Părerea criticului
Pe lângă blockbuster-ul cu mulţi muşchi (şi cam atât) G.I. Joe - Rise of Cobra/G.I. Joe - Acensiunea cobrei, weekendul ne aduce şi o dramă plină de vedete, My Sister's Keeper/Viaţă pentru sora mea. Un subiect foarte ambiguu moraliceşte inspirat din romanul cu acelaşi nume al lui Jodi Picoult a încăput pe mâna lui Nick Cassavetes (The Notebook), care l-a îndepărtat de sursa lacrimogenă fără să-i dea, din nefericire, aspectul de pseudo-documentar extrem de potrivit pentru acest subiect cu miză morală extrem de ambiguă.
Povestea e trăsnet: Anne (Abigail Breslin, excelentă), o puştoaică de 11 ani, îşi dă în judecată părinţii, cerând emancipare medicală. Ce vrea Anne de fapt este să nu mai fie un furnizor de organe, sânge şi măduvă pentru sora ei bolnavă de leucemie, Kate (Sofia Vassilieva, şi ea foarte bună). Fără a aluneca total în subgenul "courtroom drama", My Sister's Keeper vorbeşte mai întâi despre familia perfectă şi reacţia acesteia în faţa unor condiţii departe de a fi perfecte şi abia apoi de subiectul aparent: ai dreptul să creezi în eprubetă un copil doar pentru ca acesta să fie donatorul perfect, adevărată bibliotecă de organe, pentru primul tău născut?
Din nefericire, Viaţă pentru sora mea are probleme de ton. Cassavetes şovăie între melodramă şi pseudo-documentar, ceea ce face ca interpretările să nu fie întru totul convingătoare. Umorul pică prost printre numeroasele cadre cu suferinţele fizice ale lui Kate (filmul nu duce lipsă de momente sfâşietoare), iar subiectul extrem de ofertant este îngreunat şi de încăpăţânarea scenariştilor de a arunca pe ecran şi-un twist final, atât de fals, irelevant şi inutil, încât aproape sabotează volatilele relaţii din sânul familiei Fitzgerald. Less is more, spune o fericită lege aplicabilă în aproape orice (bine, cu excepţia tranzacţiilor financiare), dar Cassavetes o uită sau o ignoră princiar mai ales în a doua jumătate a filmului său.
În ciuda melodramei şi-a celor câteva note în falset, My Sister's Keeper va fi o excelentă provocare pentru spectatorul interesat de dezbateri pe teme morale, căci povestea famliei Fitzgerald îţi dă o mulţime de gândit. Până unde mergi pentru a-ţi salva copilul, pe cine sacrifici in the process şi viaţa cu orice preţ sunt doar câteva din trimiterile poveştii, iar artificiile lui Cassavetes nu-ţi distrag suficient atenţia ca să nu le observi cum se cuvine. Un avertisment: cei mai slabi de inimă cu siguranţă vor vărsa câteva lacrimi la Viaţă pentru sora mea.
Povestea e trăsnet: Anne (Abigail Breslin, excelentă), o puştoaică de 11 ani, îşi dă în judecată părinţii, cerând emancipare medicală. Ce vrea Anne de fapt este să nu mai fie un furnizor de organe, sânge şi măduvă pentru sora ei bolnavă de leucemie, Kate (Sofia Vassilieva, şi ea foarte bună). Fără a aluneca total în subgenul "courtroom drama", My Sister's Keeper vorbeşte mai întâi despre familia perfectă şi reacţia acesteia în faţa unor condiţii departe de a fi perfecte şi abia apoi de subiectul aparent: ai dreptul să creezi în eprubetă un copil doar pentru ca acesta să fie donatorul perfect, adevărată bibliotecă de organe, pentru primul tău născut?
Din nefericire, Viaţă pentru sora mea are probleme de ton. Cassavetes şovăie între melodramă şi pseudo-documentar, ceea ce face ca interpretările să nu fie întru totul convingătoare. Umorul pică prost printre numeroasele cadre cu suferinţele fizice ale lui Kate (filmul nu duce lipsă de momente sfâşietoare), iar subiectul extrem de ofertant este îngreunat şi de încăpăţânarea scenariştilor de a arunca pe ecran şi-un twist final, atât de fals, irelevant şi inutil, încât aproape sabotează volatilele relaţii din sânul familiei Fitzgerald. Less is more, spune o fericită lege aplicabilă în aproape orice (bine, cu excepţia tranzacţiilor financiare), dar Cassavetes o uită sau o ignoră princiar mai ales în a doua jumătate a filmului său.
În ciuda melodramei şi-a celor câteva note în falset, My Sister's Keeper va fi o excelentă provocare pentru spectatorul interesat de dezbateri pe teme morale, căci povestea famliei Fitzgerald îţi dă o mulţime de gândit. Până unde mergi pentru a-ţi salva copilul, pe cine sacrifici in the process şi viaţa cu orice preţ sunt doar câteva din trimiterile poveştii, iar artificiile lui Cassavetes nu-ţi distrag suficient atenţia ca să nu le observi cum se cuvine. Un avertisment: cei mai slabi de inimă cu siguranţă vor vărsa câteva lacrimi la Viaţă pentru sora mea.
