Nu pot spune ca sunt un admirator al lui Cronenberg dar trebuie sa recunosc ca filmele lui șochează si sunt extrem de excentrice. Nu poți sa nu te gândești la "Metamorfoza " lui Kafka sau la Castelul si Procesul a propos de periplul imaginativ al lui W.Lee in subteranele constientului si subconstientului. Filmul excelează prin atmosfera stranie creata și prin jocul perfect al actorilor. Nu pot spune ca as dori să-l revăd.
El_KaPpa
pe 04 Iunie 2020 23:01
Un film dedicat fanilor filmelor mindfck si implicit fanilor lui Cronenberg, pe care este preferabil sa-l vezi cu mintea odihnita si cu multa atentie si sa te lasi acaparat mai mult de viziunea regizorala care este senzationala si mai putin sa insisti pe a intelege tot ceea ce se intampla. Atmosfera creata se confunda foarte bine cu subiectul abordat si cu desfasurarea halucinanta a actiunii.
Nu este preferatul meu de la Cronenberg, pe alocuri fiind usor plictisitor si greu de urmarit, dar clar intra in categoria filmelor sale reusite si in acelasi timp in categoria experientelor cinefile deosebite.
cezarika21
pe 23 Aprilie 2017 16:54
Verde ca voma, roșu ca sângele, alb ca heroina, negru ca întunericul de unde țâșnesc gândacii, ”Naked Lunch” este lumea absurdă în care David Cronenberg se simte ca acasă. Este lumea în care imaginația stimulată artificial și realitatea mai degrabă dezagreabilă decât agreabilă se suprapun încât nu mai știi dacă ceea ce vezi este adevăr sau halucinație. Nimic nu are sens, totul este să te simți luat de val și să plutești în fumul amețitor al narcoticelor.
Filmul combină mai multe scrieri postmoderniste și nelineare ale controversatului William S. Burroughs cu un eveniment real (uciderea propriei soții într-un joc de tip Wilhelm Tell), neavând nicio clipă intenția să se ia în serios sau să fie inteligibil. De fapt, nici nu trebuie să încercăm să-i găsim vreun sens pentru că totul pare o halucinație kafkiană ieșită din subconștientul unei minți stoarse de idei bizare. Fixarea acțiunii (cel puțin aparent) la începutul anilor 1950 îl stimulează pe Cronenberg să-i dea filmului un aspect noir, cu un narator dezorientat și indiferent ce alege să ne povestească frânturi din ceea ce își amintește, fără a-l deranja nimic din ceea ce i se întâmplă.
Vârâți ca într-un vortex într-o poveste bizară, Peter Weller, Judy Davis, Ian Holm sau Roy Scheider realizează interpretări convingătoare tocmai prin faptul că nimic nu pare să aibă vreun sens. Exterminatorul de gândaci ce-și injectează insecticid și începe să vadă gândaci uriași, medicul ce patronează o rețea de traficanți de stupefiante, scriitorul atras de băieți cât mai tineri și femeia ce este o victimă perpetuă creează un cerc ce se învârte permanent, scuipând periodic afară pe unul sau pe altul pentru ca pe urmă să-l absoarbă iarăși, în timp ce-l scuipă pe altul și tot așa până la capăt.
Nu e genul de film adresat oricui și nici unul pe care să-l vezi cu o pungă de pop-corn în față, ci un gen de artă postmodernistă care poate fi plăcut sau respins cu o intensitate ce ține de aprecierea pur subiectivă a ideii de artă. În ceea ce mă privește, sunt de acord cu cei care-l consideră un film cult deoarece te contrariază atât de puternic încât simți nevoia să explorezi tot mai mult lumea bizară a lui Burroughs. Nota mea: 7,5.
