În epoca Tito, regizoarea Tiha Klara Gudac a avut o copilărie ca oricare alta: vacanțe cu cortul, cu bunicii, mereu în aceleași locuri, cu aceiași prieteni de familie. Doar cicatricele de pe corpul bunicului ar fi putut da de gol secretul care se ascundea sub libertatea și prosperitatea relativă a ultimilor ani iugoslavi: bunicul și prietenii lui apropiați fuseseră închiși, împreună cu alți 16.000 de prizonieri politici, pe o insulă din nordul Adriaticii numită Goli Otok.
Între 400 și 600 de prizonieri politici care au căzut victime epurărilor între 1949 și 1956 și-au pierdut viața acolo într-unul dintre cele mai primitive și crude experimente de re-educare din epoca războiului rece.
În acest film personal, tandru și complicat emoțional, regizoarea Tiha Klara Gudac investighează nu doar secretul pe care bunicul ei l-a ținut ascuns mai bine de 60 de ani, până după moartea lui, ci și repercusiunile experimentului Goli Otok peste trei generații diferite. Printr-un caleidoscop format din interviuri cu rude și prieteni, animație și fotografii de familie, filmul reușește să deslușească adevăruri nu doar istorice, ci și universale - despre traumă, despre tăcere și despre legăturile care ne unesc peste ani și generații.