Cred ca este cel mai profund film simplu pe care l-am vazut. O criza de credinta si de indentitate excelent transmisa. Genul de film care nu iti da pace o perioada si printre putinele care par mai complexe dupa vizionare, atunci cand analizezi ceea ce ai vazut, decat in timpul ei.
lili22
pe 12 Decembrie 2018 13:30
Un film foarte complicat si profund in acelasi timp despre relatia omului cu divinitatea.Jocul actorilor este exceptional.
cosmin_kedii
pe 25 August 2013 08:54
Rezultatul este magnific: o dramă psihologică superba puternic alimentat de sensibilitatea autorului.
Eleonor
pe 26 Februarie 2013 11:56
Similar cu celelalte filme ale lui Bergman si acesta trateaza profund trairile interioare ale omului. Captand atentia prin confruntarile sufletesti ale pastorului care analizandu-si propriile convingeri religioase, pierde esentialul, ajutorul pe care ar trebui sa-l dea celorlalti.
Desi un film ce necesita atentie si profunzime, este un fragment din traiul unei comunitati restranse, aratand comportamentul pastorului Tomas fata de momentul relevarii sentimentelor Martei fata de el. In framantarile proprii neglijeaza sufletele si dilemele celor care au nevoie de el, a omului din sat - Jonas - care in urma razboiului alege sa se sinucida nereusind sa tolereze ideea ca Dumnezeu accepta grozaviile vietii.
Filmul este remarcabil si te determina sa-l vizionezi de mai multe ori, relevand noi substraturi ale mesajului transmis de Bergman. Deasemenea redarea artistilor este exceptionala, cadrele apropiate, luate in semi-obscuritate aratand expresiv nelinistea pe care numai niste cuvinte nu ar putea sa o transmita.
ciprian34
pe 29 Martie 2012 20:18
Un film despre neincrederea in Dumnezeu,un pastor macinat de indoieli asupra vietii si existentei
into_the_labyrinth
pe 21 Mai 2011 20:14
O capodoperă despre imperfecţiunea şi slăbiciunea umane, raportate la perfecţiunea divină şi sensul superior pentru care ar trebui să fim, la rându-ne, fără cusur. Bergman înţelege însă perfect natura umană şi prezintă toată această dramă a neînţelegerii şi, pe alocuri, a incompatibilităţii cu divinitatea prin prisma suferinţei omeneşti – acea dimensiune care ne face atât de vulnerabili -, şi nu a unei revolte brutale, fără motiv. Personajele (inclusiv preotul) sunt supuse îndoielii, întrebărilor existenţiale, suferinţei – fiecare ne-am putea identifica cu ele. Absenţa lui Dumnezeu este privită ca o posibilă explicaţie pentru toate nedreptăţile şi ororile terestre – însă în acelaşi timp pastorul portretizat de Bergman ştie că Dumnezeu există. Aşa cum remarca şi ayana pe blogul său, este o dramă nu despre prezenţa lui Dumnezeu în vieţile noastre, ci despre ceea ce se întâmplă în absenţa Sa. Finalul oferă şi câteva răspunsuri, dar într-un mod indirect.
aayana
pe 23 Martie 2010 12:53
Câţi nu s-au întrebat care este sensul vieţii?
Filmul nu oferă răspunsul ci chiar mai mult: te lasă să vezi care este non-sensul ei, cum te poţi distruge atunci când crezi că este acelaşi lucru existenţa Lui Dumnezeu cu non-existenţa Lui.
Un pastor se luptă cu însuşi ateismul şi îndoielile ce-l domină, cu obiceiurile şi cu propriile convingeri, nu poate oferi răspuns unui om care vrea să se sinucidă pentru că nu găseşte motivele pentru care totul contează, nu acceptă dragostea ce-i este oferită de către o tânără ce-l iubea sincer, anulează totul până când viaţa îi dă o lecţie despre fiecare în parte.
Desi un film ce necesita atentie si profunzime, este un fragment din traiul unei comunitati restranse, aratand comportamentul pastorului Tomas fata de momentul relevarii sentimentelor Martei fata de el. In framantarile proprii neglijeaza sufletele si dilemele celor care au nevoie de el, a omului din sat - Jonas - care in urma razboiului alege sa se sinucida nereusind sa tolereze ideea ca Dumnezeu accepta grozaviile vietii.
Filmul este remarcabil si te determina sa-l vizionezi de mai multe ori, relevand noi substraturi ale mesajului transmis de Bergman. Deasemenea redarea artistilor este exceptionala, cadrele apropiate, luate in semi-obscuritate aratand expresiv nelinistea pe care numai niste cuvinte nu ar putea sa o transmita.
Filmul nu oferă răspunsul ci chiar mai mult: te lasă să vezi care este non-sensul ei, cum te poţi distruge atunci când crezi că este acelaşi lucru existenţa Lui Dumnezeu cu non-existenţa Lui.
Un pastor se luptă cu însuşi ateismul şi îndoielile ce-l domină, cu obiceiurile şi cu propriile convingeri, nu poate oferi răspuns unui om care vrea să se sinucidă pentru că nu găseşte motivele pentru care totul contează, nu acceptă dragostea ce-i este oferită de către o tânără ce-l iubea sincer, anulează totul până când viaţa îi dă o lecţie despre fiecare în parte.