(M)uchenik (2016)

Un film despre o infectie purulenta, tolerata din ignoranta si prostie, care se intinde si cuprinde organismul, ajungand in final la necroza locala (adolescentul mort) si anihilarea creierului (profa de biologie). Final tipic rusesc, din pacate.

Mi-a starnit curiozitatea afisul filmului si l-am vazut fara sa citesc synopsisul. Mi s-a parut inedit si modul in care pustiul si-a desenat aura pe tabla, copilareste. Si da, e inspaimantator. Este vorba despre o lume incapabila sa gestioneze o criza adolescentina (una singura) incepand cu mama si terminand cu politatii, nu stiu. Preotul, profa/psiholoaga, profu de sport, anturajul unui adolescent cuminte, cum ar veni, fara droguri, bautura, amici binevoitori. Toti cei insirati mai sus ar fi trebuit sa fie in masura sa il ajute si niciunul n-a fost capabil, nu pentru ca n-ar fi vrut ci pentru ca nu stiau ce sa faca. Mama e depasita, obosita, nu-si intelege si nici nu-si chestioneaza nici propria viata si in plus e lipsita de educatie si nici macar dusa la biserica; profu de sport, sportiv, na, ce sa faca el cu idei filozofice, profa evolutionista rigida cum sunt toti biologii (incercati!), directoarea (dintre toti, culmea!) bine intentionata dar fara resorturi interioare reale iar preotul manca si el o paine linistita. Fara dileme interioare profunde, doar viata grea, ruseasca. E o scena cu femeile astea trei, directoarea, secretara si profa de istorie (cred, aia cu Stalin) care imi aminteste de o scena (imaginara) din cartea lui Andrei Machine, In vremea fluviului Amur, in care tot trei femei trecute cantau nostalgic cu sticla de votca. Cele din film cantau ceva: desptre catuse, dragoste si o sentinta de copii „de zece ani”. Cine a citit Arhipelagul lui Soljenitan stie ca e vorba despre lagarele sovietice de munca fortata unde sentintele standard erau de 10 ani. Aceasta-i cheia reala a filmului, caci vorbeste despre o lume care si-a pierdut orice reper moral in tavalugul comunismului iar Rusia profunda era ortodoxa, reperul moral era liturghia si predica de duminica. Pentru cine nu stie, predica este (sau ar trebui sa fie) o discutie pe tema evangheliei din duminica respectiva in care preotul explica cum trebuie inteleasa, traita. Pt ca asa cum spune d-l Andrei Plesu, textele evanghelice au un inteles direct si unul profund si ca intelegerea unui text biblic necesita depasirea evidentei cuvintelor. La asta se refera regizorul cand vorbeste despre desprinderea din context a unor idei. Fara un antrenament de intelegere al Evangheliilor, preluarea unor sintagme ad literam este foarte periculoasa si duce catre fundamentalism. Si in cadrul islamului se gasesc tot felul de oameni care sa ia ad literam cate un verset din Coran (exista chiar o practica, sharia) pe care sa-l aplice semenilor. In aceelas pericol se gaseste si textul biblic (sursa tuturor scrierilor mozaice, islamice si crestine) ale carui versete, insuficient intelese si desprinse din context, pot inflama o lume ramasa fara repere.

Un film care dupa sinopsis pare a fi unul tezist.Chiar rusesc fiind nu cred ca as suporta sa vad un film de morala crestina

„Marius Von Mayenburg mi-a povestit că a scris această piesă după ce a citit Biblia și a descoperit niște versete foarte bizare, foarte violente, cu un înțeles dublu neașteptat. A simțit că, scoase din context, frazele astea ar putea descrie exact opusul iubirii și fraternității."

E mai mult de atat, in sensul ca e corecta fraza de mai sus, plus faptul ca documentarea este incompleta, plus ca citatele au fost inserate chiar si cand nu vorbeste tanarul, dand de inteles ca autorul este de acord cu citatele biblice, plus ca multe din citate nici nu aveau legatura cu situatiile respective. Prea didactic, prea de scolari.
Cand te apuci de un asemenea film, risti ori sa pici in ridicol, ori sa fii incomplet.
Aici s-a reusit ambele variante. Este exemplul prefect de "asa nu"!

Totul este ilustrat corect cand se ajunge la fanatism religios versus adeptii evoltionismului.

Cand auzi de un film rusesc nominalizat , premiat te astepti la mai mult.Nici interpretarea nu a fost prea stralucita, ii lipseste ceva.

Cioacă cu bătaie politică. Împotriva autoritarismului ortodoxist cu mireasmă de putină (a se citi "Putin") și parfum de dugheană (a se percuta "Dughin"). E ok, cu toate că fetele de la Pussy Riot parcă o aveau mai mare.

(M)uchenik (2016)

– totusi un film cuminte
– in Rusia undeva langa o mare
– punga preotului de plastic in care-si strangea cele bisericesti :)
– despre unul care o arde-n nestire cu citate din Biblie – fara valoare – de fapt despre o criza adolescentina, caz de cabinet psihologic, nothing biggie.
– ceva creatzionisme, probabil freun fetiș al autorului
– naiv scenaristic, tare naiv. sta bine la imagine/camera dar cat sa intre de un videoclip asa.
– nu avem explorate motivele de ce ea e atat de speciala, neintegrata, neinteleasa si o ia razna si se pupa/pliaza pe nebunia tanarului
– e d’un perdaf de final, da-i ratat. a lipsit chestia mega-aberanta si care se cerea (o rastignire ceva, pe bune – nu aluzii, sugestii, simbolistica etc)
– sfarsit studentesc. ea n-a livrat.

Venia, elevul, e un fanatic religios, iar profesoara Elena e pe tărâmul ateismului. O temă interesantă, mai ales că Venia extrage din Biblie citate care incită la violență. Da, se poate ajunge la acte de terorism...Venia e vindicativ și vrea să-și impună cu forța convingerile. Realitatea din film e însă exacerbată, îngroșată, demonstrativă, denaturată.