a scris un astfel de text în niște accese de nebunie surescitată și pe lângă asta, că ar fi consumat și niște substanțe halucinogene. Ca sfat: Încercați să faceți ceva cu sens, care să placă publicului și poate să îl educe, căci e mai de folos decât micile discreții și taine ascunse, care n-au niciun ecou, pentru că sunt închipuite. În concluzie, îmi vreau banii înapoi.

Buna ziua, acest film va fi proiectat aici in Namur, Belgia, in cadrul FIFF, festivalul internațional al filmului francofon. 6 euro un bilet. Am luat bilete pt noi doi. Sper sa ne placa.

Cinemagia, acest film are 116 minute. O sută șaisprezece minute.