O lume in care animalicul predomina, in care multele momente de violenta nu pot fi contrabalansate de cele cateva momente de mare sensibilitate, in care abuzurile de tot felul sunt la ordinea zilei. O lume a periferiei, in care cine poate oase roade, o lume fara speranta si fara Dumnezeu. Cam asta ne propune Kim Ki duk in filmele sale, am vazut patru dintre ele si asa este, creaza o anumita dependenta...
aayana
pe 23 Martie 2010 14:24
Lăsînd la o parte faptul că filmele lui Kim Ki-duk creează o anumită dependenţă, (vrei să pătrunzi misterele pe care uneori nici regizorul nu a reuşit să le afle), de data aceasta surprinderea a fost şi mai mare.
Ştiam că foloseşte metode neobişnuite pentru a exprima noul aşa cum nu ai mai văzut, de data aceasta s-a întrecut pe sine.
Un amestec între dezolare, răzbunare, dorinţa de a face dreptate cu propria mână, o dragoste mută (ca de obicei la personajele lui Kim) şi multe simboluri ce au rămas încă sub semnul întrebării. Ideea de bază cred că rămâne dorinţa omului de condiţie inferioară de a fi egal cu cel pe care-l iubeşte, chiar dacă uneori trebuie să sacrifice ceva pentru a se împlini acestea.
În cazul de faţă, paradoxurile sunt multe: deşi rău pe afară, poţi fi bun şi cald pe dinăuntru, chiar dacă nu se vede. De asemenea, iubirea cere o anumită condiţie pentru a putea să crească. Cere egalitate, răbdare şi un ochi dincolo de disperare. Sunt foarte multe aspecte ce pot fi comentate pe marginea filmului aşa că mă voi opri aici ca să nu le distorsionez.
Nota 9 din partea mea pentru prestaţia lui Han-ki dar şi pentru muzică, scenele cu reconstituirea fotografiilor şi momentul de pe plajă când cei doi se regăsesc.
Ştiam că foloseşte metode neobişnuite pentru a exprima noul aşa cum nu ai mai văzut, de data aceasta s-a întrecut pe sine.
Un amestec între dezolare, răzbunare, dorinţa de a face dreptate cu propria mână, o dragoste mută (ca de obicei la personajele lui Kim) şi multe simboluri ce au rămas încă sub semnul întrebării. Ideea de bază cred că rămâne dorinţa omului de condiţie inferioară de a fi egal cu cel pe care-l iubeşte, chiar dacă uneori trebuie să sacrifice ceva pentru a se împlini acestea.
În cazul de faţă, paradoxurile sunt multe: deşi rău pe afară, poţi fi bun şi cald pe dinăuntru, chiar dacă nu se vede. De asemenea, iubirea cere o anumită condiţie pentru a putea să crească. Cere egalitate, răbdare şi un ochi dincolo de disperare. Sunt foarte multe aspecte ce pot fi comentate pe marginea filmului aşa că mă voi opri aici ca să nu le distorsionez.
Nota 9 din partea mea pentru prestaţia lui Han-ki dar şi pentru muzică, scenele cu reconstituirea fotografiilor şi momentul de pe plajă când cei doi se regăsesc.