Părerea criticului
Sunt multe aspecte de apreciat în Mortal Engines/Maşinării infernale, ecranizarea primei cărţi din seria omonimă lansată în 2001. Filmul arată superb şi are un ritm susţinut, dar din păcate povestea este mult prea familiară. Poate că acest aspect nu deranjează pe pagina de hârtie, dar asemănările cu elemente din franciza Star Wars sunt atât de evidente pe marele ecran, încât nu avem cum să nu contestăm orginalitatea acestui SF postapocaliptic. Iată mai jos ce ţi-ar putea plăcea la premiera de vineri.
Acţiunea are loc în viitor (peste cel puţin un mileniu, se sugerează la un moment dat), când omenirea este tot mai disperată după resurse. Aflăm curând că în prezentul nostru un cataclism nuclear a schimbat faţa Terrei o dată pentru totdeauna, aruncând sociatatea în haos. Unele oraşe au supravieţuit devenind mobile (maşinăriile infernale din titlu) şi cutreierând pământul pentru resurse. Încă din primele scene vedem impunătoarea Londră înghiţind un mai mic oraş german, la comanda impunătorului lider Valentine (Hugo Weaving, la un nou rol negativ). În acelaşi timp, adolescenta Hester (Hera Hilmar) ajunge pe Londra şi îl atacă pe Valentine, sugerând că cei doi ar împărtăţi o istorie complexă, al cărei rezultat vizibil este şi o impresionantă cicatrice facială.
Poate că filmul foloseşte prea des artificiul scenaristic al salvatorului venit din cer, dar nimeni nu-i poate imputa că nu o face cu aplomb şi că scenele de acţiune nu au anvergură. Este o plăcere să priveşti rezultatul a ani de zile în ceea ce priveşte design-ul şi scenografia, costumele şi efectele speciale. Oraşele mobile sunt spectaculoase, iar înfruntările lor în mijlocul peisajului postapocaliptic vor suprasolicita başii boxelor cinematografelor. Din punctul de vedere al aspectului, filmul chiar merită o a doua vizionare, pentru că acţiunea se desfăşoară foarte rapid, ceea ce face ca spectatorii să piardă multe detalii atractive.
Din păcate nu pentru scenariu apreciem primul Maşinării infernale, pentru că acesta nu face decât să reambaleze elemente mult prea cunoscute din francize mai vechi (pe lista de inspiraţie am putea pune şi Terminator). Filmul nu este altceva decât un Star Wars postapocaliptic care dă "o galaxie foarte, foarte îndepărtată" pe un viitor îndepărtat. Avem o prinţesă Leia, un Luke Skywalker, forţele Rezistenţei, un Imperiu cotropitor gata să anihileze dacă nu planete, măcar oraşe întregi, o Stea a Morţii şi aşa mai departe. Ca să punem complet cruce originalităţii, iată şi o dezvăluire finală care este imprevizibilă doar pentru că nimeni nu s-ar fi aşteptat ca scenariul să fure şi acest lucru de la Star Wars.
Apreciem filmul şi pentru curajul de a distribui în rolurile principale doi actori practic necunosucţi. În vremuri când Hollywood-ul nu mai are curaj să cheltuiască bugete mari fără ca pe afişul unui blockbuster să nu pună unul dintre cele mai recognoscibile staruri, iată că producătorul şi coscenaristul Peter Jackson pariază pe Hera Hilmar şi Robert Sheehan, doi tineri actori cu experienţă, dar fără mare expunere. Ei au chimie, dar interacţiunile lor bat încă un cui în coşciugul originalităţii, doldora de locurile comune ale relaţiei dintre doi eroi care iniţial se antipatizează ajungând treptat să se stimeze reciproc.
Dacă îţi doreşti să vezi al cinema un film original, Mortal Engines cu siguranţă nu te va satisface. Dar dacă preferi o poveste lejeră şi aspectuoasă, această premieră ar putea fi exact ce îţi doreşti.
Acţiunea are loc în viitor (peste cel puţin un mileniu, se sugerează la un moment dat), când omenirea este tot mai disperată după resurse. Aflăm curând că în prezentul nostru un cataclism nuclear a schimbat faţa Terrei o dată pentru totdeauna, aruncând sociatatea în haos. Unele oraşe au supravieţuit devenind mobile (maşinăriile infernale din titlu) şi cutreierând pământul pentru resurse. Încă din primele scene vedem impunătoarea Londră înghiţind un mai mic oraş german, la comanda impunătorului lider Valentine (Hugo Weaving, la un nou rol negativ). În acelaşi timp, adolescenta Hester (Hera Hilmar) ajunge pe Londra şi îl atacă pe Valentine, sugerând că cei doi ar împărtăţi o istorie complexă, al cărei rezultat vizibil este şi o impresionantă cicatrice facială.
Poate că filmul foloseşte prea des artificiul scenaristic al salvatorului venit din cer, dar nimeni nu-i poate imputa că nu o face cu aplomb şi că scenele de acţiune nu au anvergură. Este o plăcere să priveşti rezultatul a ani de zile în ceea ce priveşte design-ul şi scenografia, costumele şi efectele speciale. Oraşele mobile sunt spectaculoase, iar înfruntările lor în mijlocul peisajului postapocaliptic vor suprasolicita başii boxelor cinematografelor. Din punctul de vedere al aspectului, filmul chiar merită o a doua vizionare, pentru că acţiunea se desfăşoară foarte rapid, ceea ce face ca spectatorii să piardă multe detalii atractive.
Din păcate nu pentru scenariu apreciem primul Maşinării infernale, pentru că acesta nu face decât să reambaleze elemente mult prea cunoscute din francize mai vechi (pe lista de inspiraţie am putea pune şi Terminator). Filmul nu este altceva decât un Star Wars postapocaliptic care dă "o galaxie foarte, foarte îndepărtată" pe un viitor îndepărtat. Avem o prinţesă Leia, un Luke Skywalker, forţele Rezistenţei, un Imperiu cotropitor gata să anihileze dacă nu planete, măcar oraşe întregi, o Stea a Morţii şi aşa mai departe. Ca să punem complet cruce originalităţii, iată şi o dezvăluire finală care este imprevizibilă doar pentru că nimeni nu s-ar fi aşteptat ca scenariul să fure şi acest lucru de la Star Wars.
Apreciem filmul şi pentru curajul de a distribui în rolurile principale doi actori practic necunosucţi. În vremuri când Hollywood-ul nu mai are curaj să cheltuiască bugete mari fără ca pe afişul unui blockbuster să nu pună unul dintre cele mai recognoscibile staruri, iată că producătorul şi coscenaristul Peter Jackson pariază pe Hera Hilmar şi Robert Sheehan, doi tineri actori cu experienţă, dar fără mare expunere. Ei au chimie, dar interacţiunile lor bat încă un cui în coşciugul originalităţii, doldora de locurile comune ale relaţiei dintre doi eroi care iniţial se antipatizează ajungând treptat să se stimeze reciproc.
Dacă îţi doreşti să vezi al cinema un film original, Mortal Engines cu siguranţă nu te va satisface. Dar dacă preferi o poveste lejeră şi aspectuoasă, această premieră ar putea fi exact ce îţi doreşti.
