Părerea criticului
Nominalizat la Oscar 2016 pentru film străin, Mustang este cu și despre femei, un film despre ciocnirea dintre culturi - cea occidentală (Turcia, deși musulmană, este expusă la cultura occidentală) și cea islamică. Trecerea dinspre copilărie spre adolescență a cinci surori este privită de către camera de filmat la fel de tăcut, de răbdător și, doar aparent, indiferent ca ochiul unui voyeur, ascuns undeva în frunzișul de lângă casa celor cinci fete baricadate de unchi și bunică pentru a le păzi virginitatea. Și asta, pentru că filmul - tăcut, analitic - lasă spectatorul să observe.
Nici drama fetelor obligate să se căsătorească prin decizia familiei, nici tragedia sinuciderii uneia dintre ele, ori momentul comic al micii evadări de la meciul de fotbal (de altfel, în lumea islamică, fotbalul feminin este surprinzător de prezent ca un debușeu al personalității feminine într-o lume a bărbaților) nu accelerează ritmul lent al filmului.
Văzut din altă perspectivă, Mustang este unul din multele filme dedicate femeilor din lumea islamică, nefiind însă un film militant precum Wadjda (2012), mai ales că Turcia, unde acțiunea are loc, e o combinație a deschiderii către Occident cu tradițiile domestice musulmane.
Credem că - datorită contextului internațional, care a făcut din problemele legate de Islam un subiect fierbinte - filmul a reușit să atragă atenția Academiei Americane de Film, care l-a nominalizat la Oscar anul acesta.
Tonul filmului ar putea fi unul grav. Condiția femeii pe care o descrie - care nu e nici pe departe cea mai aspră în contextul culturii islamice- ar fi insuportabilă pentru fetele din Europa, cu căsătorii aranjate și cu sechestrarea în casa familiei, și totuși filmul se abține din a deveni emoțional. Nici măcar o sinucidere, care ar fi încheiat tragic alt film, nu încheie povestea fetelor. După cum femeia musulmană se resemnează în fața destinului, camera de filmat se resemnează în fața derulării acțiunii, care se încheie - previzibil - cu fuga fetelor mai mici de acasă, în mult mai tolerantul Istanbul.
Titlul filmului are un singur punct comun cu acțiunea - conceptul de libertate, calul (Mustang) fiind simbol al libertății.
Cinefilii vor face legătura dintre acest film și Sinuciderea fecioarelor, drama Sofiei Coppola, despre o familie puritană care își ține fetele prizoniere.
Nici drama fetelor obligate să se căsătorească prin decizia familiei, nici tragedia sinuciderii uneia dintre ele, ori momentul comic al micii evadări de la meciul de fotbal (de altfel, în lumea islamică, fotbalul feminin este surprinzător de prezent ca un debușeu al personalității feminine într-o lume a bărbaților) nu accelerează ritmul lent al filmului.
Văzut din altă perspectivă, Mustang este unul din multele filme dedicate femeilor din lumea islamică, nefiind însă un film militant precum Wadjda (2012), mai ales că Turcia, unde acțiunea are loc, e o combinație a deschiderii către Occident cu tradițiile domestice musulmane.
Credem că - datorită contextului internațional, care a făcut din problemele legate de Islam un subiect fierbinte - filmul a reușit să atragă atenția Academiei Americane de Film, care l-a nominalizat la Oscar anul acesta.
Tonul filmului ar putea fi unul grav. Condiția femeii pe care o descrie - care nu e nici pe departe cea mai aspră în contextul culturii islamice- ar fi insuportabilă pentru fetele din Europa, cu căsătorii aranjate și cu sechestrarea în casa familiei, și totuși filmul se abține din a deveni emoțional. Nici măcar o sinucidere, care ar fi încheiat tragic alt film, nu încheie povestea fetelor. După cum femeia musulmană se resemnează în fața destinului, camera de filmat se resemnează în fața derulării acțiunii, care se încheie - previzibil - cu fuga fetelor mai mici de acasă, în mult mai tolerantul Istanbul.
Titlul filmului are un singur punct comun cu acțiunea - conceptul de libertate, calul (Mustang) fiind simbol al libertății.
Cinefilii vor face legătura dintre acest film și Sinuciderea fecioarelor, drama Sofiei Coppola, despre o familie puritană care își ține fetele prizoniere.
