Mothers' Instinct (2024)

Destul de dureros, o dramă atât de puternică, cu atât mai mult subiectul care implică copii în mijlocul acțiunii..Atmosfera mi-a plăcut foarte mult, sumbră, terifiantă, deși e limitat atât ca decor cât și ca nr. de personaje..Anne Hathaway are o prestație impecabilă, dar actingul în sine e de laudă..Finalul e insipid, te lasa cu un semn de întrebare ilogic..Totuși, nu îl recomand celor care au pierdut un copil, o să fie mai dureros privindu-l.

Doua actrite magistrale care merita sali pline. Un regizor francez care si-a aratat nationalitatea prin finalul filmului. Ma uit la comentarii si ma minunez, nu mai spun de “parerea criticului”, asa se explica mizeriile care tot apar in cinema in ultimii ani, lentila publicului e din ce in ce mai opaca!

Malefic regizor, filmul f bine lucrat dar stricat la final cand fortele raului inving...nu prea pot sa inteleg morala

Dezamăgirea anului! Și cît am așteptat acest film. Este ca și cum „Heat”, cu Al Pacino și Robert De Niro ar fi fost realizat de oamenii care au produs serialul romînesc „Băieți buni”. Nu știu cînd vom mai avea o asemenea ocazie, să vedem două dintre vîrfurile actoriei contemporane împărțind afișul unui film. O oportunitate uriașă, care în locul profunzimii a ales calea siropoasă. Un film despre două femei imaculate, care se urmăresc reciproc pînă la nebunie, ar trebui să fie mult mai interesant decît ce am văzut. În cele din urmă, motivațiile personajelor, precum și instinctul lor, sînt slab conturate, dar spectatorii sunt sfătuiți să nu-și facă griji cu privire la toate acestea și să se concentreze doar asupra costumelor frumoase. Este ca și cum ai reduce opera lui Mihai Eminescu la „Somnoroase păsărele”.

Anne Hathaway și Jessica Chastain împreună pe marele ecran. O splendoare absolută! Sigur că adevărata putere a filmului este dată de interpretările celor două actrițe principale. Celine, interpretată de Anne Hathaway, este tăioasă și strălucitoare. Alice, a Jessicăi Chastain, este puțin mai confortabilă în a se încadra în clișeul de gospodină. Ea evită conversațiile despre un al doilea copil și este disperată să se întoarcă la locul de muncă.

Hathaway oferă o interpretare melodramatică în rolul unei mame îndurerate. Chastain este o adversară demnă, dar nu reușește niciodată să egaleze energia intensă a lui Hathaway, care a reușit să se debaraseze încet de aparițiile în comediile romantice. Indiferent cît de perfectă este Celine la exterior, interpretarea lui Hathaway sugerează întotdeauna că ceva mai sinistru se ascunde în spatele aparenței sale de sinceritate plăcută. Interpretarea lui Chastain este ceva mai ancorată în realitate.

Filmul și-a ratat complet subiectul. Versiunea sa hollywoodiană, regizată de francezul Benoît Delhomme, nu are eleganța și subtilitatea originalului european. Marea problemă este modul în care ceea ce ar trebui să fie puncte sugerate sînt prezentate pe ecran ca fiind atît de evidente încît devin insidioase.Trebuiau urmărite, studiate și dezvoltate nuanțele personalității celor două femei diferite care interpretează același personaj pe care societatea îl așteaptă de la ele. Miezul filmului se pierde în interpretări deocheate și într-un scenariu inegal, care preferă să ofere mai degrabă răsturnări de situație telenovelistice decît să exploreze traumele suferite de aceste femei.

Această poveste între două mame exemplare, care se află și ele în mijlocul unei confruntări invizibile după o tragedie, se destramă chiar în momentul în care se renunță la calmul contemplativ. În cele din urmă, avem de a face cu melodramă de prînz care seamănă mai mult cu o telenovelă decît cu un thriller cu două cîștigătore de Oscar. Este inadmisibil să-ți bați joc de un asemenea scenariu, cu o distribuție strălucitoare. Intriga pusă la cale pe tot parcursul filmului de cele două protagoniste a căror sănătate mintală este grav compromisă de durere și vinovăție este irosită în favoarea finalului mieros.

În timp ce Celine și Alice poartă rochii pastelate similare la început, culorile mai lejere și mai luminoase ale lui Alice contrastează curînd cu ținuta în mare parte neagră a lui Celine. Filmul a fost doar o scuză pentru a le permite prietenelor Anne și Jessica să probeze diferite haine pentru cîteva săptămîni.

Pînă la final, povestea a făcut un lucru clar: eforturile actrițelor nu sînt suficiente pentru a consola lipsa de profunzime a narațiunii. O problemă care nu face decît scoate în evidență finalul dezarticulat al unei povestiri fără dezvoltare organică.

Un final frustrant... rămâi decepționat. Dar multe drame bune nu sunt cu happy end. Au jucat excelent Anne Hathaway și Jessica Chastain. Cred că se mai putea dezvolta un pic intriga, dar per total, un film bunicel. Nu am văzut originalul (Duelles), aș fi curioasă cum au ecranizat francezii cartea Barbarei Abel.

Spoiler Alert, dar v-as recomanda sa cititi daca sunteti genul care vor un final uman care sa va dea cat de cat o satisfactie!(dau 3 stele,fiindca imi scrie ca inseamna Mai bine NU)

Mi se pare mizerabil sa faci o poveste in care un copil moare din cauza ca avea camera cu geamul la balcon(deci din start fiind vina parintilor) si desi vecina a incercat sa il salveze chiar daca nu era responsabilitatea ei ajunge sa fie omorata impreuna cu familia si apoi sa i se ia si copilul. Si se termina cu happy end pt o criminala nebuna. Fara repercusiuni. ASUMATI-VA greselile, parintilor!Copiii platesc pentru ele din cauza voastra nu a celor din jur. Nu distrugeti viata celorlalti incercand sa va simitit mai bine. Nici macar mesajul asta nu a fost transmis de regizor. Din rau in mai rau se intampla totul si e foarte deprimant filmul. Cel mai urat rol pentru Anne Hattheway. Chiar imi placea actrita, dar pentru faptul ca a acceptat rolul asta chiar nu o mai vad deloc la fel acum. Scenariul e de vina, dar si actorii care accepta sa joace in astfel de mizerii.

2 actrite de calibru, amandoua castigatoare de premiu Oscar, intr-un film care musai trebuie vazut. Doua interpretari magistrale intr-un joc de-a soarecele si pisica. Asa ceva...