NAZA prezintă o narațiune unilaterală a conflictului și nimic mai mult. Este un editorial video subiectiv care durează 80 de minute. Nu e în niciun caz un documentar de investigație care să aibă vreo urmă de integritate jurnalistică. Coerența morală impune recunoașterea crimelor, indiferent de cine le comite. Sigur că după atacul terorist din 7 octombrie 2023, riposta Israelului a fost una cu asupra de măsură și seamănă mai mult cu o pedeapsă colectivă și nu cu o luptă punctuală împotriva terorismului, dar ce vedem în NAZA este o imagine distorsionată și incompletă. Băieții răi versus băieții buni. Metoda cea mai ușoară de a prezenta fapte istorice. Metoda cea mai ușoară de a atrage vizualizări și bani în era rețelelor sociale. Totul este redus la o viziune de peluză, o viziune alb-negru, cum este și în cazul conflictului dintre Rusia și Ucraina. Tabăra adversă este dezumanizată și poate justifica violențe ulterioare prin „dreptatea” istorică. Toate acestea favorizează propaganda și manipularea politică, iar rațiunea este pusă între paranteze.
Un documentar de investigație, după cum ne este prezentat acest editorial video, ar trebui să-i provoace pe spectatori să gîndească critic, nu să le manipuleze înțelegerea prin omisiuni. Atunci cînd sînt excluse fapte esențiale, spectatorii ar trebui să se întrebe nu numai ce li se arată, ci și ce nu li se spune, iar în cazul de față spectatorul este lăsat în mod deliberat cu gura cascată, așteptîndu-l pe regizor să-i livreze următoarea linguriță propagandistică, o nouă înghițitură care să-i confirme părerile. Totul se bazează pe o imposibilitate de verificare. Nu neg veridicitatea acuzațiilor, dar aproape toate provin din surse anonime, lipsite de date, locații și context, ceea ce împiedică orice verificare încrucișată obiectivă. În fața unei analize operaționale elementare, toate mărturiile prezentate se prăbușesc ca la domino.
Mishu25
pe 22 Octombrie 2026 12:34
Oare de ce nu scrie nimeni nimic? Mie mi s-a părut că tot ce am citit online înainte(majoritatea hate) a venit de la oameni care nu l-au vazut si nici nu au idee ce contine.Filmul nu prea emite judecăti, pur si simplu îi lasă pe militarii israelieni intervievati să vorbească liber, majoritatea fiind foarte mândri de ce au făcut. În orice caz lipsiți de remuscări. Din când în când se mai ridică problema legitimă dacă răspunsul Israelului e proportional și justificat. Dar fiecare poate trage ce concluzie vrea. Se discută si despre atacul Hamas care a fost punctul de pronire al actualului conflict. Decizia Cinema City de a nu difuza filmul este o dovadă de prostie si nemernicie. Mă gadesc doar la un exemplu, documentarul Fahreinheit 9/11 al lui Michael Moore, care critica mult mai virulent și direct politica SUA de razboi, avea poza lui George W Bush pe poster și în principiu spunea timp de două ore cât de incompetenti sunt toti de la conducere. Iar acel film a rulat în toate cinematografele din lume. Lumea trebuie să poată vedea orice și să-și facă propria parere. E irelevant ce părere are proprietarul cinematografului. La Timisoara sala a fost plină
Un documentar de investigație, după cum ne este prezentat acest editorial video, ar trebui să-i provoace pe spectatori să gîndească critic, nu să le manipuleze înțelegerea prin omisiuni. Atunci cînd sînt excluse fapte esențiale, spectatorii ar trebui să se întrebe nu numai ce li se arată, ci și ce nu li se spune, iar în cazul de față spectatorul este lăsat în mod deliberat cu gura cascată, așteptîndu-l pe regizor să-i livreze următoarea linguriță propagandistică, o nouă înghițitură care să-i confirme părerile. Totul se bazează pe o imposibilitate de verificare. Nu neg veridicitatea acuzațiilor, dar aproape toate provin din surse anonime, lipsite de date, locații și context, ceea ce împiedică orice verificare încrucișată obiectivă. În fața unei analize operaționale elementare, toate mărturiile prezentate se prăbușesc ca la domino.