Părerea criticului
Senzatia de fluiditate, atmosfera si imaginea psihedelice, sentimentul de "tanjire", nostalgia, tacerile, visarea, surprinderea (specific wongkarwaiana) a curgerii timpului, dar si a incremenirii lui pentru cateva momente (vezi scena sarutului), toate punctate exceptional de muzica, te fac sa te simti - vazand My Blueberry Nights - la fel de bine ca in cazul tuturor filmelor lui Wong Kar Wai.
Filmul este organizat in trei capitole, povestea lui Elizabeth (jucata de Norah Jones), intersectandu-se cu cele in care protagonisti sunt, pe rand, Rachel Weisz si David Strathairn, casatoriti (ea alcoolica, el - politist gelos), apoi Tim Roth, Natalie Portman (cu o interpretare extraordinara la final) - aceasta din urma in rolul unei jucatoare de noroc, manipulative, compulsive, cu care Elizabeth se intalneste intr-una din peregrinarile ei, in Nevada. Desi nu neaparat necesare, aceaste povesti secundare ne fac sa descoperim personaje superb interpretate, desi plasate in situatii destul de cliseistice.
Imediat dupa ce a prezidat juriul Festivalului de la Cannes din 2006, Wong Kar Wai a inceput filmarile la prima sa productie in limba engleza, My Blueberry Nights, distribuind-o in rolul principal pe cantareata si compozitoarea Norah Jones, aflata la primul ei rol intr-un film. In 2007 Kar Wai deschidea cu My blueberry... Competitia oficiala - tot a Festivalului de la Cannes. O "continuare a filmului In the mood for love" - cum il considera regizorul, My Blueberry Nights este totodata un film despre distanta si insingurare, o reflectie sentimentala asupra iubirii si a cunoasterii de sine.
Iar Jude Law, care interpreteaza alaturi de Norah Jones, un rol principal - apare ca proprietar de cafenea, dar mai mult ca un "Key Keeper": pastrator, intr-un bol, al tuturor cheilor care s-au pierdut in cafenea sau care i-au fost incredintate. "Daca arunci cheile, usile vor ramane pentru totdeauna inchise" spune Jeremy (Jude Law). Asemenea crede si actorul, care a scris dialogurile, pornind de la scenariul lui Kar Wai. Regizorul de origine chineza a intuit ca "mutarea" scenariului in spatiu american trebuie sustinuta de un schimb de replici veridic, si a dat mana libera lui Jude si lui Norah Jones.
Mai mult, Jeremy este si un ascultator. Caruia Elizabeth (Norah Jones) i se destainuie: calatoreste prin Statele Unite, incercand sa afle "adevaratul sens al dragoste", dar - mai mult - pentru a-si gasi iubitul care a parasit-o. Este intr-o continua calatorie, intr-o permanenta cautare, aceasta "alergare" a ei, dar si a celorlalte personaje (fuga in cautarea a ceva, alergare de sine insusi), transmitandu-ni-se. Comanda in fiecare seara o tarta cu afine si-si spune povestea, absenta oarecum fata de ascultator si departe de a intelege ca raspunsul cautarilor ei poate fi chiar inaintea sa.
Intr-o seara, nu mai vine la cafenea...
Verdict: Un film pe care ti-ar parea rau sa nu-l vezi.
Filmul este organizat in trei capitole, povestea lui Elizabeth (jucata de Norah Jones), intersectandu-se cu cele in care protagonisti sunt, pe rand, Rachel Weisz si David Strathairn, casatoriti (ea alcoolica, el - politist gelos), apoi Tim Roth, Natalie Portman (cu o interpretare extraordinara la final) - aceasta din urma in rolul unei jucatoare de noroc, manipulative, compulsive, cu care Elizabeth se intalneste intr-una din peregrinarile ei, in Nevada. Desi nu neaparat necesare, aceaste povesti secundare ne fac sa descoperim personaje superb interpretate, desi plasate in situatii destul de cliseistice.
Imediat dupa ce a prezidat juriul Festivalului de la Cannes din 2006, Wong Kar Wai a inceput filmarile la prima sa productie in limba engleza, My Blueberry Nights, distribuind-o in rolul principal pe cantareata si compozitoarea Norah Jones, aflata la primul ei rol intr-un film. In 2007 Kar Wai deschidea cu My blueberry... Competitia oficiala - tot a Festivalului de la Cannes. O "continuare a filmului In the mood for love" - cum il considera regizorul, My Blueberry Nights este totodata un film despre distanta si insingurare, o reflectie sentimentala asupra iubirii si a cunoasterii de sine.
Iar Jude Law, care interpreteaza alaturi de Norah Jones, un rol principal - apare ca proprietar de cafenea, dar mai mult ca un "Key Keeper": pastrator, intr-un bol, al tuturor cheilor care s-au pierdut in cafenea sau care i-au fost incredintate. "Daca arunci cheile, usile vor ramane pentru totdeauna inchise" spune Jeremy (Jude Law). Asemenea crede si actorul, care a scris dialogurile, pornind de la scenariul lui Kar Wai. Regizorul de origine chineza a intuit ca "mutarea" scenariului in spatiu american trebuie sustinuta de un schimb de replici veridic, si a dat mana libera lui Jude si lui Norah Jones.
Mai mult, Jeremy este si un ascultator. Caruia Elizabeth (Norah Jones) i se destainuie: calatoreste prin Statele Unite, incercand sa afle "adevaratul sens al dragoste", dar - mai mult - pentru a-si gasi iubitul care a parasit-o. Este intr-o continua calatorie, intr-o permanenta cautare, aceasta "alergare" a ei, dar si a celorlalte personaje (fuga in cautarea a ceva, alergare de sine insusi), transmitandu-ni-se. Comanda in fiecare seara o tarta cu afine si-si spune povestea, absenta oarecum fata de ascultator si departe de a intelege ca raspunsul cautarilor ei poate fi chiar inaintea sa.
Intr-o seara, nu mai vine la cafenea...
Verdict: Un film pe care ti-ar parea rau sa nu-l vezi.
