Părerea criticului
Unul dintre cei mai ecranizaţi scriitori ai lumii, Stephen King se află în spatele unor adaptări primite uneori cu entuziasm, alteori cu imensă dezamăgire de fani. După ce The Dark Tower a fost "una rece"la începutul lunii august, iată că autorul ar putea avea parte de "una caldă" cu Mr. Mercedes, un serial poliţist în spatele căruia se află celebrul David E. Kelley (Ally McBeal, printre multe altele). Iată mai jos ce te-ar putea atrage la Mr. Mercedes, acum cel mai important produs original al canalului american Audience.
Serialul începe cu o secvenţă bântuitoare. La trei dimineaţa, zeci de şomeri se aşază la coadă în faţa unui centru de plasare a forţei de muncă. Conversaţiile sunt oprite de motorul turat al unei maşini Mercedes care accelerează şi intră în plin în oamenii de la coadă. La volan, şoferul poartă mască de clovn. Masacrul ia pe nepregătite poliţiştii, făptaşul dispare fără urmă şi timp de doi ani cazul pare să stea pe loc. Asta până când asasinul începe să îl hărţuiască pe detectivul însărcinat cu rezolvarea cazului, Bill Hodges (irlandezul Brendan Gleeson), acum aflat la pensie.
Romanul Mr. Mercedes este o raritate în opera lui King, pentru că povestea nu foloseşte elemente supranaturale. Şi autorul şi-a prezentat romanul ca pe unul poliţist clasic, iar serialul nu schimbă deloc contextul. Avem un asasin ale cărui probleme psihice sunt la fel de consistente ca inventivitatea sa şi un poliţist care vrea să uite trecutul, dar nu i se permite s-o facă. Jocul de-a şoarecele şi pisica şi aparenta lipsă de resurse a eroului pozitiv se combină perfect într-o intrigă ce pare a pune toate cărţile pe masă: totul este la vedere, identităţile sunt cunoscute, iar premisa psihopatului care vrea să reatragă în joc un anumit poliţist, în ciuda reticenţei acestuia, are un potenţial mai mare decât poate părea la prima impresie.
Un mare atu al serialului este fără îndoială Gleeson, foarte convingător în rolul detectivului de modă veche, care spune întotdeauna lucrurilor pe nume şi atrage cu o combinaţie de sarcasm, voioşie, resemnare şi francheţe. Primul episod îi oferă suficient timp lui Gleeson pentru a-şi construi personajul şi publicului pentru a se ataşa de el. Nu doar cazul îl preocupă pe Hodges, iar o conversaţie a sa cu vecina Ida (o excelentă şi rasată Holland Taylor) despre sex, bătrâneţe, fotografii nud, sănătate şi viitor este una dintre cele mai simpatice văzute anul acesta într-un serial.
De cealaltă parte a baricadei se află Brady Hartsfield (britanicul Harry Treadaway) sau, dacă vrei, Mr. Mercedes. Treadaway a impresionat deja cu un rol ofertant în serialul Penny Dreadful, iar Mr. Mercedes îi foloseşte fizicul atipic pentru a construi un villain hiper-inteligent şi complet detaşat de moralitate. Mai mult, spiritul ludic îl va împinge la încercări extreme de a-l provoca pe Hodges să reintre în joc. Se spune că orice criminal vrea să fie prins, iar Hartsfield chiar nu face excepţie, doar că vrea să fie prins doar de Hodges şi este gata de orice pentru a-l provoca pe acesta într-atât încât să reînceapă vânătoarea.
Încă din primul episod Mr. Mercedes promite ceea ce ar trebui să promită orice serial poliţist: protagonişti ataşanţi şi convingători, imprevizibil, suspans şi ocazionalul moment de violenţă. Cu doi antagonişti de acelaşi calibru, serialul creat de David E. Kelley şi Stephen King se anunţă printre cele mai promiţătoare ale genului în 2017. Ba chiar i-ar putea determina pe cei mai curioşi spectatori să citească romanul pentru a afla mai repede deznodământul.
Serialul începe cu o secvenţă bântuitoare. La trei dimineaţa, zeci de şomeri se aşază la coadă în faţa unui centru de plasare a forţei de muncă. Conversaţiile sunt oprite de motorul turat al unei maşini Mercedes care accelerează şi intră în plin în oamenii de la coadă. La volan, şoferul poartă mască de clovn. Masacrul ia pe nepregătite poliţiştii, făptaşul dispare fără urmă şi timp de doi ani cazul pare să stea pe loc. Asta până când asasinul începe să îl hărţuiască pe detectivul însărcinat cu rezolvarea cazului, Bill Hodges (irlandezul Brendan Gleeson), acum aflat la pensie.
Romanul Mr. Mercedes este o raritate în opera lui King, pentru că povestea nu foloseşte elemente supranaturale. Şi autorul şi-a prezentat romanul ca pe unul poliţist clasic, iar serialul nu schimbă deloc contextul. Avem un asasin ale cărui probleme psihice sunt la fel de consistente ca inventivitatea sa şi un poliţist care vrea să uite trecutul, dar nu i se permite s-o facă. Jocul de-a şoarecele şi pisica şi aparenta lipsă de resurse a eroului pozitiv se combină perfect într-o intrigă ce pare a pune toate cărţile pe masă: totul este la vedere, identităţile sunt cunoscute, iar premisa psihopatului care vrea să reatragă în joc un anumit poliţist, în ciuda reticenţei acestuia, are un potenţial mai mare decât poate părea la prima impresie.
Un mare atu al serialului este fără îndoială Gleeson, foarte convingător în rolul detectivului de modă veche, care spune întotdeauna lucrurilor pe nume şi atrage cu o combinaţie de sarcasm, voioşie, resemnare şi francheţe. Primul episod îi oferă suficient timp lui Gleeson pentru a-şi construi personajul şi publicului pentru a se ataşa de el. Nu doar cazul îl preocupă pe Hodges, iar o conversaţie a sa cu vecina Ida (o excelentă şi rasată Holland Taylor) despre sex, bătrâneţe, fotografii nud, sănătate şi viitor este una dintre cele mai simpatice văzute anul acesta într-un serial.
De cealaltă parte a baricadei se află Brady Hartsfield (britanicul Harry Treadaway) sau, dacă vrei, Mr. Mercedes. Treadaway a impresionat deja cu un rol ofertant în serialul Penny Dreadful, iar Mr. Mercedes îi foloseşte fizicul atipic pentru a construi un villain hiper-inteligent şi complet detaşat de moralitate. Mai mult, spiritul ludic îl va împinge la încercări extreme de a-l provoca pe Hodges să reintre în joc. Se spune că orice criminal vrea să fie prins, iar Hartsfield chiar nu face excepţie, doar că vrea să fie prins doar de Hodges şi este gata de orice pentru a-l provoca pe acesta într-atât încât să reînceapă vânătoarea.
Încă din primul episod Mr. Mercedes promite ceea ce ar trebui să promită orice serial poliţist: protagonişti ataşanţi şi convingători, imprevizibil, suspans şi ocazionalul moment de violenţă. Cu doi antagonişti de acelaşi calibru, serialul creat de David E. Kelley şi Stephen King se anunţă printre cele mai promiţătoare ale genului în 2017. Ba chiar i-ar putea determina pe cei mai curioşi spectatori să citească romanul pentru a afla mai repede deznodământul.