Naked Lunch este destul de remarcabil pentru atmosfera sa foarte specială și foarte demna de un regizor mare ca Cronenberg
alex_il_fenomeno
pe 02 Septembrie 2012 12:27
un film , o poveste care te impresioneaza din primele momente si pana la ultimele secvente ! o alta productie impresionanta iesita din mana regizorului David Cronenberg , care incepe interesant , cu acea atmosfera americana veche si muzica aparte , care ne insoteste de altfel prin mai toata pelicula . si ce sa mai spun de aceste vise , halucinatii ale protagonistului , care te face la un moment dat sa nu mai stii ce sa crezi , daca e real sau nu , daca lucrurile chiar s-au intamplat ... o capodopera de gen care te da pe spate ! de urmarit , si preferabil nu numai o singura data .
M.A.G
pe 17 Februarie 2012 18:40
AM AVUT O HALU CINA-TIE titlu tradus oficial AM AVUT O HALU CINA-TIE titlu tradu nu cred ca
aaaaaaaaaaaa
defapt cina aka prânz unbracat(botezATU)
Gvsty
pe 26 Aprilie 2010 12:42
Este una din multele capodopere/ filme cult a lui Cronenberg si daca ti-au placut ExistenZ si Videodrome, acesta va fi favorit. Este scris dupa o nuvela (William S. Burroughs) care a facut valuri de controverse in anii '60. In rolul principal este Peter Weller (Robocop?) care face un rol exceptional si Judy Davis care e... fara sens. Naked Lunch este un film despre "aventurile" unui drogat in anii '50, nuvela originala se presupune a fi biografica lui Burroughs, dar filmul aduce totusi o linie narativa. Deci daca ati citi nuvela, filmul va fi totusi ceva nou (nuvela nu are structura si poti citi capitolele in orice ordine vrei). Cat despre viziunea lui Cronenberg, este 100% vizibila, la fel de sinistra,socanta si absolut absurda. Pentru acest film recomand multa rabdare, subtitrare si sa lasati deoparte parintii si prietenele gustatoare de Meet Joe Black.
Nu este preferatul meu de la Cronenberg, pe alocuri fiind usor plictisitor si greu de urmarit, dar clar intra in categoria filmelor sale reusite si in acelasi timp in categoria experientelor cinefile deosebite.
Filmul combină mai multe scrieri postmoderniste și nelineare ale controversatului William S. Burroughs cu un eveniment real (uciderea propriei soții într-un joc de tip Wilhelm Tell), neavând nicio clipă intenția să se ia în serios sau să fie inteligibil. De fapt, nici nu trebuie să încercăm să-i găsim vreun sens pentru că totul pare o halucinație kafkiană ieșită din subconștientul unei minți stoarse de idei bizare. Fixarea acțiunii (cel puțin aparent) la începutul anilor 1950 îl stimulează pe Cronenberg să-i dea filmului un aspect noir, cu un narator dezorientat și indiferent ce alege să ne povestească frânturi din ceea ce își amintește, fără a-l deranja nimic din ceea ce i se întâmplă.
Vârâți ca într-un vortex într-o poveste bizară, Peter Weller, Judy Davis, Ian Holm sau Roy Scheider realizează interpretări convingătoare tocmai prin faptul că nimic nu pare să aibă vreun sens. Exterminatorul de gândaci ce-și injectează insecticid și începe să vadă gândaci uriași, medicul ce patronează o rețea de traficanți de stupefiante, scriitorul atras de băieți cât mai tineri și femeia ce este o victimă perpetuă creează un cerc ce se învârte permanent, scuipând periodic afară pe unul sau pe altul pentru ca pe urmă să-l absoarbă iarăși, în timp ce-l scuipă pe altul și tot așa până la capăt.
Nu e genul de film adresat oricui și nici unul pe care să-l vezi cu o pungă de pop-corn în față, ci un gen de artă postmodernistă care poate fi plăcut sau respins cu o intensitate ce ține de aprecierea pur subiectivă a ideii de artă. În ceea ce mă privește, sunt de acord cu cei care-l consideră un film cult deoarece te contrariază atât de puternic încât simți nevoia să explorezi tot mai mult lumea bizară a lui Burroughs. Nota mea: 7,5.
aaaaaaaaaaaa
defapt cina aka prânz unbracat(botezATU)