Părerea criticului
O poveste captivantă, ce îmbină elemente cosmogonice cu un parcurs al maturizării plin de încercări și peripeții, s-a lansat în cinematografele noastre pe 11 septembrie.
Mune: Gardianul lunii este produs de studiourile franceze Mikros Image, responsabile și de adaptarea inedită a poveștii din Micul Prinț (The Little Prince se lansează la noi pe 13 noiembrie) și beneficiază la dublajul în limba română de voci celebre – Delia Matache este Gilm, eroina isteață și curajoasă, Vladimir Drăghia este Leeyoon, unul dintre antagoniști iar Mune a primit vocea lui Dragoş Bucur.
Animația își plasează acțiunea într-un univers fantastic, în care totul depinde de susținerea pe cer, prinse în corzi lungi, a Soarelui și a Lunii. De acestea se ocupă personaje atent alese – Gardienii. Ceremonia de învestire a noilor protectori ai Soarelui și Lunii îi oferă însă prilejul lui Necross, stăpânul lumii subterane, de a-și pune în aplicare planul malefic, acela de a fura Soarele. Mune, un spiriduș al nopții care are darul de controla Lumea Viselor, este ales Gardian al Lunii, în vreme ce egoistul și narcisistul Sohone primește frâiele Soarelui. Neștiutor și mirat de noua ipostază în care se află, Mune pierde din greșeală Luna, fapt care declanșează un lanț al nenorocirilor și pune în pericol întreaga planetă. Între Mune și Sohone își face apariția Glim, o isteață dar fragilă făptură de ceară, iar aventura celor trei începe. Soarele și Luna trebuie salvate și ridicate sus, pe cer!
Design-ul lumii și al personajelor este extrem de atrăgător, iar măiestria realizatorilor este amplificată de formatul 3D. Ai senzația, pe alocuri, că te afli în jungla din Avatar, sau că personajele sunt fragile și moi ca figurinele de pe tort. Unele creaturi impresionează prin alcătuire – precum Templul Lunii, o creatură mitologică uriașă cu picioare lungi si subțiri, corp de dromader și cap mic, alungit de o creastă prelungă. Pe de altă parte, combinația de 3D și animație clasică, atunci când personajele intră în Lumea Viselor, este o variație binevenită în desfășurarea poveștii.
Dacă pelicula are un atu pe partea de imagine, ea suferă pe alocuri datorită lipsei de coerență. Uneori se sare de la o scenă la alta brusc, pierzându-se magia momentului. Însă scenele sunt agreabile, iar personajele clar delimitate, cele secundare având sarcina de a puncta și la capitolul amuzament.
Avem adrenalină, un tip naiv și nepriceput căruia îi este încredințată o misiune, un rival, un antagonist, o fată și un partener cu pretenții de erou. Doar că, pe lângă ceilalți – Sohone se consideră cel mai frumos și cel mai capabil, un magnet pentru femei, pe care le tratează apoi cu dispreț), Glim este înfățișată ca o pasionată de mitologia planetei, curajoasă, imună la misoginismul lui Sohone – Mune are parte de o prezentare cam sumară, ce face mai greu de înțeles transformarea sa bruscă din incapabil și naiv în erou descurcăreț și neînfricat.
Mune: Gardianul Lunii vine într-un ambalaj vizual copleșitor, fascinant, și reușește să te țină atent până la final. Merită o vizită la cinema în familie, căci reuseste să ofere un moment inedit, plăcut şi relaxant, pe final de vacanţă.
Mune: Gardianul lunii este produs de studiourile franceze Mikros Image, responsabile și de adaptarea inedită a poveștii din Micul Prinț (The Little Prince se lansează la noi pe 13 noiembrie) și beneficiază la dublajul în limba română de voci celebre – Delia Matache este Gilm, eroina isteață și curajoasă, Vladimir Drăghia este Leeyoon, unul dintre antagoniști iar Mune a primit vocea lui Dragoş Bucur.
Animația își plasează acțiunea într-un univers fantastic, în care totul depinde de susținerea pe cer, prinse în corzi lungi, a Soarelui și a Lunii. De acestea se ocupă personaje atent alese – Gardienii. Ceremonia de învestire a noilor protectori ai Soarelui și Lunii îi oferă însă prilejul lui Necross, stăpânul lumii subterane, de a-și pune în aplicare planul malefic, acela de a fura Soarele. Mune, un spiriduș al nopții care are darul de controla Lumea Viselor, este ales Gardian al Lunii, în vreme ce egoistul și narcisistul Sohone primește frâiele Soarelui. Neștiutor și mirat de noua ipostază în care se află, Mune pierde din greșeală Luna, fapt care declanșează un lanț al nenorocirilor și pune în pericol întreaga planetă. Între Mune și Sohone își face apariția Glim, o isteață dar fragilă făptură de ceară, iar aventura celor trei începe. Soarele și Luna trebuie salvate și ridicate sus, pe cer!
Design-ul lumii și al personajelor este extrem de atrăgător, iar măiestria realizatorilor este amplificată de formatul 3D. Ai senzația, pe alocuri, că te afli în jungla din Avatar, sau că personajele sunt fragile și moi ca figurinele de pe tort. Unele creaturi impresionează prin alcătuire – precum Templul Lunii, o creatură mitologică uriașă cu picioare lungi si subțiri, corp de dromader și cap mic, alungit de o creastă prelungă. Pe de altă parte, combinația de 3D și animație clasică, atunci când personajele intră în Lumea Viselor, este o variație binevenită în desfășurarea poveștii.
Dacă pelicula are un atu pe partea de imagine, ea suferă pe alocuri datorită lipsei de coerență. Uneori se sare de la o scenă la alta brusc, pierzându-se magia momentului. Însă scenele sunt agreabile, iar personajele clar delimitate, cele secundare având sarcina de a puncta și la capitolul amuzament.
Avem adrenalină, un tip naiv și nepriceput căruia îi este încredințată o misiune, un rival, un antagonist, o fată și un partener cu pretenții de erou. Doar că, pe lângă ceilalți – Sohone se consideră cel mai frumos și cel mai capabil, un magnet pentru femei, pe care le tratează apoi cu dispreț), Glim este înfățișată ca o pasionată de mitologia planetei, curajoasă, imună la misoginismul lui Sohone – Mune are parte de o prezentare cam sumară, ce face mai greu de înțeles transformarea sa bruscă din incapabil și naiv în erou descurcăreț și neînfricat.
Mune: Gardianul Lunii vine într-un ambalaj vizual copleșitor, fascinant, și reușește să te țină atent până la final. Merită o vizită la cinema în familie, căci reuseste să ofere un moment inedit, plăcut şi relaxant, pe final de vacanţă.
