Murder Inc. la prima vedere e doar inca un syndicate/gangster-movie cu actiune in perioada marii crize din anii 30. N-as spune doar atat, ci mai degraba ca mi se pare un film demn de o popularitate ceva mai buna, in special datorita lui Peter Falk, nominalizat la Oscar pentru stralucitorul sau rol (criminalul Reles).
De fapt este chiar remarcabil cat de bine sunt definite personajele negative, pentru ca tot in rol sunt Lepke, Mendy sau oricare altii. Oricare altii... cu exceptia eroilor care ar trebui sa fie pozitivi, sa ne starneasca simpatia sau dupa caz si context, indignarea pentru drama suferita. Ma gandesc aici la dezgustatorul Joey (jucat de un actor pe atat de slab pe cat e caracterul personajului jucat) si siropoasa lui sotie Eadie (intruchipat de o actrita nu foarte impresionanta la randul ei). Ce descalifica filmul si mai tare e componenta narata, de documentar, cu fraze demagogice batoase, educative in spiritul dreptatii si legii care triumfa mereu.
Muzica coboara si ea putin stacheta filmului, fiind cand dulceaga la scenele in care apare cuplul care strica filmul cand orchestrala si furtunoasa la scenele de tensiune si dramatism. Mai precis, dramatismul filmului nu avea nevoie de o sustinere muzicala asa de evidenta. Dar pana la urma nici asta nu supara chiar asa de mult, pentru ca in fond asa se faceau filmele in anii 30, iar acesta cu toate ca e turnat cu trei decenii mai tarziu, reuseste sa imite si sa mentina tinuta epocii pe care o reprezinta.
Per ansamblu, Murder Inc. e un film care nu doar poate fi vazut, ci chiar trebuie vazut pentru Peter Falk, in poate singurul rol negativ in care l-am vazut vreoadata.
De fapt este chiar remarcabil cat de bine sunt definite personajele negative, pentru ca tot in rol sunt Lepke, Mendy sau oricare altii. Oricare altii... cu exceptia eroilor care ar trebui sa fie pozitivi, sa ne starneasca simpatia sau dupa caz si context, indignarea pentru drama suferita. Ma gandesc aici la dezgustatorul Joey (jucat de un actor pe atat de slab pe cat e caracterul personajului jucat) si siropoasa lui sotie Eadie (intruchipat de o actrita nu foarte impresionanta la randul ei). Ce descalifica filmul si mai tare e componenta narata, de documentar, cu fraze demagogice batoase, educative in spiritul dreptatii si legii care triumfa mereu.
Muzica coboara si ea putin stacheta filmului, fiind cand dulceaga la scenele in care apare cuplul care strica filmul cand orchestrala si furtunoasa la scenele de tensiune si dramatism. Mai precis, dramatismul filmului nu avea nevoie de o sustinere muzicala asa de evidenta. Dar pana la urma nici asta nu supara chiar asa de mult, pentru ca in fond asa se faceau filmele in anii 30, iar acesta cu toate ca e turnat cu trei decenii mai tarziu, reuseste sa imite si sa mentina tinuta epocii pe care o reprezinta.
Per ansamblu, Murder Inc. e un film care nu doar poate fi vazut, ci chiar trebuie vazut pentru Peter Falk, in poate singurul rol negativ in care l-am vazut vreoadata.