Părerea criticului
"Siguranta nationala" e genul ala de filmulet pe care ti-e rusine sa recunosti ca l-ai vazut. Da' de fapt, de ce "rusine"?
E genul iute-vazut, iute-uitat. Iar daca l-ai uitat, de ce sa-ti mai fie rusine?...

Martin Lawrence, in top-forma cabotina (l-a ajuns de mult din urma pe Eddie Murphy!), este aici Earl, un politist tras pe tusa dupa ce-o da in bara. Steve Zahn, care a cunoscut zile mult mai bune (in "Happy, Texas", mai recent in "Gluma mortala"), e Kank, un alt politist pus pe tusa dupa ce-o da in bara. Diferenta e ca, in timp ce Earl reintra in politie pe usa din fata din cauza lui Hank, Hank reintra in politie pe usa din fata din cauza lui Earl...

Aaa, am zis "diferenta"? Ma rog; chestia e ca lucrurile se-ntampla intocmai asa cum va zic, dar nu in acelasi timp. Intre cele doua timpuri se-ntinde filmul lui Dennis Dugan ("Big Daddy"), care are cateva poante misto, cateva intorsaturi de situatie haioase si-un Eric Roberts (fratiorul Juliei) ajuns de toata jena in rolul unui rau prost si oxigenat, ca-n bancurile cu blonde (Eric, tot te-am recunoscut, sa stii!)... Mai multe n-ar fi de spus.