Părerea criticului
Să începem cu concluzia: Morbius este ca Venom, doar că nu are umor. Ceea ce sună ca o respingere totală a filmului lansat vineri în cinematografele din toată ţara nu este de fapt aşa: Morbius are calităţile sale, ba chiar o problematică interesantă, deşi întrucâtva ratată de alegerile scenariştilor şi ale regizorului Daniel Espinosa (Deadpool 2). Iată mai jos ce ne-a intrigat pe noi la premiera de vineri.
După mai multe amânări ale premierei, campania de promovare a filmului a lansat atâtea trailere şi featurettes încât mai mult ca sigur ştii despre ce e vorba: blestemat cu o rară boală de sânge, ce-l obligă să stea conectat la un aparat de purificare a sângelui timp de mai multe ore în fiecare zi, biochimistul Michael Morbius (Jared Leto, categoric nu în cel mai bun rol al său de până acum) este gata de orice pentru a găsi un leac pentru sine şi pentru ceilalţi suferinzi de aceeaşi boală, inclusiv cel mai bun prieten al său, Milo (Matt Smith, cunoscut mai ales pentru rolul prinţului Philip din primele sezoane The Crown). Doar că mixul propriului ADN cu cel al unei specii de liliac ce consumă doar sânge aduce atât leacul, cât şi un nou blestem: Morbius devine un vampir însetat de sânge...
Nu cred că se poate găsi un erou de bandă desenată care să îşi merite mai bine eticheta de "antierou" decât Morbius. Aflat la graniţa dintre bine şi rău, fiecare faptă a sa îl împinge spre una sau alta dintre tabere. Din păcate aici povestea joacă foarte safe şi Morbius este un antierou... prea bun. Poate goli într-o clipită corpul cuiva de sânge, dar e bun, al naibii de bun.
Aici este desigur o problemă a filmului, căci Morbius nu ezită nicio clipă în alegerile sale şi am spune fără teama de a greşi că publicului i-ar fi plăcut ceva mai curajos şi incitant. Din acest punct de vedere Morbius pierde puncte în faţa lui Venom, căci simbiotul aciuat în trupul lui Tom Hardy are porniri aparent mult mai incontrolabile decât Morbius şi calcă strâmb cu mai mult aplomb. Iar Morbius mai reuşeşte un paradox: aproape complet lipsit de umor, nu este nici deosebit de sumbru. Chiar ne mirăm cum filmul a primit rating-ul PG-13 (echivalentul lui Cu acordul părinţilor pentru copii sub 12 de la noi), iar în România comisia de rating a Centrului Naţional al Cinematografiei s-a speriat atât de tare încât i-a dat rating-ul Nerecomandat sub 15 ani.
Desigur, reacţiile negative au apărut imediat şi de multe dintre ele sunt responsabili fanii înrăiţi ai benzilor desenate Marvel. Filmul are acum nota 4,7 pe imdb şi un procent de doar 16% cronici pozitive pe rottentomatoes (ceea ce e de rău augur, căci criticii americani înghit filmele cu supereroi pe nemestecate). Noi am spune că Morbius nu este aşa de rău (fără a fi unul bun, totuşi) şi că invită publicul să se întrebe ce ar face în locul eroului. Evident, premiera complică lucrurile oferind şi o perspectivă pro-rău, dar nu intrăm în detalii pentru a nu da spoilere.
Atenţie, genericul de final oferă două scene (din fericire imediat ce începe genericul, deci nu trebuie să stai până la sfârşit), ambele cu acelaşi personaj în prim-plan şi informaţii despre o posibilă viitoare alianţă...
După mai multe amânări ale premierei, campania de promovare a filmului a lansat atâtea trailere şi featurettes încât mai mult ca sigur ştii despre ce e vorba: blestemat cu o rară boală de sânge, ce-l obligă să stea conectat la un aparat de purificare a sângelui timp de mai multe ore în fiecare zi, biochimistul Michael Morbius (Jared Leto, categoric nu în cel mai bun rol al său de până acum) este gata de orice pentru a găsi un leac pentru sine şi pentru ceilalţi suferinzi de aceeaşi boală, inclusiv cel mai bun prieten al său, Milo (Matt Smith, cunoscut mai ales pentru rolul prinţului Philip din primele sezoane The Crown). Doar că mixul propriului ADN cu cel al unei specii de liliac ce consumă doar sânge aduce atât leacul, cât şi un nou blestem: Morbius devine un vampir însetat de sânge...
Nu cred că se poate găsi un erou de bandă desenată care să îşi merite mai bine eticheta de "antierou" decât Morbius. Aflat la graniţa dintre bine şi rău, fiecare faptă a sa îl împinge spre una sau alta dintre tabere. Din păcate aici povestea joacă foarte safe şi Morbius este un antierou... prea bun. Poate goli într-o clipită corpul cuiva de sânge, dar e bun, al naibii de bun.
Aici este desigur o problemă a filmului, căci Morbius nu ezită nicio clipă în alegerile sale şi am spune fără teama de a greşi că publicului i-ar fi plăcut ceva mai curajos şi incitant. Din acest punct de vedere Morbius pierde puncte în faţa lui Venom, căci simbiotul aciuat în trupul lui Tom Hardy are porniri aparent mult mai incontrolabile decât Morbius şi calcă strâmb cu mai mult aplomb. Iar Morbius mai reuşeşte un paradox: aproape complet lipsit de umor, nu este nici deosebit de sumbru. Chiar ne mirăm cum filmul a primit rating-ul PG-13 (echivalentul lui Cu acordul părinţilor pentru copii sub 12 de la noi), iar în România comisia de rating a Centrului Naţional al Cinematografiei s-a speriat atât de tare încât i-a dat rating-ul Nerecomandat sub 15 ani.
Desigur, reacţiile negative au apărut imediat şi de multe dintre ele sunt responsabili fanii înrăiţi ai benzilor desenate Marvel. Filmul are acum nota 4,7 pe imdb şi un procent de doar 16% cronici pozitive pe rottentomatoes (ceea ce e de rău augur, căci criticii americani înghit filmele cu supereroi pe nemestecate). Noi am spune că Morbius nu este aşa de rău (fără a fi unul bun, totuşi) şi că invită publicul să se întrebe ce ar face în locul eroului. Evident, premiera complică lucrurile oferind şi o perspectivă pro-rău, dar nu intrăm în detalii pentru a nu da spoilere.
Atenţie, genericul de final oferă două scene (din fericire imediat ce începe genericul, deci nu trebuie să stai până la sfârşit), ambele cu acelaşi personaj în prim-plan şi informaţii despre o posibilă viitoare alianţă...
